Evanghelia
Matei
17, 14-23; 9,1
În
vremea aceea, iată s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind
înaintea Lui şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este
lunatec şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe
ori în apă. Şi l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l
vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios şi
îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda
pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi l-a certat Iisus şi diavolul a
ieşit din el, şi copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur, ucenicii I-au zis:
de ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: din
pricina necredinţei voastre; căci adevărat vă spun vouă că: de
veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice
muntelui acestuia, mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi
nimic nu va fi cu neputinţă pentru voi. Dar acest neam de diavoli
nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau
ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului are să fie dat în mâinile
oamenilor şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii
s-au întristat foarte.
0 comments:
Trimiteți un comentariu