Arhiepiscop Justinian Chira: Ce cărți să citim? (IV)

vineri, 11 iulie 2014

| | |



Cărți? Dacă puteți să mergeți la Rohia, o să vedeți că la mine în birou toate rafturile sunt pline de cărți. Iubesc foarte mult cărțile. Toate aceste cărți sunt izvorâte dintr-un suflet de om care s-a trudit să scrie ceva. Sigur că mă bucur de un roman deosebit, de o poezie deosebită, dar și o poezie mai modestă tot atâta îmi este de scumpă. Mă gândesc nu la ce-i pe hârtie, ci la ceea ce este dincolo de hârtie, la cel care a creat ideile și le-a așternut în scris. Stau de vorbă cu Platon sau cu Shakespeare, atunci când le citesc cărțile.

Hârtia e numai intermediarul, dar, de fapt, eu stau de vorbă, ca de la suflet la suflet, cu cel care a scris opera. Ești de acord? Orice carte merită s-o citești, în afară de cele care sunt mincinoase, în afară de cărțile care sunt dubioase, în afară de cărțile care sunt scrise cu un condei diabolic - împotriva adevărului, împotriva lui Dumnezeu. Pe acelea ești foarte păgubit dacă le citești. Odată, pe timpul comuniștilor, l-am văzut pe un seminarist că citea o broșură din acelea, de propagandă, împotriva religiei. „Ce faci aici?", l-am întrebat. „Mă documentez", mi-a răspuns. Atunci i-am zis: „Nepriceputule! Guști din otravă. Îți va otrăvi sufletul și nu vei putea scăpa ușor de ideile pe care le citești. Va trebui mult și bine să te lupți cu aceste minciuni, mereu îți vor veni în minte. Îți permiți ca să citești astfel de materiale?"

Iată și o dovadă: un mare artist, un mare cântăreț de la Opera din Cluj, a venit și mi-a povestit o întâmplare din viața lui. În tinerețea lui, înainte de 1940, a citit o carte: Viața lui Isus, de Ernest Renan, un răspopit, un teolog francez care a scris această viață a lui Hristos. Din punct de vedere literar este scrisă foarte frumos, foarte spiritual. Numai că această carte neagă divinitatea lui Iisus, consideră că totul este mit, totul este mitologie. El vorbește de Hristos ca de o persoană mitică, ca de un erou E foarte ispititoare cartea, dar e foarte păguboasă. Fiindcă te înstrăinează de Hristos, de dumnezeirea lui Hristos, de dragostea Fiului lui Dumnezeu, de Dumnezeul nostru. Și îmi povestea acest artist: „Mi-am cumpărat și eu atunci cartea aceasta și am început s-o citesc. Foarte frumos. Am citit vreo 20 de pagini, foarte frumoase, am fost încântat și, peste noapte, în vis, mi s-a arătat Hristos. Și mi-a zis: «Nu citi această carte!» M-am trezit și mi-am spus: «Ce vis e ăsta? Ăsta nu-i un vis sănătos. Cum adică, Hristos îmi interzice să-I citesc viața Lui?» Și n-am ascultat. Am continuat s-o citesc. Iată, am ajuns la bătrânețe și nici acum nu am scăpat încă de ideile diabolice pe care mi le-a insuflat această carte în suflet. Și acum trebuie să mă lupt împotriva ideilor diabolice ale lui Renan". Așadar, trebuie să știi să alegi cărțile pe care le citești.

Am împrumutat demult, eram stareț, o carte celebră: Mizerabilii, de Victor Hugo. Mi se pare că în timpul regimului comunist s-a mai reeditat. Dar eu am citit-o în patru volume apărute înainte de '40 la o editură - Cugetarea - care tipărea cărți foarte bune. Am citit doar câteva pagini. Cartea mi-o împrumutase soția unui preot și, la vreo lună-două, mă întâlnesc cu ea și mă întreabă: „Părinte Stareț, v-a plăcut, ați citit?" I-am zis: „Nu, n-am citit-o". „Dar de ce?" „Am citit vreo 20 de pagini, dar nu mi-o plăcut și am renunțat". „Cum?! Ați renunțat? Știți ce înseamnă această carte? Este ceva extraordinar!" Și am venit acasă și mi-am zis: „Măi, dacă o femeie mă depășește și o spus că e o carte teribilă, ia să văd și eu ce vrea să spună această carte". Într-adevăr, la orice carte e mai greu până te obișnuiești cu personajele, cu ideile. Trebuie răbdare. Și atunci m-am pus pe citit și am tot citit. Am terminat ultimul volum într-o noapte, pe la ora 11, plângând ca un copil, în pat. Eram culcat în pat când am terminat toată frumusețea aceasta, cu toate aceste adânci semnificații.

Orice carte inspirată de Dumnezeu este bună. Sigur că e bine să te profilezi pe cărțile celebre, pe cărțile mari. Dostoievski, de exemplu, cu Frații Karamazov. Apoi, neapărat, ca teologi, nu-i permis să neglijați Scriptura. Asta să fie pe primul loc. Citești o pagină în fiecare zi. Citește din Faptele Apostolilor sau citește Evanghelia după Ioan, sau citește Facerea. Asta este mult mai important decât să stai la televizor, sau pe internet, sau să asculți la radio.

Cititul, lectura este pe primul loc. Și scrisul. Ce zicea Ion Heliade-Rădulescu? „Scrieți, scrieți fraților, numai scrieți!" Nu poți concepe ca un om intelectual să n-aibă și el un caiet unde să noteze câteva idei. A citit o carte, are și el niște impresii; s-a întâlnit cu cineva important, a participat la un eveniment cultural - își notează esențialul. Așa îți dezvolți propria gândire, îți dezvolți scrisul. Poți să ai și doctoratul; dacă renunți la lectură, la citirea cărților, te prostești.