De ce Steve Jobs a fost un părinte „low-tech” / Sfaturi pentru părinţi

joi, 11 decembrie 2014

| | |


de Denyse O’leary, MercatorNet.com

Într-un anunț, care coincide cu lansarea produsui Apple, I-Phone 6 Plus, Nick Belton editorialistul pe teme tehnologice de la New York Times ne spune că Steve Jobs (1955-2011), co-fondatorul Apple și pionierul computerului Mac, al I-Phone-ului și al I-Pad-ului,  a restricționat accesul copiilor săi la tehnologie:

“Îmi închipuiam că în casa lui Jobs este un adevărat paradis al “tocilarului”: că pereții sunt imense ecrane touchscreen, că suprafața mesei este alcătuita din I-Paduri și că oaspeților li se înmânează I-Pod-uri,  precum se pun bomboanele de ciocolată pe pernele musafirilor.”

“Nu”, mi-a spus dl. Jobs,” nici pe departe”.

De atunci şi până acum am întâlnit un număr de investitori și directori de companii din domeniul tehnologiei care fac declarații similare: limitează cu strictețe timpul petrecut de copiii lor în fața ecranelor, deseori  interzicând  toate gadgeturile în serile din timpul săptămânii și alocând limite severe folosirii acestora în weekenduri.
Bilton se întreabă: ce știu acești oameni inteligenți din domeniul high-tech și noi nu știm?
Păi, un lucru pe care i l-au spus este că oamenii devin dependenți de dispozitivele electronice. Chiar așa! “Nu numai că am văzut asta întâmplându-se, dar unii dintre noi chiar am fost dependenți”. Suntem dependenți atunci când:
  • Preferăm relațiile online în locul celor naturale (pe motiv că cele online ar oferi mai multă siguranță);
  • În loc să ne ajute în proiecte de studii și în focalizarea muncii, netul ne consumă timpul, fapt ce ne costă promovarea şi rezultatele obținute, și nici măcar nu ne pasă, atâta timp cât putem naviga pe Net;
  • Avem  antecedente privind consumul de droguri și utilizarea internetului începe să semene cu o sesiune în compania unui drog.
Copiii prezintă un risc de dependența de internet deoarece, contrar drogurilor, internetul nu este interzis, controlat sau restricționat, decât de părinţi sau profesori. Adaugați la aceasta şi faptul că mulți copii petrec  prea mult timp online singuri în camerele lor și dependența este previzibilă. Să nu mai spunem că un copil poate face și declarații și experimente online – şi atunci, mai bine fără…

Dar cât de stricți sunt acești părinţi “high-tech”?

Chris Anderson, fostul editor al revistei Wired și actualul director al companiei 3D Robotics are copii care îi acuză pe el și soția sa că sunt fasciști.

Alex Constantinople, directorul companiei OutCast Agency, firmă de marketing și comunicații tehnologice, a declarat că fiul ei cel mai mic, care are 5 ani, nu are voie niciodată să folosească gadgeturi în timpul săptămânii, iar copiii ei mai mari, cu vârste între 10 și 13 ani, au voie să folosească astfel de dispozitive numai 30 de minute pe zi, în timpul săptămânii.

Evan Williams, co-fondator la Blogger, Twitter și Medium, împreună cu soția sa, Sara Williams, au declarat că cei doi băieţi ai lor, în locul I-Pad-urilor au sute de cărţi (Da, din hârtie!) pe care le pot lua și citi oricând.

Alți părinți au reguli cum ar fi folosirea internetului numai în sufragerie sau strict pentru proiecte de creație și nu pentru navigare fără scop. Alții dau acces copiilor lor numai la Snapchat, aplicație care șterge mesajele după ce le trimite, pentru a nu fi bântuiți de ele mai târziu, de-a lungul vieții.

Dar mai este și un alt factor la care Bilton nu se referă: în general, cei din eşalonul superior al păturii de mijloc ai societăţii nu trăiesc viețile promovate de agențiile de publicitate ale multora dintre companiile lor persoanelor din clasele sociale mai puțin educate sau la un nivel social inferior.

Am scris despre acest fapt în 2012, în timp ce făceam recenzia cărţii “Coming apart” a lui Charles Murray. În timp ce căsătoriile și mersul la biserică  devin activităţi tot mai rare în rândurile clasei muncitoare aflate în scădere, clasa de mijloc continuă să se căsătorească și să practice o religie:

“Astăzi, în cartierele clasei muncitoare, de genul emblematicului “Fishtown” a lui Murray, nașterile rezultate în afara căsătoriei sunt undeva între 43 și 48 la sută din procentul total de nașteri (în cartierele vecine, ale clasei de mijloc, ca Belmont, din exemplul lui Murray, nașterile în afara căsătoriei sunt cuprinse între 6 și 8 la sută).

Surprinzător este și faptul că rezidenții cartierului la modă Belmont merg la biserică. În ciuda stereotipului larg publicizat conform căruia cei din elita educată sunt atei materialiști, “dintre academicienii și oamenii de știință din eșantionul GSS (Studiu Social General), numai 16 la sută au declarat că nu au nicio religie. Acest fapt este ușor de explicat dacă ținem cont că majoritatea oamenilor de știință nu sunt elita academică, fiind doar oameni de știința, şi că majoritatea lor se identifică cu un grup religios sau altul.

Așa că, atenție părinţi muncitori: colegii din domeniul tehnologiei de vârf ai răposatului Steve Jobs nu își cresc copiii pentru a trăi pentru, cu și prin toate jucăriile pe care agențiile de publicitate ale companiilor lor încearcă să le vi le vândă vouă!

Nu este ușor să spui nu unui adolescent care pretinde că toți prietenii săi au ultima generație de “jucării” tech. Un mod de abordare a acestei probleme ar putea include cunoașterea şi apropierea de părinţii şi profesorii aflați în aceeași situație. Odată ce un grup întreg începe să privească dincolo de ceea ce promovează agenția de publicitate a companiei lui Jobs și către ceea ce Jobs însuși a făcut ca părinte, va fi un pic mai multă speranță pentru copii.

Traducdere: Adrian Naghel
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com