„Părinte,
ştim că de la Sfântul
Simeon Noul Teolog încoace povăţuitorii duhovniceşti se tot
împuţinează; astăzi, când suntem martorii unei mari secătuiri duhovniceşti, cum
mai recunoaştem un povăţuitor duhovnicesc? Sfinţii Calist şi Ignatie
Xantopoulos indicau trei criterii: să fie înalt la înţelegere, smerit la cuget
şi blând în toată purtarea...
Este greu
de găsit, dar nu-ţi trebuie prea multă bătaie de cap ca să recunoşti un
povăţuitor duhovnicesc. Cel care caută cu adevărat un povăţuitor duhovnicesc,
la momentul potrivit, îl va simţi. Sufletul simte cui trebuie să i se
încredinţeze, căci Dumnezeu este Cel Care pune în inimă dragostea faţă de cel
căruia ţi-a rânduit să îi urmezi. Eu abia aşteptam să ies din temniţă numai ca
să-l văd pe Părintele Paisie Olaru. Ardea inima în mine să-l văd, astfel încât,
după eliberare, am mers direct la chilia Părintelui Paisie, aşteptând două zile
la uşă ca să mă primească la spovedit. De aici înainte, timp de opt ani nu m-am
mai despărţit de povăţuirea caldă a Părintelui Paisie. Mă trimisese mai întâi la Părintele Cleopa ,
însă la el nu am simţit atâta odihnă sufletească, deşi, după 16 ani de
închisoare, începuse să răsfoiască cărţi groase de canoane. Relaţia dintre
ucenic şi duhovnic este foarte puternică şi în numele ei se pot face multe
minuni. Însă nu este suficient ca povăţuitorul să fie cercat, ci să fie şi în
acelaşi duh cu ucenicul.”
(De vorba
cu părintele Iustin, Revistă de înnoire duhovnicească a Mănăstirii „Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavriil" Petru Vodă)
Sursă: Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu