Pr. Arsenie Papacioc - Cuvânt despre preoţie: "Rămâi cu Mine, Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!"

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

| | |

Ferice de acela care a înţeles taina crucii. Ferice de acela care nu s-a smintit de patimile Mele. Ferice de preotul care primeşte cu bucurie partea pe care i-o hărăzesc din patimile Mele, căci patima Mea nu s-a sfârşit încă. Fiul Meu, răbdarea ta Îmi place mai mult decât graba ta. Suferinţa ta produce mai multe roade decât activitatea ta. Aminteşte-ţi că eşti jertfă împreună cu Mine, căci prin suferinţă câştigi mai multe merite decât prin alte fapte. Când celebrezi Sfânta Liturghie, mii de îngeri umplu Biserica adorându-Mă şi preamărindu-Mă. Ei sunt servitorii Mei, dar tu eşti  preotul Meu. Îmi porunceşti să Mă cobor din cer şi să Mă nasc în mâinile tale. O, cât ar trebui să întreacă sfinţenia ta sfinţenia îngerilor! Împreună cu Mine eşti mijlocitor între Dumnezeu şi oameni.

Preote, ai dorinţa de a obţine pentru oameni harurile de  care au nevoie! Dar cum te-ar asculta Dumnezeu dacă tu eşti duşmanul Lui? Am venit să arunc foc pe pământ şi tu eşti torţa aprinsă care îl va aduce în suflete. Dar cum vei aprinde acest foc în suflete, dacă inima ta este de gheaţă? Mărirea Mea însăşi atârnă de biruinţa ta. Ţi-am putut încredinţa o putere aşa de mare fără a-ţi da harul de a o deprinde cu vrednicie?

Iadul nu are nici o putere asupra Mea, nici împotriva celor ce se încred în Mine. O biruinţă asupra preotului Meu, pentru satana e egală cu o biruinţă asupra Mea, zice Domnul.

Eu sunt Domnul domnilor, Dumnezeul oştirilor. Toţi duşmanii Mei şi ai tăi sunt mai puţin decât o picătură de apă. Dacă vrei să fii sfânt poţi, cu ajutorul Meu. Cere ajutorul Maicii Mele că-i ajutorul veşnic. Nimeni nu-Mi poate smulge din mâini sufletele care Mă iubesc şi cheamă în ajutor numele Meu!

Ştiu că eşti nimic, că eşti un păcătos. Alegându-te de preot, nu te-am scutit de slăbiciuni. Prin demnitate te-am făcut oarecum dumnezeu, dar ţi-am lăsat povara slăbiciunilor omeneşti pentru ca puterea Mea să se arate în slăbiciunile tale. Te-am făcut nimicitor al păcatului dar lăsându-te în primejdia lui, împărţitor al vieţii suprafireşti dar în pericol de a o pierde tu însuţi, din teama ca nu cumva mărimea darurilor Mele să te semeţească şi să uiţi că tu eşti nimic.

Dar, în acelaşi timp ţi-am pregătit harul Meu, harul sfinţitor. El e o împărtăşire a harului care sfinţeşte omenirea Mea însăşi. Prin el, împreună cu Mine eşti părtaş firii dumnezeieşti, vieţii Tatălui.

Eu sunt viţa,  tu eşti mlădiţa. Viţa, trunchiul şi mlădiţa au aceeaşi viaţă, sunt alimentate de acelaşi suc, de sucul harului Meu care se urcă din trunchi în mlădiţă şi face ca el să aducă roadă.

Eu sunt Capul iar tu un mădular al trupului Meu mistic. Acelaşi sânge dă viaţă capului şi mădularelor. Acelaşi har sfinţitor se revarsă din Mine în toţi aceia care sunt uniţi prin iubire.

Rămâi cu Mine, Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa! Fără de Mine nu poţi face nimic. Fără de Mine eşti mădular mort care trebuie înlăturat, o mlădiţă uscată care trebuie aruncată în foc. Prin botez ai devenit, ca toţi creştinii, mădular al trupului Meu tainic. Prin hirotonire în preot ai fost făcut părtaş demnităţii Mele de Cap al Bisericii. Harul botezului ţi-a dat putinţa să trăieşti ca un bun creştin. Harul hirotonirii îţi ajută să-ţi îndeplineşti cu sfinţenie slujba de preot.

Înainte nu erai decât un simplu credincios, te ocupai înainte de toate de mântuirea ta personală. Acum eşti  părtaş demnităţii Capului, inima ta îmbrăţişează întreaga Biserică. Demnitatea ta preoţească întrece pe cea a heruvimilor şi a serafimilor, dar harul primit prin hirotonie este proporţional cu această demnitate. În Biserica Mea am făcut două grozave minuni: am creat pe Maica Mea şi preoţia. Deşi o simplă făptură, Maica Mea, a fost făcută vrednică să dea naştere unui Dumnezeu. Şi tu, preotul Meu, eşti un slab muritor. Prin harul hirotonirii ţi s-a dat puterea de a Mă naşte cu vrednicie pe sfântul altar şi în suflete. Acest har îţi dă dreptul la toate ajutoarele de care ai nevoie pentru a fi sfânt şi pentru a Mă reprezenta cu vrednicie între oameni.

În timpul reculegerilor nu vei căuta să ai gânduri înalte şi idei sublime. Preote, mintea ta nu este decât întuneric. Eu sunt Lumina lumii şi dacă eşti smerit Mă voi arăta ţie!

Nu căuta plăcerea, nici mângâierile; împărăţia Mea în tine nu o alcătuiesc sentimentele, ci mai mult aşteaptă iubirea Mea pe care vreau să o dezvolt în tine, fiindcă este supranaturală.

Roagă-te, încredinţează-te Maicii Mele, ajutorul veşnic, împărătesei  preoţilor! Ea te va ajuta să-Mi asculţi graiul. O, cât eşti de legat de Mine şi de Maica Mea! Eşti legat de Noi din veşnicie, fără voia ta şi fără meritul tău.

Te-am iubit atunci când tu nu Mă puteai cunoaşte. Nu te ocupa de rodul trudei tale. Voi avea Eu grijă să încolţească în sufletele unde ai fost un simplu semănător.

Fereşte-te să faci din catedra adevărului o scenă pe care să-ţi pretinzi zilnic propria ta stimă şi să dojeneşti pe credincioşi. Trebuie să ştii să cerţi cu tărie dar cu blândeţe fără a strica leacul cu veninul propriei nerăbdări. Simplitatea şi buna voinţă Îmi vor câştiga mai multe suflete decât discursurile savante. Blândeţea şi umilinţa îţi vor da cheia inimilor celor mai închise. Fii grav şi rezervat în conversaţii şi-n toată conduita ta. Nu depărta cu încăpăţânare din mintea ta ideea morţii. Dacă vrei, încă o poţi face dulce.

Dezlegarea se poate numi un har al harurilor. De ce nu dezlegi şi tu cum am dezlegat Eu pe leproşi şi de ce îi ruşinezi? O, de ce nu eşti un alt Iisus?! Nu ţi-am iertat şi ţie destule? De ce eşti dur şi pretenţios cu alţii? Ce durere pentru Mine şi ce nenorocire pentru tine, dacă vreuna din aceste oi ale Mele ar pieri din vina ta. M-a costat prea mult pentru a o lăsa cu uşurinţă să Îmi scape din mâini! Preote, eşti  părintele fiului risipitor! Jertfele Vechiului Testament nu aveau valoare decât prin jertfa Mea viitoare pe lemnul crucii. Trăiesc în întreaga Biserică prigonit ori dispreţuit de cea mai mare parte a oamenilor, adesea trădat de înşişi fiii Mei. Cât de mult Mă doare văzând pe iubiţii Mei preoţi descurajaţi din cauza slăbiciunilor lor, în loc să se arunce cu umilinţă şi pocăinţă la picioarele Mele!

Nu fii mic la suflet, încrede-te în harul pe care l-ai primit prin hirotonire. Fă să aducă roade de sfinţenie pentru tine şi alţii. O, dacă ai şti câte haruri am rânduit pentru tine în ziua hirotoniei! Dacă ai înţelege câte drepturi îţi dă preoţia asupra inimii Mele şi asupra comorilor pe care le cuprinde ea! Dar în mulţi, darurile mele rămân fără roade. Bogăţiile iubirii Mele sunt îngropate în adâncul sufletului lor ca nişte comori nesfârşite în fundul mării. Puteam Eu face mai simplă sfinţenia decât să o fac să depindă de rugăciunea ta? Dacă îţi lipseşte înţelepciunea, cere-Mi-o, căci Eu sunt înţelepciunea veşnică. Cere şi vei primi, bate şi îţi voi deschide, caută şi vei afla!

Sunt atotputernic! Toate neamurile pământului sunt în faţa Mea aşa ca şi cum nu ar fi. Sunt plinirea desăvârşirii. Sunt Domnul, Stăpânul, Întâiul şi Cel din urmă, Alfa şi Omega. Sunt un abis  de bogăţie şi de milă, dar caut un abis de mizerie pentru a-l umple. Recunoaşte că eşti nimic, că mizeria ta este nemărginită şi te voi umple de bogăţiile Mele. L-am creat pe om slab şi neputincios pentru a-l putea îmbrăca cu chipul Meu, puterea Mea şi cu firea Mea dumnezeiască.

Eu sunt Dumnezeu Care locuiesc în strălucirea cerului, dar Îmi aflu plăcerea în inima smerită a oamenilor.


Sursă: Mănăstirea Dervent, din cartea Scrisori către fiii duhovniceşti, Părintele Arsenie Papacioc.

Cartea este disponibilă aici în format pdf .