Tatăl nostru! Cât de puţin ne dăm seama ce înseamnă aceste cuvinte! Hristos ne-a dat un Tată. în timpul vieţii Sale pământeşti a spus în repetate rânduri: „Tatăl vostru cel ceresc”. Această înfiere a proclamat-o cu o tărie deosebită înainte, dar şi după moartea şi învierea Sa. „I-ai iubit pe ei aşa cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17, 23), îi spune Tatălui.
Acum
însă, când auzim aceste cuvinte, începem să ne întrebăm:
E oare cu putinţă ca iubirea purtată Fiului Unul-Născut să se
reverse în aceeaşi măsură şi asupra noastră? Hristos aşa a
spus; El Îl cunoaşte pe Tatăl şi I-a cerut să ne înfieze drept
răsplată pentru pătimirea Sa. Ridicându-se din mormânt a spus
„Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru” (loan 20, 17).
Înfierea
pe care ne-a făgăduit-o s-a realizat. Apostolul Ioan, cunoscând
valoarea, bucuria şi calităţile acestei înfieri, avea să
exclame: „Vedeţi ce iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca noi să
ne numim fii ai lui Dumnezeu!” (I Ioan 3,1).
Această
înfiere îi adună pe toţi credincioşii. Avem un Tată şi în
El suntem toţi dintr-un neam. Un neam mai presus de oricare altul,
în care suntem mai apropiaţi unii de alţii şi care e mai durabil
decât oricare alt neam. Avem acces nelimitat la acest Tată, Lui
trebuie să-I spunem toate necazurile şi toate grijile noastre, la
El să venim ca la un izvor de bunătate pentru toţi cei care
nădăjduiesc întru El. În El se adună toate inimile, fiindcă
există „un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, Care este pentru
toţi şi prin toţi şi-ntru toţi” (Efeseni 4, 6).
Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008
0 comments:
Trimiteți un comentariu