Născutul
din femeie e om cu viaţa scurtă şi plină de necazuri. (Iov 14, 1)
Tot
ce găsim scris despre vremea lui Iov se confirmă şi în zilele
noastre. Nicicând ca în zilele noastre viaţa omului n-a fost atât
de agitată şi supusă atâtor deşertăciuni. Unii se sufocă, pur
şi simplu de treburi, alţii nu se pricep să-şi chivernisească
timpul, toţi se grăbesc, aleargă în disperare către ceva,
undeva, toţi par cuprinşi de un fel de convulsie morală.
În
timpul nostru, oamenii nu mai „merg”, ci „aleargă” în toate
direcţiile, de această goană molipsindu-se până şi cei mai
calmi dintre noi. Se pare că nimeni n-a pătruns tâlcul cuvintelor,
„liniştea şi nădejdea este cetatea voastră”. Un singur pas
făcut către această cetate a nădejdii îţi aduce mai mult folos
decât o sută de paşi făcuţi pe drumul deşertăciunilor şi
samavolniciei omeneşti. Când omul se convinge de zădărnicia
multora dintre faptele sale, din cauza dezamăgirii şi a
sfârşelii sufleteşti încetează să se mai grăbească. Îi va
spunea aceasta şi Păstorului, Care, când îşi scoate oile afară,
„merge înaintea lor şi oile îl urmează” (Ioan 10, 4) şi nu
le lasă să rătăcească. Omul se va ţine aproape de Conducătorul
ceresc, mergând cu pas sigur, egal, constant, fără a-L slăbi din
ochi. Va învăţa că nu este de ajuns să-ţi alegi un drum, ci
trebuie şi să-l urmezi. Nu vor exista opriri, nu va fi nicio grabă,
va fi numai ascultare şi roadele pe care le va aduce aceasta.
Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008
0 comments:
Trimiteți un comentariu