„Psalmul LII”, de Ştefan Augustin Doinaş

 

Foto: Mira Dudel (Orthphoto)

Tu, Doamne, geometrul unui Cerc

spre care tind atâtea seminţii

de noi figuri, - pe mine care-ncerc

să pier în Tine, ai să mă susţii?

N-aştept nici Verbul Tău de foc, nici pasul.

Roteste-ţi peste mine doar compasul.

Triunghi, înscris într- un pătrat nătâng,

ce se visează zilnic pentagon,

eu sunt, Isuse, gata să mă frâng

şi să mă pierd cu Tine-n alt eon

tânjind spre-un număr infinit de lături,

cu forma Ta divină să mă saturi!