 |
| Sursa: Getty Images |
A
te îngriji de copiii, adolescenții și tinerii de azi înseamnă a
te preocupa de lumea de mâine și de poimâine, dar și a te
preocupa de cei care au fost, căci și ei așteaptă de la urmași
să li se aprindă o lumânare, să fie pomeniți în rugăciune.
Pe
cât este de necesar ca adulții să transmită mai departe binele pe
care ei l-au deprins, uneori cu multă durere, pe atât este de
dificil, căci, pentru a reuși, trebuie să vorbească limba altei
generații, mai tinere. Pentru a reuși este nevoie să iubești. Din
iubire se naște înțelegerea și pentru iubire și prin iubire vine
luminarea de la Dumnezeu pentru a vorbi pe limba celui mai tânăr.
Acest interviu este o privire plină de căldură, dinspre un adult
iubitor spre tinerii pe care îi iubește.
Aveți
contact cu mulți tineri. Ce schimbări comportamentale, rezultate în
urma contactului cu lumea virtuală, observați la ei?
În
general, între un tânăr pe care l-am întâlnit acum câțiva ani
și unul pe care îl întâlnesc azi, constat o diferență atât
cantitativă, cât și calitativă a capacității de dialog extins
și de conversație. Mă consider un om sociabil și capabil cât de
cât să-mi adaptez calibrul conversațiilor în funcție de persoana
sau grupul pe care îl am în față la un moment dat. Însă, observ
tot mai mult, în special la grupul de adolescenți care frecventează
biserica și de care fiica mea de 15 ani încearcă să fie
apropiată, că devine tot mai dificil să avem un numitor comun de
reflexie și de discuție. Sunt indispuși să salute, să dea
binețea cuvenită unui părinte. Limbajul este frust, temele de
dialog sărăcite, ironia, sarcasmul, indiferența și răceala
emoțională, argumentele subțiri sau cecitatea abordărilor sunt
cele mai frecvente uzanțe în întâlniri și conversații avute
chiar și doar între ei, tinerii. Există un cult al indispoziției
și al plictisului versus distracție și amuzament. De curând, fata
mea și-a invitat prietenii acasă. Am constatat că și atunci când
sunt împreună, pentru a putea coagula o discuție plăcută, care
de cele mai multe ori se mărginește doar la comentarii subiective,
apelează tot la telefoane mobile, tablete și internet. Privesc
împreună la ceva anume și cam asta este întâlnirea.
În
general, s-au schimbat substanța și calitatea relațională.
Adolescenții și tinerii devin tot mai incapabili de a avea legături
adevărate de prietenie, de camaraderie și, implicit, suferă foarte
tare. Pierd această frumusețe a întâlnirii curate și a însoțirii
dintre om și om prin viu grai. Le este frică să pună suflet
într-o legătură pentru a nu le fi călcat în picioare. Când se
întâlnesc unii cu alții, bucuria întâlnirii durează foarte
puțin, dialogurile devin în scurt timp plate și epuizate, urmând
apatia, plictiseala și dezamăgirea unora față de ceilalți.
Prieteniile consumate pe rețelele de socializare sunt mai ,,ok”
decât în realitatea în care oamenii nu mai sunt atât de
interesanți, oferă economie de energie și sunt mai confortabile.
Foarte puțini rămân capabili să întrețină o comunicare
directă, cu miez, să se bucure de relații directe, statornice și
profunde. Dar aici intervin și educația și gradul tot mai scăzut
de cultură.
În
ce constă mirajul lumii virtuale? Ce ne poate și ce nu ne poate
oferi lumea virtuală?
Cele
mai invocate avantaje ale internetului sunt că pune la dispoziție
informație gata preparată și scutește de eforturi de căutare, că
ține la curent oferind mereu noi știri, că oferă capacitatea de
conectare cu oricine se dorește și în orice moment. Pe lângă
acestea, internetul e tentant pentru că pune la dispoziție o lume
magică, imaginară, care mai întâi ispitește, vrăjește
simțurile și mintea, apoi le înrobește prin acel ,,vreau cât mai
mult”. Oferă un ,,rai” efemer întors pe dos, amăgitor, la care
ajungi fără efort. Dă robiei chip de libertate. Provoacă silă,
dar nici nu mai poate fi abandonat. Lumea virtuală oferă o putere
seducătoare, însă iluzorie, chiar și când este intelectuală.
Este o lume iluzorie, magică, mitică, care pare să răspundă
tuturor nevoilor și dorințelor neîmplinite, mai ales dorințelor
suprimate, care duc la frustrarea ființei umane. În fond, ce caută
cel mai mult un om? Să fie iubit, protejat, acceptat. Cu atât mai
mult un suflet crud de copil, care se simte singur, neglijat și
abandonat, evadează în imaginarul virtual, departe de ce nu-i place
și-l responsabilizează, cu un simplu clic. Copiii, adolescenții,
tinerii care stau mult pe internet sunt, de fapt, privați de iubire
și caută să-și sublimeze nevoia de a fi iubiți. Sub identități
false fac spovedanii și mărturisiri publice trimise în eter, dar
nu știu că demonul se folosește de ele, de taina lor, pentru a le
controla mintea și a le înrobi inima.
Ce
nu știu părinții despre contactul copiilor lor cu lumea virtuală
și ar trebui să știe?
Ce
identități false își iau copiii lor și ce personalități false
își creează pe tărâmul virtual. Cât timp pierd pe internet și
pe rețelele de socializare. Cât de mult sunt îmbibați cu
pornografie, cu imagini obscene sau cu sugestii sexuale, care
parazitează multe site-uri frecventate. Cu câtă mizerie își
încarcă inconștientul. Cât de expuși devin abuzatorilor și
violenței simbolice, sau vulnerabili ideilor unor autointitulați
,,lideri de opinie”. Cum se pot îmbolnăvi emoțional, volitiv,
până și mintal, folosind în exces calculatorul. Și un om mare
poate resimți un rău fizic citind o informație vulgară și de un
grad înalt de violență, darămite un copil.
Ce
greșeli fac părinții în privința relaționării copiilor lor cu
lumea virtuală?
„Din
dragoste” le oferă copiilor obiecte cât mai performante, adaptate
trendului informațional la care se racordează. Îi lasă foarte
mult timp singuri sau nu le supraveghează îndeaproape activitatea
pe internet. Sunt inconștienți și iresponsabili, vârându-le
aceste extensii de creier artificial numite gadgeturi. Îi fac
neputincioși! Egoiști și lacși, nu sunt atenți să se
îngrijească de inocența copiilor lor, le creează un mediu forțat
de abuz și de violență precoce, crezând că e bună maturizarea
forțată a copilului. Nu îi învață autocontrolul simțurilor,
autocunoașterea.
Ce
efect au tableta, telefonul, în creșterea copiilor?
În
principal, sunt obiecte și instrumente care mai mult decât orice
jucărie pot genera adicții ucigătoare. Sunt cazuri mortale
datorate practicării jocurilor pe calculator zeci de ore
neîntrerupte.
Cum
se instalează dependența și cum s-ar putea scăpa de ea?
Curiozitatea
și nevoia de popularitate, alimentate de păcătoasa slavă deșartă
și orgoliul afirmării de sine, de recunoaștere publică, de a
etala ,,deșteptăciunea” și ,,șmecheria”, ori calitățile
trupești sau opinările felurite, conectarea permanentă pentru a fi
mereu la curent cu toate și toți, toate creează dependența și
vatămă sufletul. Nici nu sesizezi când s-a instalat patima. Cum ți
s-a modelat, deformat viața prin niște căutări ,,nevinovate”.
Simți însă că dorești să tot revii acolo, în imaginarul
colectiv întrupat virtual. Sunt rețele de socializare care impun un
anumit fel de a fi, cât mai trist, melancolic, cât mai plictisit de
lumea reală, unde orice simțire devine exagerată și foarte
dramatică, unde se cultivă hedonismul suferinței a cât ești de
neînțeles (rețeaua Tumbler). Altele cultivă autolatria evidentă
(Instagram), unde te auto-zeifici prin imagine.
Suntem
bombardați de multe informații și, de aceea, devenim mai ușor
manipulabili. Cum să ne păstrăm discernământul?
Dacă,
după Sfinții Părinți, imaginația e puntea, tunelul pe care intră
cel rău – demonul – în inima și în sufletul omului, lumea
virtuală a internetului este o autostradă care îl aduce pe demon,
deghizat, în mijlocul lumii întregi. Ispite care altădată aveau
un caracter personal, acum devin capcane pentru o lume globală. Prin
acest instrument, puterea demonică și rapiditatea lucrărilor ei
devin uriașe.
Ce se poate face în fața
acestui potop informațional, care tulbură, exagerează, bate din
toate părțile, amestecă adevărul cu minciuna, dezvăluie și
țintește punctat anume unde ,,trebuie”, omite părțile valoroase
și creează false probleme?
