Părintele
Necula crede că, în caz de cutremur și nu numai, "nicio
instituție din România nu este real pregătită să intervină în
timp util". ''În afară de Dumnezeu, care nu e instituție'',
adaugă preotul.
Constantin
Necula se gândește și la românii din Marea Britanie, cu care se
va întâlni în perioada următoare, și îi îndeamnă pe aceștia
să nu se teamă de Brexit.
În
premieră, preotul Necula anunță că luna aceasta va conferenția
după un recital rock, cu scopul de a strânge bani pentru
restaurarea casei lui Iuliu Maniu de la Bădăcin, și a arătat că
"biserica nu exclude pe nimeni, indiferent de vocație".
AGERPRES:
Părinte, care este proiectul dumneavoastră de țară, pentru
România?
Constantin
Necula: Cel mai important este să refacem familia românească. Nouă
ne lipsesc familiile și oamenii care să alcătuiască împreună
punctul de creștere a familiei mari românești. Toate atacurile la
ceea ce înseamnă familie, cultura familiei, educația familiei,
alcătuirea familiei, construcția economică a unei familii dăunează
grav familiei celei mari. Noi nu putem restaura în mare o Românie
dacă nu o restaurăm în mic. E ca la iconografia unei biserici —
trebuie să fim atenți la amănunte.
AGERPRES:
Ce vă îngrijorează cel mai mult acum?
Constantin
Necula: Valul acesta de snobism secularist, care creează false ținte
de dispută, etice, în vreme ce adevăratele și gravele probleme de
morală ale românilor nu sunt rezolvate. Și le vedem din când în
când plesnind, când în Senat, când în Guvern, când la
Președinție, când în cultura media.
AGERPRES:
Când ne revenim, după părerea dumneavoastră?
Constantin
Necula: Suntem reveniți, dar problema e că nu suntem fidelizați în
ceea ce avem de făcut. Nu avem o linie care să ne țină deasupra
întristărilor cotidiene, ăsta e adevărul. Suntem foarte triști.
AGERPRES:
Totuși la biserică vin mulți oameni...
Constantin
Necula: E plină biserica. Acolo sunt oamenii optimiști. Toți cei
care vin spre biserică, pe inima și sufletul lor, pleacă un pic
mai bine acasă, cu nădejde, cu altă nădejde. Și îmi e teamă,
deși nu îmi e teamă, trebuie să recunoaștem că uneori singura
nădejde în multe din situațiile grele este Dumnezeu. Gândește-te
la cutremurul de vineri spre sâmbătă (n.r. — săptămâna
trecută). Nicio instituție din România nu este real pregătită să
intervină în timp util, în afară de Dumnezeu, care nu e
instituție.
AGERPRES:
Ați fost plecat în diaspora. Ce mesaj aveți pentru românii din
Marea Britanie, în contextul Brexit-ului?
Constantin
Necula: În Anglia este deja interesant modul în care comunitățile
românești s-au strâns în jurul bisericii. Recunosc în biserică
locul de închegare a spiritualității lor. Cu ajutorul lui Dumnezeu
voi fi acolo în octombrie, la întâlnirea asociației de tineret a
bisericii ortodoxe de acolo, la Luton. Cine crede în Hristos nu se
sperie de nimeni, nici măcar de Brexit.
AGERPRES:
Care este soluția pe care o propuneți?
Constantin
Necula: Să punem mâna pe Scriptură, genunchiul la rugăciune și
să ridicăm fruntea. Să învățăm să privim în direcția în
care trebuie. Asta e lecția. Și cred că lecția cea mare este că
ne putem dezbăra de foarte multe lucruri — creștinismul ne
însoțește.
AGERPRES:
Într-un interviu precedent, mi-ați declarat că ascultați zilnic
rock și ați promis că mergeți la un concert. Când se va întâmpla
acest lucru?
Constantin
Necula: Voi avea o acțiune în 20 octombrie la Cluj-Napoca, strângem
bani pentru casa domnului Iuliu Maniu de la Bădăcin. În
deschiderea conferinței, va cânta trei cântece un grup de tineri
rockeri din Cluj, Trupa lui Bunu se cheamă, pentru că unul dintre
cei care o alcătuiesc este nepotul șefului formației Compact și
au acceptat să fie în deschidere, nu pentru a amesteca lucrurile,
ci pentru a arăta că biserica nu exclude pe nimeni, indiferent de
vocație.
AGERPRES:
Dumneavoastră veți conferenția după un recital rock
Constantin
Necula: Am fost judecat destul că ascult rock. Cred că mulți m-ar
arde pe un rug al ideologiei lor personale. Voi conferenția după
trei cântece rock, iar banii strânși vor fi donați pentru
proiectul refacerii casei lui Iuliu Maniu, greco-catolic, de la
Bădăcin. E dorința mea ca preot ortodox să arătăm că am
depășit de mult urile regionale în Ardeal. Încercarea cea mare va
fi să putem sta împreună și pentru lucrurile bune. Este o modă
la români de a ne strânge când se întâmplă ceva rău. De ce nu
ne-am strânge și când se întâmplă ceva bun?
0 comments:
Trimiteți un comentariu