Toți
sfinții luminați se umplu de strălucire și văd slava lui
Dumnezeu
pe
cât e cu putință firii omenești să o vadă
Privește
de sus, Dumnezeul meu, și binevoiește a Te arăta și a Te
întreține cu mine, sărmanul.
Descoperă-mi
lumina Ta,
deschide-mi
cerurile,
sau
mai bine zis deschide-mi mintea
și
intră și acum înăuntrul meu.
Răspunde,
ca odinioară,
prin
gura mea murdară
celor
ce spun unii :
că
nu e nimeni
care
a văzut în mod conștient pe Dumnezeu,
nici
nu L-a văzut cineva
înainte,
afară de apostoli.
Ba
nici aceia, spun ei,
nu
L-au văzut limpede pe Dumnezeu și Tatăl (loan XIV, 9).
Ei
dogmatizează că este tuturor
necunoscut
și nevăzut,
folosindu-se
de cuvântul
ucenicului
prea iubit loan
care
spune : "Pe Dumnezeu nu L-a văzut
nimeni
dintre oameni" (loan I, 18).
Da,
Hristoase al meu, răspunde-mi repede,
ca
să nu par celor fără de minte că aiurez.
-
Scrie, a zis, cele ce-ți spun,
scrie
și nu zăbovi !
Eu
eram Dumnezeu dinainte de toate
zilele,
orele și timpurile,
ba
și de toate veacurile
și
de toate făpturile
văzute
și cugetate.
Eram
mai presus de minte și rațiune,
mai
presus de toată cugetarea
unic
cu unicul, unic.
Și
nimic din cele văzute,
dar
nici din cele nevăzute
nu
era înainte de-a fi făcute.
Eu
sunt singurul necreat
împreună
cu Tatăl și cu Duhul Meu ;
singur
fără de început,
din
Tatăl Meu fără de început.
Nici
unul dintre îngeri,
nici
dintre arhangheli
și
nici din alte cete (îngerești)
n-a
văzut vreodată firea Mea,
nici
pe Mine Însumi, Creatorul, întreg,
așa
cum sunt.
Ei
nu văd decât o rază a slavei
și
un fir al luminii Mele
și
totuși se îndumnezeiesc.
Căci
toți primesc razele dumnezeirii
ca
o oglindă, care primește razele soarelui
sau
ca o piatră de cristal
luminată
la amiază.
Dar
nimeni nu s-a învrednicit
să
Mă vadă întreg,
nici
dintre îngeri, nici dintre oameni,
nici
dintre Sfintele Puteri.
Căci sunt în afara tuturor și
tuturor nevăzut
fără
îndoială, nu pizma față de ei
Mă
face să nu fiu văzut (întreg) și prin ei înșiși.
Nici
lipsa de frumusețe
mă
face să Mă ascund și să nu Mă arăt.
Ci
fiindcă nu s-a aflat nimeni vrednic
de
dumnezeirea Mea,
nici
nu s-a făcut creatura
egală
în putere cu Creatorul.
Dar
nici nu îi este aceasta cuiva de folos.
Însă
văzând o rază mică,
află
tainic că Eu exist cu adevărat
și
Mă cunosc că sunt Dumnezeu
care
i-am adus la existență.
Și,
ca urmare, plini de uimire și de frică
Îmi
liturghisesc, cântându-Mi.
Căci
nu e cu putință ca Dumnezeu
să
aducă la existență un alt Dumnezeu,
egal
în putere cu Creatorul
și
de o ființă cu Acela ;
nici
nu e cu putință
să
devină creatul
de
o ființă cu Creatorul.
Căci
cum s-ar putea face egal
creatul
cu Necreatul ?
Cele
create sunt mai mici
decât
Cel ce e pururea la fel
și
fără de început și necreat.
Prin
aceasta vei mărturisi că Acela există.
dar
că e atât de deosebit,
pe
cât o căruță sau un fierăstrău,
de
Cel ce le-a alcătuit.
Deci
cum va cunoaște căruța
pe
cel ce-a alcătuit-o ?
Sau
spune-mi cum va cunoaște
fierăstrăul
(Isaia X, 15) pe cel ce-l mișcă ?
Cum
ÎI vor cunoaște de nu le va da lor
cunoștința
despre Sine,
de
nu va pune în ele vederea
Cel
ce le-a alcătuit,
fapt
cu neputință pentru toate cele create.
Deci
nimeni dintre oameni
și
nimeni dintre îngeri
n-a
primit puterea
de-a
da altora duhul,
sau
de-a le procura viața.
Dar
Domnul tuturor
având
singur puterea,
având
singur stăpânirea
și
fiind izvorul vieții,
aduce
la existență viețuitoarele însuflețite
și
dăruiește fiecăreia prin voință,
ca
un Meșter, ca un Stăpân
câte
gândește și voiește.
Lui
fie slava și puterea
acum
și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu