Mare
bucurie să socotiţi, fraţii mei, când daţi de felurite ispite,
ştiind că încercarea credinţei voastre naşte răbdarea.
Îndeosebi din trei motive Preabunul Dumnezeu nu împlineşte
dorinţele noastre şi îngăduie să fim încercaţi în viaţă.
În
primul rând, pentru a ne da seama de neputinţa noastră, pentru a
ne lepăda de legăturile plăcerii de sine şi de încrederea
egoistă de sine, pentru a ne încredinţa cu smerenie toată
nădejdea noastră în El.
În
al doilea rând, pentru a ne întări în răbdarea nădăjduitoare,
care aduce multe roade duhovniceşti în suflet, precum ne
încredinţează şi apostolul: „Mare bucurie să socotiţi, fraţii
mei, când daţi de felurite ispite, ştiind că încercarea
credinţei voastre naşte răbdarea; dar răbdarea să-şi aibă
lucrare desăvârşită, pentru ca voi să fiţi desăvârşiţi şi
întregi, întru nimic ştirbiţi” (Iacov 1, 2-4).
Şi
în al treilea rând, ca un doctor preaînţelept şi fără de
greşeală, Domnul respinge adesea dorinţele noastre şi îngăduie
amărăciuni şi lovituri, pentru ca mintea şi inima noastră să se
depărteze de adorarea lucrurilor materiale, de înrobirea celor
pământeşti şi să ne îndemne la căutarea Împărăției
Cerurilor şi a bunătăţilor veşnice. „Căci o clipă uşoară
de necaz trecător ne aduce nouă, din prisosinţă-n prisosinţă,
veşnică plinătate de slavă, nouă, celor ce nu privim la cele ce
se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt
trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice” (II Corinteni 4,
17-18).
Sfântul
Dimitrie al Rostovului, Abecedar duhovnicesc, Editura Egumenița,
Galați, p. 75
Sursa:
Altarul Credinţei
0 comments:
Trimiteți un comentariu