Duhul blândeţii şi iubirii / Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu

Autor: олег паутов (OrthPhoto)

Nu ştiaţi ai cărui Duh sunteţi? (Luca 9, 55)

Ne dăm seama, oare, întotdeauna, „ai cărui duh suntem”? Să ne gândim de câte ori i-am osândit cu asprime, convinşi că avem dreptul să o facem, pe semenii noştri, cerând asu­pra lor pedeapsa lui Dumnezeu! Să ne fi întrebat atunci, cu cuvintele Mântuitorului, „ai cărui duh suntem”.

El, Hristos, Atotputernicul şi Atotiertătorul, a căutat să-i oprească pe ucenicii Săi cu aceste cuvinte, atunci când ei ameninţau Samaria cu focul ceresc, fiindcă refuzase să-L primească pe Mântuitorul. Această mânie părea pe deplin îndreptăţită, putând trece ca un semn de dragoste fierbinte faţă de Mântuitorul din partea ucenicilor Săi. Dar o aseme­nea iubire care cerea răzbunare nu era pe placul Domnului, pentru că lipsea din ea duhul blândeţii, despre care vorbise de atâtea ori şi care se cuvine să fie şi duhul nostru, duhul creştinismului. De câte ori nu am spus că am fi gata să ier­tăm toate răutăţile îndreptate asupra noastră, dar n-am putut ierta nici cea mai mică jignire adusă unei persoane iubite, arătând prin aceasta că nu ştim „ai cărui duh suntem”.

Oricare ar fi răul pricinuit nouă sau apropiaţilor noştri, fără a-l scuza, rămânând la convingerea că a fost un rău, să fim totuşi zăbavnici la mânie, „căci mânia omului nu lu­crează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1, 19-20). Să-l tra­tăm pe vinovat cu duhul blândeţii, care învinge răul cu pu­terea iubirii.

Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008