În "Ultima scrisoare către
prieteni", Petre Ţuţea mărturisea:
"Am fost totdeauna neliniştit, în
lumea fenomenală în care am trăit, de întrebarea: De ce există această lume? Şi de ce nu se poate explica imposibilitatea gândirii de a formula lumea în
mod exhaustiv? Fără religie, omul rămâne un animal raţional şi muritor, care
vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Absolutul religios creştin ne scoate
din neliniştile infinitului şi nedeterminării, deoarece ideea de limită, trăită
de un om în univers, nu poate fi depăşită decât religios. Ce dezgustător mi se
pare înlocuirea ritualului mistic cu speculaţii aleatorii! În orice aulă se
discută comod, util sau eronat, însă niciodată setea de definitiv nu poate fi
satisfăcută. Mă opresc din avalanşa de gânduri la formula: a şti, la scară
umană, poate fi folositor, dar în nici un caz mântuitor. Ce pustiu ar fi
spaţiul dacă n-ar fi punctat de biserici!".
"Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu
există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu
nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în
esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filosofie, nici în artă. Şi
când un filosof, un om de ştiinţă sau un artist sunt religioşi, atunci ei nu se
mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului."
0 comments:
Trimiteți un comentariu