de Damara Simmons,
FamilyShare
Participând la un curs al părinților,
am ridicat manualul și l-am răsfoit. O secțiune
denumită „Declarația Imperfecțiunii”
mi-a captat atenția. Citind-o, lacrimile au început să-mi
curgă, fiind cuprinsă de un sentiment de ușurare:
„Damara, este bine să fii imperfectă!”
Părinții mei niciodată nu
au văzut un lucrul rău în a mă numi „îngerașul perfect”. Pentru
ei era un compliment. Dar, după această experiență, mi s-au deschis
ochii și am realizat cât de dăunător emoţional este pentru
copii să fie etichetați de părinți.
Cei mai mulți părinți
nu cred că produc un rău emoțional copiilor lor;
în orice caz, copilul se poate simți vătămat emoțional
chiar fără să știe. Aici sunt cinci
lucruri de evitat care îți pot răni copilul:
Etichetarea copilului
Toată viață am încercat să
trăiesc sub eticheta de „îngeraș perfect”. Pentru această etichetă am luptat să fac
față greșelilor pentru că „îngerașul perfect” nu face greșeli (sau cel puțin asta era ceea ce
credeam). Am ajuns o perfecționistă care a devenit repede neîngăduitoare cu ea
însăși și cu ceilalți.
Etichetarea
copiilor cauzează descurajarea, lucru care este opusul bunelor intenții. Etichetele sunt
limitative. Câteva etichete comune sunt: „atletul”, „responsabilul” sau „muzicianul”.
În loc de a-ți eticheta copilul încearcă să îi descrii eforturile si calitățile interioare.
Compararea copiilor tăi între ei
Părinții poate gândesc că a
compara pe copii între ei îi va motiva – din contră, când tu compari copilul cu
un altul, relația frățească este rănită și resentimentele dintre ei cresc.
Un copil se
simte superior, în timp ce celălalt se simte ca un ratat. Compararea crează o
ruptură între ei, iar copii învață de la o vârstă fragedă cum să se compare unii cu
alții. În locul comparării, mai bine s-ar descrie eforturile individuale fără
a se face referință la alt copil.
Spunând, „M-ai dezamăgit”
Când copilul
tău nu are rezultate bune la școală sau nu are un comportament exemplar, părinții sunt tentați să spună „M-ai
dezamăgit”. Părinții pot crede că această sintagmă poate face comportamentele sau
rezultatelor copiilor să se îmbunătățească. Copii sunt, de asemenea, dezamăgiți de ei înşiși, această sintagmă aducând
doar presiune negativă. Este dăunător emoțional și descurajant pentru
copii. Dacă tu te simți dezamăgit de lucrul sau comportamentul copiilor tăi, întreabă-i „Ce poți îmbunătății?”. Copii se simt
motivaţi să învețe atunci când se întreabă singuri ce pot îmbunătății.
Aducând criticile „constructive”
Unii părinți cred că a le aduce
copiilor lor critici constructive face parte din “fișa postului” de
părinte, fiind de părere că acestea ajută la educarea şi formarea copiilor.
Însă, criticile
constructive îi descurajează pe copii. Ele nici nu îi motivează şi nici nu
ajută la formarea lor. Când copiii fac greșeli sau nu îndeplinesc
sarcinile ce le-au fost atribuite, în loc de a le aduce o critică constructivă,
adresați-vă copiilor voștri astfel: “Ce se poate face pentru a îndrepta lucrurile? Cum poți rezolva această
problemă? Ce se poate face pentru a îmbunătăți lucrurile?”.
Copiii se simt
motivați să învețe atunci când li se pun întrebări de auto-îmbunătățire.
Vărsându-ți frustrarea pe copii tăi
Un bărbat
ajunge acasă după o zi grea la muncă și se supără pe soție. Apoi soția țipă la copii care
prompt se întorc și lovesc cățelul.
Deoarece copii
sunt cei mai mici și mai tineri în casă, părinții îți varsă sentimentele de frustrare pe aceștia. Dacă te simți frustrat în legătură
cu ceva sau cineva, ia-ți timpul necesar, răcorește-te și nu te descărca pe copii.
Majoritatea
părinților nu intenționează să cauzeze o rană emoțională. Când părinții își iau câteva secunde
să se gândească la ce se întâmplă și să se ”pună în pantofii copiilor”, ei vor putea
evita aceste capcane. Dăruiește iubire necondiționată și încurajează-ți copii în fiecare zi.
Traducere: Zoe Cristina Dumitru
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
0 comments:
Trimiteți un comentariu