de Brendan Malone, theleadingedgeblog.com
Azi de dimineaţă am fost intrigat de o discuţie
din cadrul unei emisiuni de radio pe care soţia mea obişnuieşte să o urmărească
în fiecare dimineaţă. Am fost atât de intrigat încât chiar mi-am întrerupt
micul dejun la un moment dat ca să mă ridic şi să dau volumul mai tare.
Discuţia era despre iubire, iar
ascultătorii erau îndemnaţi să sune în direct şi să spună cam ce cred ei că ar
fi iubirea.
Unul dintre lucrurile care m-au surprins în
mod plăcut a fost faptul că subiectul discuţiei a alunecat rapid de la flori şi
cine romantice la o viziune a iubirii mai degrabă „centrată pe celălalt.” O
viziune care presupune în primul rând urmărirea binelui persoanei iubite,
nerămânând la stadiul de simplă experienţă mutual satisfăcătoare din punct de
vedere sentimental.
Discuţia asta mi-a adus aminte de fapt de
unul dintre cele mai folositoare daruri de nuntă pe care le-am primit de la
cunoscuţii mei (vă mulţumesc Jacinta şi Stoppy!): cartea lui Gary Chapman, „Cele
cinci limbaje ale iubirii. Cum să-ţi exprimi faţă
de partener implicarea trup şi suflet.” În această carte, Chapman ilustrează o schemă practică a iubirii şi
afectivităţii bazate pe căutarea binelui celuilalt.
„Cele cinci
limbaje ale iubirii” identifică cinci modalităţi diferite prin care oamenii
îşi arată şi le place să primească iubirea şi afecţiunea de la persoana cu care
se află într-o relaţie. Cartea îi încurajează pe partenerii de viaţă să observe
care dintre cele cinci limbaje ale iubirii folosesc în cuplu şi să-şi adapteze
gesturile de bunăvoinţă şi afecţiune în funcţie de acele limbaje.
Astfel, „Cele
cinci limbaje ale iubirii” nu reprezintă o schemă menită doar a încuraja
cuplurile căsătorite să caute binele reciproc, ci îi şi învaţă pe soţi cum să
realizeze acest lucru în modul cel mai plăcut pentru partenerul de viaţă.
Cele cinci
limbaje ale iubirii pe care Chapman le identifică sunt:
1. Cuvintele de
încurajare
2. Calitatea
timpului acordat
3. Primirea de
daruri
4. Serviciile
5. Mângâierile
fizice
Deşi la o primă
vedere sfaturile lui Chapman ar putea părea desprinse dintr-o carte de duzină
de tipul lui „ştii-că-poţi” să-ţi îmbunătăţeşti şi singur relaţia de cuplu,
este extraordinar de benefic într-o căsnicie ca soţii să ştie care sunt cele
mai potrivite şi eficace moduri în care îşi pot manifesta afecţiunea şi
devotamentul reciproc.
Una dintre
problemele de care soţii se vor ciocni cel mai des in viaţa de cuplu este
ignoranţa în acest domeniu. Este uimitor cât de mult timp şi energie putem
investi în a face nişte lucruri care, credem noi, îi arată persoanei iubite cât
de mult o apreciem, pornind de la premisa greşită că ce ne place nouă i-ar
plăcea şi ei. Ca pe urmă, să aflăm cu stupoare că soţul sau soţia nu pune atâta
preţ pe acele lucruri care ne-ar face nouă plăcere!
Din emisiunea
de la radio de azi de dimineaţă mi-am dat seama că unul dintre cele mai mari
obstacole în calea fericirii de cuplu este o imagine falsă despre căsnicie care
o reduce la nici mai mult nici mai puţin decât un aranjament romantic şi
economic mutual satisfăcător între doi indivizi.
Dacă mai multe
cupluri căsătorite ar percepe căsătoria ca pe un angajament pe viaţă,
neîntrerupt şi exclusiv de a căuta binele celuilalt şi s-ar angaja în viaţa de
familie pornind de la această premisă, atunci sunt absolut sigur că societatea
însăşi s-ar schimba într-un mod radical.
Vedeţi voi,
căsătoria nu se rezumă la un „da” spus în faţa ofiţerului de stare civilă. Ea
presupune şi angajament.
În societatea
modernă, există o percepţie generală asupra nunţii cum că ar reprezenta
sfârşitul a ceva. Nunta nu mai este văzută ca un început al unei relaţii de
angajament faţă de o altă persoană absolut unică; ca pe o relaţie complet
diferită de orice altă relaţie cu o altă persoană în care ne-am fi putut
implica vreodată.
Iar când vin în
discuţie subiecte legate de căsnicii fericite, de obicei lumea discută foarte
mult despre comunicare, sex şi compatibilitate, dar extrem de puţin despre
importanţa recunoaşterii şi asumării unui angajament plin de altruism şi
sacrificiu de sine pus în slujba căutării binelui partenerului nostru de viaţă.
Comunicarea,
sexul ca la carte şi compatibilitatea sunt toate trei nişte roade care se
dezvoltă pe ramurile copacului numit iubire altruistă. Şi totuşi, aceste roade
sunt astăzi cel mai des prezentate ca fiind de o mai mare importanţă decât
copacul însuşi sau chiar ca putând cumva să apară şi să aibă o existenţă
separată de copac.
Aceste
realităţi sunt foarte clar manifestate în disponibilitatea şi uşurinţa cu care
societatea noastră acordă un acces cât mai facil la divorţ şi în mentalitatea
multor oameni care cred că o căsătorie este doar o versiune de coabitare
validată social. Apropo, mania divorţurilor a atins aşa nişte culmi încât unele
state pun la dispoziţie o procedură de divorţ chiar şi partenerilor de cuplu
care nici măcar nu şi-au asumat public vreun angajament reciproc.
Căsnicia nu
este doar o simplă loterie şi nu se rezumă doar la a-ţi asuma un angajament
verbal în faţa ofiţerului de stare civilă sau a unei feţe bisericeşti. O
căsătorie reuşită apare când ne dăm seama că viaţa de cuplu este un angajament
de a căuta binele soţului sau al soţiei şi la bine şi la greu în toate
situaţiile pe care viaţa ni le va pune înainte.
Aşa că atunci când mai meditaţi asupra
iubirii aduceţi-vă aminte că adevărata dragoste începe mereu cu o dorinţă de a
căuta binele persoanei iubite.
Aaa, iar dacă sunteţi o persoană căsătorită
în căutare de sfaturi practice care să vă ajute să vă menţineţi tare pe poziţii
în angajamentul pe care vi l-aţi luat faţă de soţ sau soţie, ia încercaţi să vă
retrageţi cinci minute în fiecare zi într-un loc în care să puteţi recapitula
şi reflecta în linişte asupra angajamentelor pe care vi le-aţi asumat în ziua
nunţii.
Modul în care gândim dă naştere cuvinte şi
fapte. Iar cuvintele şi faptele noastre dau
naştere la obiceiuri. Aşa că nu cred să existe o metodă mai bună de a vă întări
obiceiul de a sta implicat în viaţa de cuplu, decât exerciţiul zilnic de a vă
reaminti care a fost adevăratul angajament pe care vi l-aţi asumat faţă de
partenerul de viaţă în ziua nunţii voastre.
Traducător: Gabriela
Coşereanu
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
********************************************************************************************************
Dacă
doriți să traduceți ca voluntar articole
pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să
ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com
În
afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze
prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le
puteţi afla aici.
De
asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
0 comments:
Trimiteți un comentariu