„S-a înnoptat, s-a înfăşurat şi această zi. S-a înfăşurat, oare, şi vreo virtute?” - stareţa Macrina Vassopoulos

Dumnezeu nu vrea nimic altceva de la noi, în afară de lucrarea duhovnicească zilnică. Este trebuinţă de multă stăruinţă în rugăciune. Dacă facem aceasta, chiar dacă vom cădea, îndată ne vom da seama de greşeala noastră şi ne vom pocăi. Să ne străduim să nu ne murdărim înscrisul. Să spunem: „S-a înnoptat, s-a înfăşurat şi această zi. S-a înfăşurat, oare, şi vreo virtute?” Să ne pregătim pentru Ierusalimul de Sus. La aceste zile să ne gândim, pentru că nu ştim ce ne aşteaptă şi ce se va întâmpla. De aceea trebuie să exploatăm timpul ce-l avem. Tăcere mai mult decât orice. Cel care rosteşte mai mult Rugăciunea, va avea mai multă bucurie. Acum când avem si Dumnezeiasca Liturghie în fiecare zi, biserica este plină de îngeri. Fiecare monahie are îngerul ei. Unii îngeri sunt bucuroşi, alţii întristaţi Cei care sunt bucuroşi, zboară, iar sora simte bună mireasmă şi fericire. Ceilalţi care plâng, spun: „Unde este sufletul meu? De ce mintea ei este în lume şi rătăceşte?”. Trebuie să-i odihnim pe îngerii noştri, deoarece ne păzesc şi se îngrijesc de noi, ca să nu cădem şi să ne vătămăm sufletul.

Rugăciune, cât mai multă cu putinţă. Vorbe, deloc. Pentru că discuţia are în ea egoism şi vorbă deşartă. Nouă ni se potriveşte Rugăciunea. Să ne agăţăm de grumazul lui Hristos şi al Stareţului şi să cugetăm că, pentru rugăciunile lui, Hristos ne va slobozi de toate patimile. Să luăm aminte să nu-L mâhnim făcând fapte nebinecuvântate. Cu cât vom odihni mai mult ochiul neprihănit al lui Dumnezeu, cu atât mai mult dumnezeiescul Har va lucra în sufletul nostru. Ucenicul este fără răspundere, primeşte binecuvântare, are bucurie şi veselie şi-L vede pe Dumnezeu. Să nu ne îndreptăţim atunci când Stareţa ne face observaţie, pentru că aceasta înseamnă egoism, chiar dacă avem dreptate. Când primim observaţiile, atunci Îl vedem pe Dumnezeu în sufletul nostru. În timp ce, atunci când începem cu „de ce”, „cum de mi-a spus mie aceasta Stareţa?”, „nu are discernământ”, pleacă Harul lui Dumnezeu. Este trebuinţă de smerenie. Atunci Dumnezeu Îşi va face sălaş înlăuntrul nostru şi în orice loc ne vom afla, ne vom odihni şi va fi pentru noi un loc ceresc. Este trebuinţă de silire în Rugăciu­ne, în împlinirea îndatoririlor şi a voii lui Dumnezeu. Fără osteneală, nimeni nu se va mântui. Tot ceea ce facem, facem pentru Maica Domnului şi nimic nu trece neobservat.

Sursa: Cuvinte din inimă/ stareţa Macrina Vassopoulos; trad.: ieroschim. Ştefan Nuţescu. - Bucureşti: Evanghelismos, 2015