Părintele Savatie Batsovoi: „Aceasta este o bună dovadă că Dumnezeu există; faptul că un pasionat de Freud a devenit călugăr."

Biografia tânărului ieromonah Savatie, uimeşte şi în egală măsură indică un model. Este modelul renaşterii spirituale a unui om. Cum s-a petrecut? Cititorii noştri vor găsi poate un răspuns parcurgând temele interviului de mai jos:

„Omul vechi rămâne în noi până la ultima suflare."

Părinte, nu aţi încercat nicio clipă să vă ascundeţi trecutul tumultos. Să se datoreze asta faptului că nu v-aţi desprins total de „omul vechi" care aţi fost? Omul care aţi fost până la călugărire a rămas adormit undeva în străfundurile sufletului şi ale conştiinţei Sfinţiei Voastre, aşteptând prilejul deşteptării, ori, a „murit" odată cu tunderea în monahism?

-Ceva a murit, ceva a mai rămas. Altfel nici nu se poate, citiţi Patericurile, aşa e monahismul. Sigur că omul vechi rămâne în noi până la ultima suflare aşteptând, după cum zici, prilej să se trezească. Dar trebuie să găsim limba comună şi cu el, cu omul acesta vechi din noi, să-l mai certăm, să-l mai punem la treabă. Prostii a făcut destule, ajunge! Acum să mai facă şi ceva bun, măcar cât poate în ce priveşte trecutul, ce am eu a ascunde? Om ca toţi oamenii, trecut că tot trecutul. Nici nu mă laud, nici nu mă ruşinez. Eu trăiesc cu convingerea că trecutul nu există. Hristos a venit şi a pus capăt trecutului. Şi eu mă rog Lui ca fiecare clipă a vieţii mele să fie un nou început, o nouă naştere şi să nu mai socotească niciodată trecutul meu, pentru că trecutul întotdeauna e un hău plin de mizerie şi de tristeţe, pentru că trecutul este moarte. Veşnicia nu are trecut.

Vă este dor de poetul rebel Ştefan Bastovoi?

-Mie nu mi-a plăcut niciodată să fiu rebel. Eu pur şi simplu nu eram de acord cu lumea în care trăiam. În felul în care eram rebel atunci, sunt rebel şi acum. Dar dacă prin „rebel" se înţelege să bei şi să te baţi, iar pe urmă să iei ghitara şi să plângi, nu, de aşa ceva nu-mi este dor niciodată.

Cum se împacă un pasionat de Freud, care aţi fost, cu necesitatea curăţiei trupeşti în monahism?

-Cine nu-i pasionat de Freud? Toţi suntem stăpâniţi de această patimă, aceasta este firea noastră. Dar mai există şi Dumnezeu. Dacă vrei, aceasta este o bună dovadă că Dumnezeu există, faptul că un pasionat de Freud a devenit călugăr.patimă, ateism ştiinţific,

Ce a declanşat convertirea la ortodoxie a unui adept al ateismului ştiinţific şi al unui pasionat de Nietzsche?

-Nu pot să spun.

Care este calea cea mai scurtă de întoarcere a unui intelectual, plin de mândria îndoielii -„obligatorie pentru un om cult" - la Biserică?

-Dacă ar fi existat această cale. Dumnezeu ne-ar fi descoperit-o, că El vrea ca toţi să se mântuiască şi să fie vii. Nu cunosc o astfel de cale şi nici nu mă gândesc să o descopăr. Cred, şi nu mă îndoiesc, că Dumnezeu lucrează cu fiecare om aşa cum ştie El. Dumnezeu cunoaşte pe fiecare, căci „El ne-a făcut pe noi şi nu noi pe El", cum zice David, şi se descoperă fiecăruia potrivit felului sau de înţelegere. De exemplu, magilor le-a trimis un înger în chip de stea, pentru că aceia se pricepeau la stele.

„Ştiinţa confirmă şi întăreşte dogmele ortodoxe".

În ce fel este influenţată - dacă este - viaţa moral-spirituala a est-europenilor de către dezvoltarea tehnologică şi informaţională ameţitoare ?

-Eu nu prea mai am legătură cu lumea. Am pierdut pulsul timpului meu. Aceasta o descopăr din scrisorile pe care le primesc. Pe de altă parte, e un lucru bun. Cineva din poeţii ruşi, zicea că o îi contemporan cu timpul tău e semn de stagnare.

Mai mulţi preoţi ortodocşi din Europa răsăriteana şi de peste Ocean au înfierat minunile tehnologiei, considerate drept unelte ale vrăjmaşului. Astfel, continua o aprigă dezbatere despre semnificaţia cifrei 666, care ar fi înscrisă pe cărţile de identitate; au fost publicate broşuri despre nocivitatea spirituală a televizorului s.a.m.d. Ortodoxia intra în contradicţie cu dezvoltarea tehnică şi informaţională?

-Nu există nicio contradicţie între Ortodoxie şi dezvoltarea tehnică. Şi aici e musai să folosim cuvântul Ortodoxie şi nu creştinism, deoarece lupta cu ştiinţa este treaba romano-catolicilor şi a protestanţilor, care şi ei se numesc creştini. Ortodocşii n-au ars pe nimeni pe rug pentru faptul că ar crede că pământul se roteşte. Dogmatica romano-catolicilor şi a protestanţilor i-a pus în situaţia să nege ştiinţă, deoarece descoperirile ştiinţifice contraziceau închipuirile lor despre lume şi om. În ce ne priveşte pe noi, ştiinţa nu face decât să confirme şi să întărească dogmele ortodoxe.

Altceva este pseudo-stiinta, când speculaţii de tipul lui Darwin sunt identificate cu ştiinţa. Noi nu trebuie să stigmatizăm ştiinţa numai pentru faptul că unii reprezentanţi ai ei au dat greş sau au urmărit scopuri diabolice. Acelaşi lucru se poate spune şi despre mulţi reprezentanţi ai Bisericii, dar asta nu înseamnă că Biserica nu este bună. Nu trebuie să separăm ştiinţă, cultura în general, de viaţa religioasă, în modul acesta brutal. Viaţa bisericească nu este ceva paralel cu realitatea, viaţa bisericească este adevărata noastră viaţa. Noi avem o mulţime de sfinţi care au fost împăraţi, demnitari de stat, soldaţi etc.

Aceasta este viziunea ortodoxă, autentic creştină, asupra lumii şi a ştiinţei. Citiţi tratatele Sfântului Grigore de Nyssa, episcop din veacul al V-lea, în special cele despre Facerea omului, tâlcuirea la Hexameron (cele 6 zile ale Facerii) şi tâlcuirea la titlurile Psalmilor, unde sfântul vorbeşte despre atmosfera şi circuitul elementelor în natură, despre mersul stelelor şi celelalte care au tulburat atât de mult pe inchizitorii romano-catolici. Aceasta ar fi atitudinea dogmatică, teoretică a Ortodoxiei faţă de ştiinţă.

În ce mă priveşte, nu recomand nimănui să privească televizorul, nici eu nu-l privesc şi nici muzica nu ascult. Dar motivele pentru care o zic sunt altele decât cele invocate de curentul pe care l-ai pomenit. Cred că dacă s-ar face un experiment, să se arate la televizor vreme de o săptămână numai lucruri bune, să se schimbe afişele mizerabile de pe stradă, să înceteze muzica vulgară şi idioată care răsuna de peste tot şi în locul lor să se cânte psalmi, cred că ne-am schimba mult părerea despre lume şi performanţele ştiinţei. Am înţelege că hârburile acestea, pline de sârmuliţe şi surubaşe nu fac nimic, dacă nu este omul în spatele lor să le pornească cu răutatea sau cu bunătatea sa.

"Ortodoxia nu răspunde nici unei provocări".

Asistăm la un fenomen care pare de neoprit: globalizarea. Unul dintre efectele sale este nivelarea identităţilor, conştiinţelor, mentalităţilor etc. Diversitatea tinde să se topească în uniformitate. Va răspunde Ortodoxia acestei provocări?

Ortodoxia nu trebuie să răspundă nici unei provocări. Ea a răspuns o dată şi pentru totdeauna prin moartea lui Hristos. Dumnezeu pe Cruce este răspunsul nostru lumii acesteia. Celelalte nu sunt ale noastre.

Se încearcă acreditarea ideii că principala piedica a progresului României este Biserica Ortodoxă, care, uzând de influenţa sa, se opune unor măsuri care „să ne aducă în rândul lumii", cum este, bunăoară, legalizarea homosexualităţii.

-Au dreptate. Biserica Ortodoxă este principala piedică în calea progresului oamenilor spre pierderea totală a minţii. Dar, eu cred Celui care a zis, că ea va rămâne până la sfârşitul veacurilor. Întotdeauna se va găsi un om doi care să gândească, iar ei vor putea vorbi şi altora, oricâţi ar fi, oricine ar fi. Asta mă face să fiu liniştit.

Interviu realizat de Claudiu Târziu. Revista " Rost"