Evanghelia
Matei
14, 22-34
În
vremea aceea a silit Iisus pe ucenicii Săi ca să intre în corabie
şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va
da drumul mulţimilor. După ce a dat drumul mulţimilor, Iisus s-a
suit în munte să se roage, în singurătate; şi când s-a înserat,
era singur acolo. În vremea aceea, corabia era în mijlocul mării
învăluindu-se de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a
patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
Ucenicii însă, văzându-L umblând pe mare, s-au înspăimântat,
zicând că este o nălucă, şi de frică au strigat. Dar Iisus le-a
vorbit îndată, zicându-le: îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi.
Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu,
porunceşte-mi să viu la Tine pe apă. Iar El i-a zis: vino. Şi,
coborându-se din corabie, Petru a pornit pe apă, ca să meargă la
Iisus. Dar, văzând că vântul este puternic, s-a înfricoşat şi,
începând să se scufunde în mare, a strigat şi a zis: Doamne,
scapă-mă. Iar Iisus, întinzându-i grabnic mâna, l-a apucat şi
i-a zis: puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi intrând
ei în corabie, s-a potolit furtuna. Iar cei care erau în corabie I
s-au închinat, zicând: cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
Şi, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.
0 comments:
Trimiteți un comentariu