În timp ce
conservatorii americani sunt distraşi de dezbaterile interne, puternica și prospera mişcare
internaţională pentru drepturile comunităţii LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi
transexuali), vizează în mod agresiv naţiunile mai
sărace şi mai puţin puternice.
În discursul său
ținut în faţa Naţiunilor Unite la începutul acestei luni – lăudându-se cu iniţiativa
americană din cadrul mişcării globale pentru normalizarea homosexualităţii, a
căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, a tehnologiei de reproducere
artificială şi a cross-dressing-ului (îmbrăcarea hainelor sexului opus) – John
Kerry a descris vastele resurse financiare pe care
singura superputere a lumii se bazează pentru a exporta astfel de idei unor
naţiuni care au obiecţii religioase sau culturale:
„Fondul Global
pentru Egalitate este o modalitate prin care ţările cu o viziune similară pot
contesta această nedreptate şi îşi pot arăta sprijinul pentru persoanele aparținând
comunităţii LGBT. De când Statele Unite au instituit Fondul în anul 2011, au fost alocate peste 7 milioane de dolari la mai mult de 50 de ţări din întreaga lume.
În plus, investiţiile au ajutat la atacarea legilor discriminatorii
care subminau drepturile omului şi la susţinerea organizaţiilor
societăţii civile care apărau aceste drepturi.
Cu sprijinul
mai multor guverne cu o viziune similară, printre care Olanda, Norvegia,
Franţa, Germania, Islanda, Finlanda, Danemarca şi a unor parteneri din
sectoarele private, ne extindem sfera de aplicare a programelor susţinute de
acest Fond. La începutul acestei luni, preşedintele Obama şi prim-ministrul
Suediei, Fredrik Reinfeldt, au anunţat o suplimentare de 12 milioane de dolari
pentru această iniţiativă. Iar astăzi vă anunț cu bucurie despre o altă contribuţie de 1 milion de dolari din partea Olandei, şi pentru care suntem
recunoscători. ”
Kerry
mărturiseşte că el împreună cu alte naţiuni înstărite alocă bani pentru a
finanţa insurgențe culturale în ţările mai sărace şi mai puţin puternice. De exemplu, în
America Latină sunt trimiși agenţi americani care primesc fonduri federale
pentru a instrui persoane care să instige lumea împotriva
legilor ţării gazdă.
În Africa, unde
familiile gay sunt catalogate drept un nonsens iar lobby-ul LGBT poate cu greu fi
descris ca fiind o prioritate, preşedintele Obama a încercat cu neruşinare să
pună presiune pe Senegal şi Kenya pentru redefinirea mariajului. Răspunsul primit de la acestea a fost însă unul foarte rece.
Se fac presiuni asupra aliaţilor în curs de
formare, sau sunt aceştia exploataţi?
În multe
cazuri, naţiunile mai puţin înstărite, precum India, Ghana şi Mexic, sunt
rugate în acelaşi timp să renunţe la punctele lor de vedere religioase sau
culturale despre viaţa de familie şi să trimită mame surogat pe piaţa aflată în expansiune a cuplurilor de homosexuali care caută să obţină copii.
Cuplurile de homosexuali care doresc copii sunt interesați doar de găsirea unor slujitori pe care să-i controleze, fără a nevoiţi să o sprijine pe mama biologică a
copilului, după naştere.
Cuvântul „sclavie” are un efect incendiar asupra
homosexualilor care simt că încearcă doar să întemeieze familii
iubitoare. Totuşi, surogatele internaţionale pentru cuplurile gay implică mai ales
bărbaţi înstăriţi albi din ţări puternice, care cumpără bebeluşi de la femei
sărace de culoare. Ce reprezintă cumpărarea de
fiinţe umane, dacă nu un ecou al robiei umane din mizerabilă
istorie a lumii?
Nu am făcut
destule eforturi pentru a avertiza oamenii din ţările vulnerabile – nu doar pe
cei din America Latină, ci de pretutindeni din lume – despre ideologia
globalistă care ia o tot mai mare amploare în secolul 21 și care se bazează pe
distrugerea vechilor obiceiuri şi a relaţii sociale. Lobby-ul LGBT încurajează bărbaţii homosexuali să ia copiii de
la mamele din Lumea a Treia, lăsând mamele surogat să piară, odată ce taxă
iniţială a fost plătită.
„Ism”-ul ce nu îndrăzneşte să-şi rostească numele
Povestea
mişcării contemporane a LGBT este complicată, deoarece oamenii preferă să o
considere o dezbatere morală. Însă, ea este mai degrabă povestea unui „ism”,
asemănător comunismului sau imperialismului. În ciuda originilor sale
virtuoase, aceasta s-a transformat într-un sistem ce combină dogma ferventă şi
uneori iraţională, cu o reţea de avuţie, propagandă, putere instituţională şi
acces la forţa violentă. Un raport al lunii septembrie a arătat că 6% din totalul cheltuielilor filantropice din întreaga lume a fost dedicat
promovării agendei LGBT.
Jasbir Puar,
profesoară în cadrul Universităţii Rutgers, a anticipat în mare parte
tendinţa mişcării LGBT de a se transforma într-un „ism” global, atunci când, în
2007, aceasta a publicat Terrorist Assemblages: Homonationalism in Queer Times. Pornind de la teoriile lui Michel Foucault, ea a acuzat activiştii LGBT de o oglindire a discursului
imperialist al colonizatorilor în susţinerea „drepturilor” homosexualilor peste
hotare, în locuri precum Iran.
