de Hope, LifeNews.com, 13 august 2014
Aveam 18 ani când m-am
angajat ca interpret pentru hipoacuzici la Planned Parenthood.
Am primit o educaţie catolică, dar eram catolică în aceeaşi manieră în care
Olive Garden este un restaurant italian autentic. Chiar dacă meniul este scris
în italiană, asta nu înseamnă că şi mâncarea e italienească.
Pentru mine personal,
avortul nu era o opţiune, dar mă gândeam că eu sunt un nimeni ca să judec o
altă femeie care face un avort. Nu ştiam nimic despre viaţa ei, nu cunoşteam
situaţia în care se afla. M-am mândrit întotdeauna cu faptul că nu am judecat
niciodată pe nimeni fără să cunosc povestea lui.
O prietenă care suferea de
hipoacuzie mi-a spus despre un post liber la o clinică din Boston
Cu toate acestea, în sinea
mea, probabil simţeam că ceva nu este în regulă. Dacă mă întreba cineva,
spuneam că lucrez la un „centru de consiliere familială”. Mă gândeam că nu era
chiar o minciună. Problema era că majoritatea înţelegeau că desfăşuram o
activitate pozitivă, că traduceam pentru familii sărace sau pentru familii care
fac eforturi să rămână împreună. În ciuda faptului că Planned Parenthood oferea
diverse servicii, în subconştientul meu, ştiam că la bază era totuşi o clinică
de avorturi.
Cea mai neagră zi din viaţa
mea a fost marţi, 1 noiembrie 2012, când am fost chemată să traduc o „procedură
medicală”, o dată pe care mi-o amintesc an de an. Am
venit devreme, am schimbat câteva vorbe cu recepţionista, la fel ca în orice
altă zi. Mi-am
luat o cafea şi am aşteptat să vină clienta. În timp ce aşteptam, i-am citit
fişa. O să o numesc Kate. Avea 23 de ani şi era surdă din naştere. După
aprecierile sale, Kate era gravidă în 18 săptămâni.
La
10:30 fix, am intrat în sala de operaţii. În acel moment am simţit cum mi se
strânge stomacul. În situaţiile anterioare, când scria „procedură medicală”,
era vorba despre ecografie. De data asta era altceva. Ne aflam într-o sală de
operaţii. Luminile erau prea puternice pentru dimensiunile încăperii. Pe o masă
se aflau instrumente de metal care păreau reci. Asistam la un avort.
Am
încercat să-mi păstrez calmul. Am continuat să traduc ce spuneau pacienta şi
medicul, dar când a început omorul, am pierdut şirul. Când am văzut cum
doctorul extrăgea viaţa din copil, bucată cu bucată, nu mi-am putut reţine
lacrimile. Ceea ce crezusem că sunt cheaguri de sânge aglomerate, erau părţi
din corpul copilului. Braţele, trunchiul, picioarele şi capul. Am simţit că mă
sufoc. Imediat ce s-a
terminat, am fugit din sală. M-am prăbuşit pe hol şi am plâns cu suspine, fără
să mă pot opri. Nu am mai plâns niciodată aşa. Un paznic a venit repede şi m-a
îndemnat să intru în biroul lui. Acum îmi dau seama că probabil
nu a făcut asta pentru a mă consola, ci pentru că speriam pacientele.
Mi-am dat demisia în aceeaşi
zi. M-am dus în biroul directorului şi am semnat actele. „Avort”
nu este un cuvânt suficient de puternic pentru a exprima ceea ce am văzut. Pentru
mine, cuvântul crimă înseamnă că victima se poate apăra. Nu, nu fusese o crimă,
fusese un măcel.
Nu cred
că îmi voi reveni vreodată pe deplin. O viaţă umană, un COPIL, fusese
smuls din corpul mamei sale, bucățică cu bucățică. Acesta este primul lucru pe
care îl văd în faţa ochilor când mă trezesc în fiecare dimineaţă şi ultimul
lucru la care mă gândesc înainte să mă culc. Uneori am coşmaruri. De fiecare
dată când văd un copil care are în jur de doi ani, mă gândesc că atât ar fi
avut acum şi copilul avortat. Nu mă pot abţine să nu mă întreb ce ar fi ajuns
copilul. Poate, dacă era fetiţă, ar fi fost o artistă. Poate, dacă era băiat,
ar fi visat să devină pompier. Poate s-ar fi pregătit să devină un medic care
salvează vieţi. Poate ar fi ajuns profesor.
În urma
consilierii, am reuşit să accept că Dumnezeu mă iartă pentru faptele la care am
luat parte, dar eu încă nu reuşesc să mă iert.
Traducere:
Aurora Conrad
Preluare
de pe Ştiri pentru viaţă
Dacă
doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză,
spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne
scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.
De
asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
0 comments:
Trimiteți un comentariu