Îngerul de deasupra pietrei

Îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi venind a prăvălit piatra de la uşă şi şedea deasupra ei. (Matei 28, 2)

De ce nu va fi zburat îngerul după învierea lui Hristos, ci a rămas stând pe piatra de la uşa mormântului? Nu era fi­resc să se întoarcă în cer, după săvârşirea măreţei biruinţe a învierii? Nu, el a rămas pe piatră, pentru ca prin prezenţa sa acea piatră să se umple de lumină, să se transforme, să se vestească prin ea celor îndureraţi de moartea lui Iisus biru­inţa Lui asupra morţii şi pentru ca plânsul lor să se transforme într-o laudă adusă Domnului.

Învierea lui Hristos iradiază lumină asupra întregului nostru trecut, asupra tuturor rugăciunilor noastre. Ea ne vesteşte că nu mai există loc pentru ceea ce ne-am obişnuit a numi moarte. Învierea Domnului ne şterge lacrimile, dă durerii şi suferinţei noastre o altă semnificaţie. Fie ca Dom­nul să ne facă pe toţi cei a căror inimă stă sub apăsarea pie­trei suferinţei să-l vedem pe îngerul mângâietor, aducăto­rul veştii celei bune. Să vedem deschisă uşa speranţei, raza dumnezeieştii iubiri, triumful învierii.

Şi pentru ca prisosul necazurilor noastre să ne aducă, „din prisosinţă-n prisosinţă, veşnică plinătate şi slavă” (II Corinteni 4, 17).

Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008