„În ambalaje
subversive, sistemul prostituţiei este un sistem extrem de conservator, o
concesie la vechiul sistem, unde un bărbat dispune de o femeie, mai rar de un
bărbat, privând-o de libertatea de a i se opune şi de a spune nu”, spun semnatarii prezentului apel pentru abolirea exploatării sexuale
printre care Sylviane Agacinski, Thalia Breton, Danielle Bousquet, Nicole Castioni,
Claire Quidet şi Coline Serreau.
Protestul împotriva aboliţioniştilor prostituţiei este pe măsura mizei: „dreptul”
secular pe care şi-l aroga anumiţi bărbaţi de a plăti o femeie sau un bărbat,
când au chef de distracţie.
Că acest pretins drept, aşa-zis cel mai vechi din lume, determină un trafic
de femei fără precedent şi explozia unei „pieţe” care abundă în proxeneţi cu o
putere tot mai mare, şi care acum sunt promovaţi la rang de şefi de companii
într-o parte a Europei, este fără importanţă. La fel ca şi atribuirea femeilor a
statutului de veşnică „curvă” (cunoscută şi sub denumirea de „material” sau „unealtă”)
cu violenţe, insulte, agresiuni, violuri, care sunt inseparabile, de asemenea nu
impresionează pe nimeni.
A vrea să reduci această veche practică restructurând-o în locuri de muncă conectate
la capitalismul liberal, ar fi o utopie; noi am dori să eradicăm prostituţia. A
lupta împotriva rasismului sau torturii este, de asemenea, o utopie. S-o
eradicăm? Nu, s-o abolim! Sclavia nu a fost eradicată, ci a fost abolită.
Niciun stat nu ar mai îndrazni să o justifice, să o organizeze sau să o lase să
prospere. Aceeaşi alegere pentru prostituţie ar fi un pas înainte pentru
civilizaţie.
Ni se aduce ca argument libertatea! Libertatea, da, dar libertatea cui? „Eu
plătesc şi tu execuţi.” În ambalaje subversive, sistemul prostituţiei este un
sistem extrem de conservator, o concesie la vechiul sistem, unde un bărbat
dispune de o femeie, mai rar de un bărbat, privând-o de libertatea de a i se
opune şi de a spune nu
Acest cuvânt magic, libertate, fluturat de către apărătorii industriei
sexului (şi ale super-profiturilor sale) ar trebui să ne facă să tăcem. Dar
este o neînţelegere: ceea ce combatem nu este libertinajul, ci exploatarea
sexuală; nu viaţa privată, ci comerţul cu sex.
În ceea ce priveşte argumentul clandestinităţii, repetat la nesfârşit, nu
mai este pertinent. În ţările care au pretins că au „legalizat” prostituţia – în
realitate proxenetismul – aceasta a devenit considerabilă. În Germania şi în
Olanda, prostituatele care refuză să poarte eticheta de „producătoare de sex” şi
să plătească impozite sunt de fapt condamnate clandestinităţii şi, drept urmare,
supuse urmăririi de către poliţie. Ceea ce nu este cazul în Suedia, ţară unde
clienţii sunt penalizaţi, prostituatele nefiind urmărite.
Aceasta inversare a răspunderii penale implementată în Suedia în 1999 are
sens doar printr-o serie de măsuri concrete şi nu este posibil fără ele:
încetarea represiunii faţă de prostituate, punerea în aplicare a unui suport
social real pentru ieşirea din sfera prostituţiei (nouă din zece cazuri sunt
fără ieşire), lupta reală împotriva tuturor formelor de proxenetism, măsuri de
prevenire şi educaţie pentru o sexualitate proactivă şi respectoasă faţă de
celălalt, precum şi politica egalităţii între femei şi bărbaţi.
Interdicţia de a cumpăra un act sexual nu face obiectul unui capriciu
represiv, ci este o alegere politică dictată de legile internaţionale care evidenţiază
„cererea” ca fiind un factor important în traficul de fiinţe umane: Protocolul
de la Palermo
privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special
femei şi copii, Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva
traficului de fiinţe umane, numit şi „de la Varşovia” (2005), toate acestea
făcând apel la măsuri legislative, administrative, educative, sociale,
culturale sau de alt tip, „în scopul de a descuraja cererea”.
Nu este vorba de a băga bărbaţii în închisoare – din ce în ce mai mult
bărbaţi fiind de partea noastră în lupta pentru abolirea prostitutiei – ci de a
impune un nou mod de a trăi în societate. La fel cum nu e bine să furi, nu e
bine să cumperi nici corpul altuia. În Suedia, băieţii cresc cu ideea că fetele
nu sunt obiecte pentru defulare; că sexualitatea este o chestiune ce implică dorinţa
comună, dincolo de orice constrângere economică.
Noi susţinem un proiect pentru societate, o Europă a drepturilor omului, şi
nu o Europă a profitului şi a comerţului. Dar, de asemenea, este timpul ca ideea
de libertate sexuală să fie declinată şi la feminin. Să fim clari: o societate
fără prostituţie nu ar reduce cu nimic libertatea individuală în materie de
sexualitate, fie ea heterosexuală sau homosexuală. Dimpotrivă, încetând de a fi
impus prin bani, precum şi prin violenţă, actul sexual ar fi o expresie a
sexualităţii libere. Este ceea ce într-un mod magnific a înţeles curajosul
nostru ministru, Najat Vallaud-Belkacem, angajându-se clar în favoarea
abolirii.
Semnatarii:
Sylviane Agacinsky, filozof ; Claudine Blasco, Attac; Danielle Bousquet,
fostă deputată, preşedinta Adunării femeilor; Thalia Breton; Castioni Nicole politician franco-elveţian, fostă prostituată;
Sandrine Goldschmidt , Patric Jean, realizator; Claudine Legardinier, jurnalistă;
Malka Marcovich, Coaliţia împotriva traficului de Femei; Anny Poursinoff, o
fostă deputata EELV; Claire Quidet, purtătorul de cuvânt al Mişcării din Nid,
Frédéric Robert, membru fondator al reţelei Zero Macho, Maurice Ronai,
cercetător; Laurence Rossignol, senator, vice-preşedinte al regiunii Picardie;
Romain Sabathier, militant feminist; Coline Serreau cineast.
Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Andreea Ceauş
Căutăm
voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă,
italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa:
redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu