Expoziţia relevă sensul adânc şi atroce al experimentului social comunist,
caracterul său nihilist, forţa sa tectonică, pentru întreaga categorie a
ţăranilor. Totodată, reprezentăm în cadrul expunerii rezistenţa şi
supravieţuirea ţărănimii în aceste condiţii istorice extreme, pentru a putea
avea tabloul general al unei societăţi aflate într-un proces de transformare
fără precedent.
Colectivizarea este un proces extrem de complex, care vizează simultan
câmpuri diverse: politicul, socialul, economicul etc. În mod concret,
colectivizarea este o operaţiune care ţine de represiune şi de furtul
proprietăţii particulare pentru formarea proprietăţii de stat şi cooperatiste.
Ţelul final este formarea unei clase de muncitori agricoli „eliberaţi” de orice
conştiinţă istorică, capabili să producă hrană pentru întreaga societate
comunistă. Ţărănimea este, pentru comunism, clasa cea mai înapoiată, cea mai
refractară schimbării revoluţionare, clasă care poartă cu sine cele mai multe
reziduuri istorice, economice, culturale, religioase şi etnice. Modernitatea
comunistă priveşte ţăranul însuşi ca pe un reziduu istoric care trebuie
eliminat, anihilat în substanţa sa. Ţăranul poartă, din punctul de vedere al
comunismului, toate bolile metafizice şi istorice posibile, este religios, este
legat de pământ, este conservator. Astfel, colectivizarea este totodată un
proces de curăţare şi de reeducare, de reconstrucţie a ţesutului social prin
intervenţia represivă a politicului.
Curatori: Mihai Gheorghiu, Irina Hasnaș Hubbard, Maria Mateoniu, Vlad Columbeanu
Consultant științific: Cosmin Budeancă
Sursă: MŢR
0 comments:
Trimiteți un comentariu