„Eu nu prea sunt dus la Biserică, dar mi s-a părut că se deschide cerul şi un foc mi-a pătruns în suflet” / Bătrânul Porfirie, Părinte duhovnicesc și pedagog

Sfântul Bătrân cu darul străvederii şi al înaintevederii – aşa cum reiese dintr-o discuţie pe care am avut-o cu Bătrânul Paisie Aghioritul – ajutase foarte mult mai mulţi oameni, pe unii dintre ei îndepărtându-i de opţiuni şi de acţiuni care i-ar fi putut distruge. Datorită acestui har putea să distingă limpede anumite situaţii legate de persoane care îl vizitaseră sau aflate departe de el, chiar şi pe alte continente. Totodată avea capacitatea de a vedea care este starea sănătăţii trupeşti şi sufleteşti a altora. Putea diagnostica probleme psihologice şi boli psihice.

De asemenea ştia să analizeze programul genetic şi principiile ereditare ale oamenilor. Putea chiar să cerceteze gândurile oamenilor, toată evoluţia lor personală şi universul psihic subconştient. Cu ajutorul acestui dar simplu, având informaţii provenite „din cele de sus”, bătrânul intervenea în diferite moduri: le vorbea oamenilor sau tăcea, îi sfătuia, îi îndepărta, le dezvăluia, iar uneori, pur şi simplu îi cutremura! Aceasta este una dintre acţiunile de temelie ale părinţilor duhovniceşti, aşa cum învăţăm din Tradiţia Bisericii, acţiune prin care aceştia devin purtători ai Harului dumnezeiesc, care orânduieşte cele spre mântuirea oamenilor. Aşadar, când părinţii duhovniceşti sunt înştiinţaţi că fiul său duhovnicesc este pregătit şi că are o dispoziţie favorabilă, îi vorbesc, făcându-l să se cutremure, sau tac, punându-l pe gânduri. Întâmplarea următoare este povestită de domnişoara P. M., una dintre fiicele duhovniceşti ale Părintelui Porfirie:

„Într-o seară, în iarna lui 1978, îl aşteptam pe Părintele Porfirie să vină la noi acasă, în cartierul Thisio. Când a ajuns şi a sunat la uşă, m-am dus să îi deschid. Bunicuţul era foarte vesel, ca întotdeauna. M-a binecuvântat şi a intrat în casă. Am remarcat că taximetristul care îl adusese nu pleca, ci zăbovea, aşa că am socotit că voia să-mi vorbească.

Când m-am apropiat de el, mi-a spus: „Spuneţi-mi doamnă cine este acest Bătrân? Ştiţi ce mi s-a întâmplat mai adineauri? Mi s-a părut că se deschide cerul şi un foc mi-a pătruns în suflet! Eu nu sunt prea dus la biserică şi nu prea am treabă cu preoţii. Pur şi simplu l-am luat în maşină. Pe drum Bătrânul a început să-mi spună despre satul meu, despre familia mea şi despre problemele mele personale… Eu, să înnebunesc şi mai multe nu! Aşa cum v-am spus, deodată parcă s-a deschis cerul şi un foc mi-a pătruns în suflet! Spuneţi-mi cum l-aş mai putea întâlni pe acest preot? Aş vrea să merg la el…”.

Bătrânul Porfirie avea şi darul de a depăşi limitele percepţiei umane, care este mărginită, şi de a se deplasa în spaţiul atemporalului, în dimensiunea veşniciei, trăind stări şi evenimente ce se petrecuseră în trecut, chiar şi cu secole în urmă, sau întâmplări ce urmau să se petreacă în viitorul imediat sau îndepărtat.

(fragment din volumul Gheorghios S. Kroustalakis - Bătânul Porfirie, Părinte duhovnicesc şi pedagog)