Precum
ne învață Sf. Antonie cel Mare, toate informațiile trebuie
trecute prin filtrul conștiinței luminate de învățătura de
credință. În tot ce hotărâm și alegem să căutăm dovadă în
cuvintele Sfintei Scripturi. Ale Sfintei Tradiții. Din al căror duh
nu trebuie să ieșim. Să se ceară sfat celor rânduiți cu sfat în
Biserică, spune același Sfânt Antonie cel Mare.
Trebuie
să ai o cultură generală temeinică, experiență practică și o
lucrare duhovnicească puternică pentru ca, odată expus avalanșei
informațiilor de pe internet, unele insesizabil de toxice, să poți
pretinde o reală rezistență și capacitatea de a extrage cu
discernământ acel ceva folositor și esențial. Niciodată nu ești
stăpân și nu deții acea imunitate perfectă, indiferent de
vârstă. Ți se vâră forțat tot felul de gunoaie în fața
ochilor, oricâte filtre de triaj ai avea pentru a pune barieră
obscenităților și balastului informațional. Cu atât mai mult,
pentru un copil în formare este mai bine să stea departe de acest
mediu și să-și folosească altfel timpul de dezvoltare a
cunoștințelor și nevoia de divertisment. Duhovnicul meu constată
că cei care lucrează în domeniul IT, stând aproape trei sferturi
din zi la calculator, luându-și informația numai de pe anumite
site-uri recomandate între ei, nu mai sunt capabili de o cercetare
atentă, ci trăiesc superficial din punct de vedere sufletesc.
Câștigă bine în acest domeniu profesional, dar devin incapabili
să sesizeze nuanțele de osebire a duhurilor. Trist este că nu
sesizează cât de manipulabili sunt și tot mai mărginiți
sufletește, crezând că sunt cel mai bine informați.
Creionați-ne
un comportament sănătos, dar și realist, de relaționare cu lumea
virtuală.
Până
în gimnaziu, liceu și chiar mai târziu ar trebui petrecut cât mai
puțin timp în spațiul virtual, în funcție de necesități
stricte. Nu știu cum poți să rămâi sănătos într-un mediu
foarte bolnav, parazitat, toxic, cu a noastră moștenită fire
căzută și cu o imunitate mereu discutabilă, la orice vârstă. Nu
știu cum se poate rezista tentației de a deschide alte și alte
ferestre care să ne facă să pierdem timp cu orele pe internet.
Cutia Pandorei a fost deschisă, tăvălugul s-a pornit. Scapă cine
poate, cu mila și harul lui Dumnezeu. Să ținem aproape de
cuvintele Evangheliei: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar
sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care
poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena” (Matei 10,
28).
Se
plâng tinerii de anumite probleme cauzate de expunerea la mediul
virtual?
Nu
se prea plâng. Devin mânioși, triști, dezamăgiți, schimbați.
Atunci îți dai seama că s-a petrecut ceva acolo, pe rețelele
frecventate. Dacă ai puțină răbdare și tact, începi să afli ce
anume și cât de dezamăgiți sunt de unele observații,
infidelități, falsități, minciuni, trădări, chestiuni care i-au
rănit, deranjat sau otrăvit sufletește.
Cum
credeți că pot fi ajutați să depășească aceste probleme?
Cu
răbdare și cu apropiere. În niciun caz interzicându-le total
accesul în spațiul virtual.
Cred
că trebuie să le fim apropiați ca părinți, mereu la dispoziție
pentru orice nedumerire, căutare, întrebare. Să le oferim un real
suport emoțional. Supravegherea de tip anchetatoriu și
inchizitorial e soluția cea mai nefericită. Contează ce exemplu de
viață și de comportament au adulții din preajmă, părinții cu
care locuiesc împreună. Ce discuții se poartă în acea casă, mai
ales între părinți, subiectele, calitatea lor explicativă și
argumentativă, gradul de cultură spiritualizată, credința și
principiile sistemului de valori, concepția și stilul de viață –
de la rânduiala servirii meselor împreună, gesturi umane, la
plimbări în natură, activități, anturaj familial. Toate
contribuie indirect sau direct, atunci când este cazul, la crearea
unor afinități, a unui filtru personal și a unui spirit critic
sănătos. Îi fac capabili să discearnă, să se raporteze corect,
să se apere sau să știe cum să aleagă să-și petreacă timpul,
de cine sau de ce anume să se ferească. Exemplul viu de lângă ei
este mai eficient decât orice pedagogie explicită. Eventual, să
fie convinși să-și raționalizeze timpul petrecut în mediul
virtual. Și să fie puși la rugăciune cât mai mult, pentru a fi
luminați și călăuziți.
0 comments:
Trimiteți un comentariu