În mod normal, cineva ca Puar ar avea foarte puţine lucruri în comun cu mine, însă critica sa
anti-colonială este oarecum în concordanță cu obiecţiile mele. Comunitatea LGBT
constituie cel mult 1% din întreaga populaţie a globului. „Drepturile” lor sunt
în mare parte lucruri non-esențiale, precum necesitatea sentimentală de a fi
acceptaţi, bucuria de a organiza o nuntă, încântarea de a face duş cu persoane
cu organe genitale diferite şi ambiţia de a avea copii fără a fi nevoiţi să
împartă custodia cu un partener de sex opus. Cu toate acestea, campania pentru
astfel de „drepturi” a primit 6% din toată generozitatea lumii, dintr-o rezervă
care răspunde şi necesitaţilor orfanilor, săracilor, refugiaţilor, victimelor foametei şi ale dezastrelor naturale.
O capodoperă în tactici de luptă
Susţinătorii
„ism”-ului LGBT, pe care eu îl numesc ligbitism din lipsa unui cuvânt
existent, au fost geniali atunci când i-au distras pe tradiționaliștii din
fiecare ţară cu discuţii despre moralitate, în timp ce s-au năpustit asupra
următorul front de război ideologic.
Până în
prezent, conservatorii din naţiuni precum SUA, Canada, Argentina, şi Franţa, au
căzut pradă tacticilor operaţionale viclene ale ligbitiștilor. În timp ce
oamenii din Statele Unite – în special opozanţii căsătoriilor între persoane de
acelaşi sex – erau prinşi la ei acasă în lupte necontenite cu lobby-ul LGBT, lobby-ul a făcut o mişcare la nivel mondial prin intermediul
Departamentului Administrativ de Stat al lui Obama, care a schimbat efectiv
peisajul global.
Aceasta a fost
mişcarea clasică pe care armata o numeşte „fentă”. Iată cum Manualul Armatei de
Câmp defineşte o fentă (Vezi FM 101-5-1, termeni operaţionali):
Un tip de atac folosit în mod înşelător pentru a
distrage atenţia inamicului de la zona principală de atac. Acesta îl determină
pe inamic să îşi mute rezervele sau să-şi transfere armele, drept răspuns la
fentă. Aceste simulări trebuie să pară reale şi, prin urmare, este nevoie să
existe un contact cu inamicul. De obicei, se intervine cu un atac cu obiectiv
limitat ce variază ca şi amploare, de la un raid, la un atac cu arme.
Lobby-ul LGBT
i-a implicat pe purtătorii de cuvânt din fiecare ţară în lupte înverşunate cu
privire la cuvântul „căsătorie”, în timp ce ei avansau cu rapiditate pe tărâmul
procreaţiei, deschizând linii de trafic de biomateriale şi noi pieţe de copii,
fără a fi criticaţi pentru încălcări grave ale drepturilor omului.
A se lua în
considerare cele petrecute în ultima perioadă legat de dezbaterea despre
veniturile pentru copiii crescuţi de cupluri de persoane de acelaşi sex. Cu
siguranţă, este nevoie să luăm în calcul studiile care contracarează
„consensul” artificial între susţinătorii căsătoriilor persoanelor de acelaşi
sex, cum că aceşti copii nu vor întâmpina dezavantaje deosebite.
Însă, prin
faptul că au acceptat să trateze dacă copiii crescuţi de persoane gay sunt „mai
buni” sau „mai răi” decât alţi copii, tradiţionaliştii au făcut ca aceşti copii
să se simtă atacaţi pentru o situaţie domestică pe care ei nu au ales-o. Prin
aceasta, au lăsat lobby-ului LGBT teren liber să marcheze. Atâta timp cât
lobby-ul LGBT putea să înainteze studii şi exemple măreţe de poveşti de succes,
cum este cea a lui Zach Wahls, indiferent cât de forţate sau
non-generalizabile, ideile conservatorilor păreau să se infirme.
Michel Foucault ar fi mândru – nu doar de ligbitiști, dar şi de puterile din umbră care se dezvoltă pentru a-i opri. Foucault a expus clar faptul că indiferent care sunt tacticile pe care cineva le foloseşte pentru a exercita puterea, aceste pot fi folosite împotriva lui. Aceste mișcări se dezvoltă în Franţa, unde am avut onoarea să vorbesc în cadrul „Universităţii de vară”, organizate de Manif pour tous.
Când în timpul scurtului meu discurs am afirmat că lobby-ul LGBT a avut o influenţă exagerată asupra Departamentului de Stat al lui John Kerry, un vuiet de huiduieli a cuprins încăperea. Europenii, chiar şi aceia care sunt de acord cu căsătoriile între persoane de acelaşi sex, tind să considere agenda mai extinsă a ligbitiștilor, în special în ceea ce priveşte redefinirea familiilor, drept o marcă „made în SUA” destinată exportului. Aceasta va fi tema următorului meu articol pentru Public Discourse.
Sursă: The Public Discourse
Traducere: Andreea Dancu
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu