Potrivit ziarului Daily Mail, un tânar britanic îi datorează viața insistenței tatălui său. Acesta nu a lăsat ca organele fiului său să-i fie luate din corp, în ciuda asigurărilor pe care patru medici i le-au dat că fiul său nu-și va reveni după rănile suferite într-un recent accident de mașină.
Ziarul scrie de asemenea că Stephen Thorpe, pe vremea aceea de 17 ani, a fost băgat în comă indusă în urma unui accident de mașină în care prietenul său Matthew, care conducea mașina, și-a pierdut viața.
Cu toate că o echipă de 4 medici au insistat ca fiul său este în ‘’moarte cerebrală’’ în urma accidentului, tatăl lui Thorpe a apelat la ajutorul unui medic generalist și a unui neurolog. Aceștia au demonstrat că fiul său încă are semnele activității cerebrale. Doctorii au fost acceptat să-l scoată din comă, iar 5 săptamani mai târziu Stephen Thorpe a părăsit spitalul, refăcut aproape complet.
Astazi, băiatul de 21 de ani cu ’’leziuni ale creierului’’ studiază contabilitatea la o universitate locală. “Impresia mea este că spitalul nu a fost foarte fericit că tatăl meu avea o altă opinie”, a spus el.
Acest caz este asemenător cu multe altele sesizate de LifeSiteNews în ultimii ani, în care pacienții sunt declarați în “moarte cerebrală” sau fără speranță de vindecare. În multe cazuri, doctorii sunt agresivi și caută recoltarea organelor pacientului.
În 2011 spitalul Sainte Croix din Quebec a cerut acordul să recolteze ochii unei paciente după ce aceasta s-a înecat cu mâncare în absența unei asistente, pretinzând că aceasta este “în moarte cerebrală”. După ce familia a cerut o dovadă de la medici privind starea ei de sănătate, ea și-a recapătat conștinta și majoritatea facultăților mentale. Familia a spus că va da în judecată spitalul.
În 2008 o franțuzoaică de 45 de ani a revenit la viață pe masa de operație, chiar în timp ce doctorii se pregăteau să-i recolteze organele, în urma unui stop cardiac. Într-o anchetă ulterioară a spitalului, făcută de catre Comitetul de Etică, câțiva doctori au recunoscut că astfel de cazuri, deși rare, le sunt foarte bine cunoscute.
În același an, în cazul unui american de 21 de ani, Zack Dunlap, declarat în ”moarte cerebrală”, doctorii erau pe punctul să-i recolteze organele. Două surori ale acestuia, ambele asistente medicale, au dorit să verifice opinia spitalului că fratelui lor nu îi mai funcționează creierul. Și atunci membrii familiei l-au înțepat cu un cutit și și-au înfipt unghiile sub unghiile degetelor lui. Aceste gesturi au provocat reacții puternice ale lui Zack Dunlap, arătând că el este conștient. Apoi el și-a revenit complet și a relatat că era perfect conștient când doctorii discutau în prezența sa despre faptul că urmează să-i recolteze organele.
Termenul de ”moarte cerebrală” a fost inventat în 1968 pentru a ușura recoltarea organe vitale, care erau cerute din ce în ce mai mult, în starea lor cea mai ”proaspată” -adică de la un donator care este totuși în viață.
În timp ce moartea a fost definită ca lipsa respirației și a activitații inimii, ”moartea cerebrală” a fost considerată a fi o stare latentă de viață a unui pacient. “Moartea cerebrală” nu a fost niciodată definită cu rigurozitate și nu sunt teste standard ce să determine că pacientul este cu adevărat fără viață.
Dr. John Shea, consilier medical pentru LifeSiteNews.com, subliniază faptul că pacienții diagnosticați cu ”moarte cerebrală”, continuă adesea să prezinte funcții vitale ale creierului.
În lucrarea “Donarea de organe: Un adevăr incomod”, Shea explică un fapt mai puțin scos în evidență: criteriile de ”moarte cerebrală” sunt doar “un test pentru absența unor reflexe specifice ale creierului. Dar nu sunt luate în considerație funcții ale creierului precum controlul temperaturii, presiunea sângelui, tensiunea arterială si echilibrul de apă și sare. Dar când un pacient este declarat în moarte cerebrală aceste funcții nu sunt doar prezente, ci sunt chiar puternic active.”
Sursa: LifeSiteNews
0 comments:
Trimiteți un comentariu