de Denyse
O’leary, MercatorNet.com
Într-un anunț, care coincide cu lansarea produsui Apple, I-Phone 6 Plus, Nick Belton
editorialistul pe teme tehnologice de la New York Times ne spune că Steve Jobs
(1955-2011), co-fondatorul Apple și pionierul
computerului Mac, al I-Phone-ului și al I-Pad-ului,
a restricționat accesul
copiilor săi la tehnologie:
“Îmi închipuiam
că în casa lui Jobs este un adevărat paradis al “tocilarului”: că pereții sunt imense ecrane touchscreen, că suprafața
mesei este alcătuita din I-Paduri și că oaspeților li se înmânează I-Pod-uri, precum se pun bomboanele de ciocolată
pe pernele musafirilor.”
“Nu”,
mi-a spus dl. Jobs,” nici pe departe”.
De
atunci şi până acum am întâlnit un număr de investitori și directori de companii din domeniul tehnologiei care fac
declarații similare: limitează cu strictețe timpul petrecut de copiii lor în fața ecranelor, deseori interzicând toate gadgeturile
în serile din timpul săptămânii și alocând limite
severe folosirii acestora în weekenduri.
Bilton
se întreabă: ce știu acești oameni inteligenți din domeniul high-tech și noi nu știm?
Păi,
un lucru pe care i l-au spus este că oamenii devin dependenți de dispozitivele electronice. Chiar așa! “Nu numai că am văzut asta întâmplându-se, dar unii
dintre noi chiar am fost dependenți”. Suntem dependenți atunci când:
- Preferăm relațiile online în locul celor naturale (pe motiv că cele online ar oferi mai multă siguranță);
- În loc să ne ajute în proiecte de studii și în focalizarea muncii, netul ne consumă timpul, fapt ce ne costă promovarea şi rezultatele obținute, și nici măcar nu ne pasă, atâta timp cât putem naviga pe Net;
- Avem antecedente privind consumul de droguri și utilizarea internetului începe să semene cu o sesiune în compania unui drog.
Copiii
prezintă un risc de dependența de internet
deoarece, contrar drogurilor, internetul nu este interzis, controlat sau
restricționat, decât de părinţi sau profesori.
Adaugați la aceasta şi faptul că mulți copii petrec prea mult timp online singuri în
camerele lor și dependența este previzibilă. Să nu mai spunem că un copil poate face
și declarații și experimente online – şi atunci, mai bine fără…
Dar cât de
stricți sunt acești părinţi
“high-tech”?
Chris Anderson,
fostul editor al revistei Wired și actualul director
al companiei 3D Robotics are copii care îi acuză pe el și soția sa că sunt fasciști.
Alex
Constantinople, directorul companiei OutCast Agency, firmă de marketing și comunicații tehnologice, a declarat că fiul ei cel mai mic, care
are 5 ani, nu are voie niciodată să folosească gadgeturi în timpul săptămânii,
iar copiii ei mai mari, cu vârste între 10 și 13 ani, au voie să
folosească astfel de dispozitive numai 30 de minute pe zi, în timpul
săptămânii.
Evan Williams,
co-fondator la Blogger, Twitter și Medium, împreună
cu soția sa, Sara Williams, au declarat că cei doi băieţi ai
lor, în locul I-Pad-urilor au sute de cărţi (Da, din hârtie!) pe care le pot
lua și citi oricând.
Alți părinți au reguli cum ar fi folosirea internetului numai în
sufragerie sau strict pentru proiecte de creație și nu pentru navigare fără scop. Alții dau acces
copiilor lor numai la Snapchat, aplicație care șterge mesajele după ce le trimite, pentru a nu fi bântuiți de ele mai târziu, de-a lungul vieții.
Dar
mai este și un alt factor la care Bilton nu
se referă: în general, cei din eşalonul superior al păturii de mijloc ai
societăţii nu trăiesc viețile promovate de
agențiile de publicitate ale multora dintre companiile lor
persoanelor din clasele sociale mai puțin educate sau la un nivel social inferior.
Am scris despre
acest fapt în 2012, în timp ce făceam recenzia cărţii “Coming apart” a lui
Charles Murray. În timp ce căsătoriile și mersul la biserică
devin activităţi tot mai rare în rândurile clasei muncitoare aflate în
scădere, clasa de mijloc continuă să se căsătorească și să practice o religie:
“Astăzi, în
cartierele clasei muncitoare, de genul emblematicului “Fishtown” a lui Murray,
nașterile rezultate în afara căsătoriei sunt undeva între
43 și 48 la sută din procentul total de nașteri (în cartierele vecine, ale clasei de mijloc, ca Belmont, din exemplul
lui Murray, nașterile în afara căsătoriei sunt cuprinse între 6 și 8 la sută).
Surprinzător
este și faptul că rezidenții cartierului la
modă Belmont
merg la biserică. În ciuda stereotipului larg publicizat conform căruia cei din
elita educată sunt atei materialiști, “dintre
academicienii și oamenii de știință din eșantionul GSS (Studiu Social General), numai 16 la sută
au declarat că nu au nicio religie. Acest fapt este ușor de explicat dacă ținem cont că majoritatea
oamenilor de știință nu sunt elita
academică, fiind doar oameni de știința, şi că majoritatea lor se identifică cu un grup religios sau altul.
Așa că, atenție părinţi muncitori: colegii din domeniul tehnologiei
de vârf ai răposatului Steve Jobs nu își cresc copiii
pentru a trăi pentru, cu și prin toate
jucăriile pe care agențiile de publicitate
ale companiilor lor încearcă să le vi le vândă vouă!
Nu este ușor să spui nu unui adolescent care pretinde că toți prietenii săi au ultima generație de “jucării” tech.
Un mod de abordare a acestei probleme ar
putea include cunoașterea şi
apropierea de părinţii şi profesorii aflați în aceeași situație. Odată ce un grup întreg începe să privească dincolo de
ceea ce promovează agenția de publicitate
a companiei lui Jobs și către ceea ce Jobs
însuși a făcut ca părinte, va fi un pic mai multă speranță pentru copii.
Traducdere:
Adrian Naghel
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
********************************************************************************************************
Dacă doriți să
traduceți ca
voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă,
vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu