18 noiembrie 2013
Un tribunal pentru copii din Bologna tocmai a aprobat plasamentul unei
fetiţe de trei ani în cadrul unui cuplu de homosexuali de vârstă medie, pe
motiv că ei satisfac toate criteriile legii adopţiei, în timp ce adopţia de
către homosexuali nici măcar nu e permisă de lege în Italia.
Tribunalul, prezidat de Giuseppe Spadaro, a ţinut cont de faptul că cei doi
bărbaţi au un serviciu bine plătit şi că ei formează, în termenii unui raport
al serviciilor sociale bologneze, un «cuplu stabil şi fiabil» şi că, în
consecinţă, ei pot asigura «liniştea şi bunăstarea copilului».
În condiţiile în care procedura de adopţie nu e deschisă decât pentru
cuplurile căsătorite, iar
«căsătoria» gay nu este legalizată în Italia, plasarea copiilor într-o familie
de probă (temporar în acest caz, pentru o perioadă de doi ani) este mai puţin
reglementată iar de-a lungul anilor condiţiile s-au relaxat. În mod tradiţional
sunt preferate familiile care au deja copii; fiind favorizate cele formate din
doi adulţi, cele monoparentale fiind foarte rar avute în vedere. Totuşi, din
ianuarie anul curent, Curtea Supremă a decis că homosexualii celibatari pot să
primească copii în calitate de «familii de probă».
Aşadar, nouă jurisprudenţa lărgeşte încă puţin acceptarea de către
societate a cuplurilor gay.
Procurorul general al Bologniei, Ugo Pastore, a făcut apel la această
hotărâre pe motiv că tribunalul nu a cunoscut bine obligaţia ca familia de
probă să aibă şi alţi copii, acest tip de comunitate familială fiind
prioritară, cum am spus. « Puţin contează», a declarat el, «că adulţii ce fac
cerere de adopţie sunt homosexuali». Această declaraţie contribuie încă şi mai
mult la propăşirea ideii că «familiile» homosexuale sunt familii ca şi cele
heterosexuale.
Franco Grillini, aparţinând grupării Gaynet, vede în asta principalul motiv
de satisfacţie al acestei decizii judecătoreşti, subliniind că, de altfel, în
lume ar fi considerat ceva «perfect normal».
Însă, câteva precizări făcute de judecători sunt demne de remarcat:
«Dintr-un alt punct de vedere decât cel strict juridic trebuie ţinut cont
de aceea că, aşa cum arată recenta cazuistică asupra legitimităţii, în absenţa
certitudinii ştiinţifice sau a datelor experimentale, convingerea potrivit
căreia a trăi într-o familie construită în jurul unui cuplu homosexual poate fi
ceva dăunător pentru echilibrul psihologic al copilului, constituie o simplă
prejudecată, având în vedere că vorbim de-o instituţie cu caracter strict
temporar la această familie de probă».
Cei trei judecători citează şi raportul serviciilor sociale, care atârnă
greu în acest proces al birocraţiei judiciare.
Dacă serviciile sociale au ales pentru fetiţă un cămin fără copii, «este
pentru a evita ca minora să fie într-o confuzie a rolurilor părinteşti (…),
deoarece ea provine dintr-un nucleu monoparental unde avea deja o soră şi unde
cunoştea clar reperele părinteşti care, având în vedere lungile perioade de
absenţă paternă, ar fi putut fi compromise dacă ea ar fi fost inserată într-o
familie de tip tradiţional constituită de-un nou cuplu parental şi ceilalţi
copii ai lor».
Nu v-aţi fi gândit niciodată la asta, pariez! Şi dacă totuşi nu vi se pare
limpede că apa de izvor, să continuăm citatul :
Pe baza observaţiilor, responsabilii serviciilor sociale, precizează
judecătorii, au remarcat că fetiţa «s-a raportat totdeauna la figuri feminine,
fie că se afla într-o comunitate socială oarecare, fie în propria sa familie de
origine, astfel că s-a considerat oportună plasarea ei într-un context exclusiv
masculin, în întregime devotat ei, fie asta şi doar pentru o perioadă
determinată».
Dincolo de aceste explicaţii, reţinem totuşi două lucruri. Primul e
recurgerea la un soi de precauţie pe dos, unde presupunem un risc chiar înainte
ca el să fi apărut vreodată în alte situaţii asemănătoare. Al doilea îl
constituie ideea că fetiţa ar avea neapărat nevoie de-un «referent masculin»
după ce-a petrecut toată viaţa ei de până atunci într-un univers exclusiv
feminin.
Familiile unisex ar avea aşadar probleme?
Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Alina Daringa
Căutăm
voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă,
italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa:
redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu