de Kirsten
Andersen, 14 iunie 2013
Pe data de 14
iulie 2013, revista New York Times Magazine a publicat un articol cu titlul de
rău augur: „Ce se întâmplă cu femeile cărora le-a
fost refuzat avortul?”. Scris de Joshua Lang, un student din cadrul
proiectului UC Berkeley-UCSF Joint Medical Program, articolul încearcă să răspundă
la întrebare folosind rezultatele studiului Turnaway Study
efectuat pe circa 200 de femei ce au dorit să avorteze, dar care au fost
refuzate, în mare parte datorită stadiului prea avansat în care se afla sarcina
pentru ca procedura să aibă loc în mod legal.
Studiul a fost
efectuat de un grup de cercetători pro-avort care au căutat să întocmească un
catalog al efectelor negative ale naşterii unui copil nedorit. În schimb, ei au
descoperit că marea majoritate a femeilor care şi-au dorit să avorteze, dar nu
au reuşit să o facă, erau fericite de felul în care au decurs ulterior
lucrurile în viaţa lor.
Răspunsul la întrebarea
din titlu se regăseşte chiar în cuvintele unuia dintre autorii studiului, Diana
Greene Foster: „În jur de 5 procente dintre femei,
după ce au avut copilul, încă îşi doresc să nu îl fi avut. Iar restul se
adaptează situaţiei."
Iată şi răspunsul
unei femei, pe nume S., căreia i-a fost refuzat avortul, fiind în a 23-a săptămână
de sarcină. Ea a fost intervievată pentru articolul lui Lang, însă nu a făcut
parte din studiul original: „Copilul meu e mai mult decât cel mai bun prieten
al meu, mai mult decât dragostea vieţii mele...pur şi simplu, întregul
meu univers."
Se pare că nu
acestea erau răspunsurile la care spera dl. Lang. Drept urmare, în loc să scrie
un articol corect despre rezultatele studiului, sau în loc să o creadă pe cuvânt
pe S., el şi-a înţesat naraţiunea cu o serie de citate de la „experţii”
pro-avort şi a subliniat „consecinţele negative” ale maternităţii, şi anume
sacrificiile.
„Refuzul avortului a avut efecte
negative măsurabile pentru S.", a scris Lang. „A
trebuit să renunțe la locul de muncă și la apartamentul ei, iar resursele ei financiare
precare au devenit şi mai precare."
„Luând în
calcul câteva dintre efectele negative ale refuzului avorturilor”, adauga Lang,
„studiul lui Foster ridică o întrebare incomodă: Este avortul un bine social?”
Pentru a
aprecia în mod corect rezultatul unui astfel de schimbări de plan, Lang susţine
că nu ar trebui întrebată femeia despre ceea ce gândeşte, ci, mai degrabă,
comparat statutul ei socio-economic cu cel al femeilor care au avortat. El o
citează pe Foster, autoarea studiului, care a spus: „Ar
trebui să ne uităm la cele care au avortat şi să cercetăm dacă o femeie cu
statut inițial similar este acum la şcoală, într-o
relaţie stabilă, cu o carieră stabilă sau dacă mai târziu a avut un copil
pentru care era pregătită."
Cu părere de rău
Lang trebuie să admită faptul că aproape toate femeile care au născut după ce
le-a fost refuzat avortul recunosc că de fapt sunt mulţumite de felul în care
au decurs ulterior lucrurile, doar o mică parte a lor fiind de altă părere.
Dar, deplângând
faptul că cineva ar putea stabili anumite limite ale avortului, el citează un
bioetician care le acuză pe acele femei că se mint pe ele însele și societatea.
„Unii ar putea
folosi aceste date ca şi justificare pentru limitarea în continuare a avortului
- femeile rareori regretă conceperea unui copil, chiar şi al unuia pe care iniţial
nu-l voiau”, scrie Lang. „Dar, după cum subliniază Katie
Watson, un bioetician al Facultăţii de Medicină Feinberg din cadrul Universităţii
Northwestern, ne spunem anumite poveşti pentru un anumit motiv. „Din punct de vedere psihologic, este în interesul
nostru să ne spunem o poveste optimistă şi să mergem mai departe”, spune ea. „În cazul femeilor care au copii funcţionează minunat
dacă sunt fericite pentru că îi au, iar cele care nu îi au se vor bucura pentru
oportunităţile oferite de lipsa lor.”
Lang pune la
loc de cinste povestea unei femei de 38 de ani, J., care, hotărâtă să avorteze
copilul ei care fusese conceput în mod neașteptat,
suferă un avort nereuşit după care este nevoită să apeleze la alte trei clinici
din trei state de pe Coasta de Vest până a găsit pe cineva care să termine
avortul. În acel moment era gravidă de mai mult de 23 de săptămâni.
Lang scrie că
după avort „J. a primit locul de muncă pentru care aplicase în ultimele şase
luni, într-o fabrică, ca operator de utilaje grele, pentru un salariu de 15
dolari pe oră. Dacă ar fi născut copilul, a spus ea, nu ar fi fost în stare să
obțină acel loc de muncă."
Așadar, după părerea lui Lang, lucrul cu utilaje grele într-o
fabrică, pentru 15 dolari pe oră, este în mod clar ceva mai bun decât să ai un copil
care ar putea deveni, conform spuselor lui S. „mai
mult decât cel mai bun prieten al meu, mai mult decât dragostea vieţii mele...pur şi simplu, întregul
meu univers."
Sursă: LifeSiteNews
Traducere:
Flavia-Maria Hemcinschi
Căutăm voluntari
care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă.
Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu