Cum s-a tot gândit şi răzgândit Obama în privinţa căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex: “În calitate de creştin, consider căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie”

de Lauren Richardson, 26 iunie 2015, truthuncensored.net

Barack Hussein Obama: “Consider căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Nu sunt de acord cu căsătoria între două persoane de acelaşi sex.” Şi-a continuat discursul afirmând că, “pentru mine, în calitate de creştin, [căsătoria] este un legământ sacru.”

Obama a catalogat căsătoriile între persoanele de acelaşi sex ca fiind nepotrivite afirmând, de asemenea, că de astfel de uniuni, care sunt împotriva preceptelor sale religioase, ar trebui să se ocupe biserica, nu guvernul.

Citeşte şi: „Părintele” căsătoriei gay: „Urmează mariajul îngrup”

Vă prezentăm în continuare o cronologie a poziţiei oscilante pe care a avut-o Obama cu privire la căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex:

1996 – SUSŢINE DREPTUL PERSOANELOR DE ACELAŞI SEX DE A SE CĂSĂTORI: Obama – candidatul, la acea vreme, al Statului Illinois la preşedinţia SUA – transmite unui anumit ziar un sondaj denumit “Plan de acţiune”, în care declară următoarele: “Voi sprijini legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex şi voi combate orice efort de interdicţie a unor astfel de căsătorii.” (Citeşte aici documentul original)

1998 – NEHOTĂRÂT ÎN PRIVINŢA CĂSĂTORIILOR: În cadrul unui chestionar politic, în momentul în care a fost întrebat dacă “guvernul Statului Illinois ar trebui să recunoască mariajul dintre două persoane de acelaşi sex”, Obama răspunde astfel: “Nu sunt hotărât”.

2004 – MAI PUŢIN ÎNGRIJORAT CU PRIVIRE LA MARIAJUL ÎNTRE PERSOANELE DE ACELAŞI SEX: Într-un interviu acordat ziarului Windy City Times, Obama a evitat subiectul căsătoriei între persoanele de acelaşi sex, declarând: “Consider că putem legaliza parteneriatul civil. […] Nu mă preocupă atât de mult denumirea în sine.”

2006–2007 – SPRIJINĂ PARTENERIATUL CIVIL: Obama a declarat în repetate rânduri că există o diferenţă netă între poziţia sa favorabilă faţă de parteneriatele civile, pe de o parte, şi definiţiile recunoscute de el ca descriind conţinutul noţiunii de căsătorie din punct de vedere religios, pe de altă parte. În cartea sa, “Îndrăzneala de a spera”, publicată în 2006, Obama afirmă că “legătură dintre un bărbat şi o femeie deţine un loc cu totul special” (p. 222-223) în societate. În timpul unei dezbateri transmise de postul de televiziune CNN în anul 2007, Obama a declarat că pledează pentru drepturi egale, dar că “hotărârea finală privind cadrul nominal al legăturii dintre două persoane de acelaşi sex rămâne la latitudinea solicitanţilor”, opinie pe care a exprimat-o şi în cadrul dezbaterii efectuate pe tema logo-ului aferent comunităţii homosexualilor.

2008 (Februarie) – SPRIJINĂ ANULAREA DOCUMENTULUI DOMA (Defense of Marriage Act) / Legea pentru Apărarea Căsătoriei: În cadrul campaniei “Scrisoare Deschisă către Comunitatea LGBT”, Obama a transmis următoarele: “Mă pronunţ în favoarea abrogării Legii pentru Apărarea Căsătoriei… Consider că regulamentul cu privire la această chestiune trebuie să fie în totalitate eliminat.”

2008 (August) – SE OPUNE CĂSĂTORIILOR ÎNTRE PERSOANELE DE ACELAŞI SEX: Într-un interviu acordat lui Rick Warren la Biserica Saddleback cu privire la instituţia căsătoriei, Obama a afirmat următoarele: “Consider căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Din punctul meu de vedere ca şi creştin, consider că aceasta este, de asemenea, o uniune sfântă. Dumnezeu este elementul central.”

Cu toate că Obama încă sprijinea parteneriatele civile la acea dată, declaraţiile sale au trasat o linie foarte clară între cuplurile alcătuite din parteneri de sex diferit şi cuplurile formate din parteneri de acelaşi sex.

2009 – SPRIJINĂ PARTENERIATELE CIVILE: În Luna de Proclamare a Mândriei Gay din anul 2009, preşedintele a reînnoit declaraţiile administraţiei prezidenţiale cu privire la sprijinul pe care aceasta îl acordă “parteneriatelor civile şi Drepturilor Federale pentru cuplurile LGBT”.

2010 (Mai) – ANULAREA DOCUMENTULUI DOMA (Defense of Marriage Act) / Legea pentru Apărarea Căsătoriei: În Luna de Proclamare aMândriei Gay din anul 2010, Obama a continuat să-şi ducă mesajul mai departe, reamintind de promisiunile pe care le-a făcut în a sa “Scrisoare Deschisă”, şi sugerând că “trebuie să oferim cuplurilor gay stabile aceleaşi drepturi şi obligatii pe care le are oricare alt cuplu căsătorit, şi să abrogăm Legea pentru Apărarea Căsătoriei”. Prin această afirmaţie este recunoscută existenţa căsătoriilor deja încheiate între parteneri de acelaşi sex. La data efectuării acestei declaraţii, căsătoria între persoanele de acelaşi sex deja era legalizată în state precum Iowa, Massachusetts, Connecticut, Vermont şi New Hampshire.

2010 (Octombrie) – RECONSIDERAREA TREPTATĂ A OPINIEI CU PRIVIRE LA NOŢIUNEA DE CĂSĂTORIE: În timpul unui interviu acordat jurnalistului Joe Sudbay pentru publicaţia electronică AMERICAblog, preşedintele a început să-şi reconsidere treptat opinia cu privire la subiectul căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex. După ce afirmă că, “până în acest moment, nu am fost dispus să îmi ofer acordul în vederea legalizării căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex”, ulterior adaugă faptul că “este un subiect faţă de care am destul de multe rezerve” şi că “nu este greşit să afirm că acest subiect îmi dă foarte mult de gândit.”

2011 (Februarie) – LUPTA DIN SUFLETUL PREŞEDINTELUI OBAMA CU PRIVIRE LA REDEFINIREA NOŢIUNII DE CĂSĂTORIE: În ciuda faptului că hotărârea de a nu mai susţine Legea pentru Apărarea Căsătoriei (DOMA) a constituit un mare pas spre obţinerea, de către cuplurile de homosexuali, a aceluiaşi drept de a se căsători, ca şi cuplurile de heterosexuali, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney, a afirmat că Obama încă se mai “luptă” cu propriile sale opinii pe marginea acestui subiect.

Citeşte şi: Un avertisment din Canada: Căsătoriile între persoane deacelași sex erodează drepturile fundamentale

2011 (Mai) – NICI O REFERIRE LA CUPLURILE DE HOMOSEXUALI: Spre deosebire de ultimii doi ani, în Luna de Proclamare a Mândriei Gay din anul 2011 Casa Albă a evitat în mod deliberat efectuarea oricărei referiri la recunoaşterea oficială a relaţiilor dintre persoanele de acelaşi sex, fie prin intermediul parteneriatelor civile, sau sub orice altă formă.

2011 (17 iunie) – OBAMA A FOST, DE FAPT, ÎMPOTRIVA CĂSĂTORIILOR ÎNTRE PERSOANELE DE ACELAŞI SEX, ÎNCĂ DIN ANUL 1996?: Şeful Biroului de Relaţii cu Presa al Casei Albe, consilierul prezidenţial Dan Pfeiffer, a comunicat formaţiunii politice Netroots Nation faptul că nu preşedintele a fost cel care a răspuns întrebărilorchestionarului din anul 1996 referitor la egalitatea de drepturi în privinţa căsătoriei (adică a fost un fals, în ciuda faptului că purta semnătura lui Obama). Casa Albă a negat afirmaţiile lui Dan Pfeiffer, declarând pentru publicaţia Metro Weekly faptul că “Dan nu a avut la dispoziţie informaţiile referitoare la istoricul chestionarului despre care se vorbeşte astăzi”.

2011 (19 iunie) – BA CĂ A SEMNAT CHESTIONARUL, BA CĂ A FOST ÎMPOTRIVA CĂSĂTORIEI ÎNTRE PERSOANELE DE ACELAŞI SEX: Conform publicaţiei New York Times, Pfeiffer s-a “înşelat.” Obama a completat, într-adevăr, chestionarul din 1996, dar “s-a referit de fapt la parteneriatele civile.”

2011 (20 iunie) – OBAMA CONTINUĂ SĂ-ŞI RECONSIDERE OPINIILE CU PRIVIRE LA NOŢIUNEA DE CĂSĂTORIE: Carney declară publicaţiilor Metro Weekly şi Washington Blade* , faptul că Pfeiffer s-ar fi referit la “alt chestionar”; ulterior acestei declaraţii a refuzat să facă orice comentariu suplimentar cu privire la poziţia adoptată de preşedinte faţă de acest subiect.

Citeşte şi: Statele Unite: Controverse aprinse legate de hotărârea CurţiiSupreme de extindere a dreptului la căsătorie şi asupra cuplurilorhomosexuale sau de oricare alte orientări sexuale

Traducător: Diana Orzan

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Preluat de pe Știri pentru Viață

Cum mi-am pierdut cel mai bun prieten homosexual

foto: freedigitalphotos

de Hilary White, LifeSiteNews

Cum poţi să salvezi pe cineva care nu vrea să fie salvat? Cum să salvezi pe cineva pe care iubeşti, pentru care ai ucide sau ai muri dar care vrea să se distrugă? Ce faci atunci când un prieten apropiat te cheamă în toiul nopții şi-ţi spune că vrea să se sinucidă? Ce faci atunci când ai doar 23 de ani, n-ai bani, nici mașină și locuieşti la 100 de mile depărtare?

În timp ce îmi pun această întrebare, îmi aduc aminte cum prietenul meu cel mai bun, la care ţineam enorm, m-a sunat în mijlocul nopții ca să-mi explice cum şi-a plănuit moartea. Avea de gând să devină prostituat gay. Prietenul meu îmi era foarte apropiat, cum doar două persoane de vârsta noastră și în situația noastră puteau să devină. Niciunul dintre noi nu avea familie, nici loc de muncă stabil sau măcar vreo perspectivă. Niciunul dintre noi nu avea cu cine să se sfătuiască sau vreo idee practică despre cum ar putea să supravieţuiască.

Ne-am întâlnit, nici măcar nu-mi amintesc cum, și, din instinct, ne-am agățat unul de altul într-o încercare reciprocă de a rămâne pe linia de plutire a vieții. Luptam în fiecare zi ca să mergem înainte, să înţelegem ce am mai putea să facem, de unde puteam să facem rost de ceva de mâncare. Aspirații care probabil erau normale pentru marea majoritate a clasei de mijloc de rasă albă din America de Nord, dar care pentru noi erau cu neputinţă de realizat sau, cel puţin, aşa credeam. Dar, mai important decât orice, pentru amândoi era să înţelegem la ce mai folosea să ne chinuim atâta ca să ne continuăm viaţa.

Prietenul meu “James” se îndepărtase de familia sa protestantă pentru că era homosexual, fie pentru că nu-l acceptau aşa, fie pentru că el nu a putut accepta faptul că ei nu erau de acord cu decizia lui de a-şi trăi viața în felul acesta. Nu am aflat niciodată motivul. A plecat de acasă de îndată ce legea i-a permis să facă acest lucru iar eu am făcut la fel cu puţin înainte de a împlini 18 ani.

Niciunul dintre noi nu avea încredere deplină în autorităţi, în bărbaţi în mod special, și amândoi aveam o dorință disperată de a găsi pe cineva care ar fi putut să ne fie ca un tată iubitor. James a înţeles în mod instinctiv care era cel mai important aspect al caracterului și al dezvoltării mele: nu aveam părinți, nu aveam un tată care să mă protejeze. Nici unul dintre noi nu avea idee despre ceea ce însemna “stabilitatea”. Petreceam o groază de timp împreună vorbind unul cu altul pe câte o bordură.

Se împleticea prin cursurile universitare și oscila cu regularitatea unui metronom între a merge la o biserică non-confesională și clubul de noapte local pentru gay. Exact în perioada aceea istorică, SIDA a apărut pe scena mondială. La un moment dat, s-a oferit voluntar la o agenţie locală care ajuta bolnavii de SIDA, dintre care mulți îşi lăsaseră deja familiile și fuseseră părăsiţi şi de iubiţii lor.

James, care nu fusese niciodată fericit, mi-a spus că cel mai recent episod de depresie acută, când ţi-e imposibil să mănânci sau să te îmbraci, l-a avut după ce a fost la un chef pe bază de sex. Stătuse timp de două săptămâni să organizeze și să participe la înmormântări pentru clienți, apoi a lăsat totul, s-a dus la club şi s-a culcat timp de două săptămâni cu cine s-a nimerit.

“Scena“

James mi-a prezentat “Scena” din orașul nostru și era, fără nicio îndoială, după cum se auzea, un mediu primitor, în care oamenii nu erau judecaţi. Acest grup era alcătuit aproape în întregime din oameni profund afectaţi, care apelau unul la altul din disperare și, într-adevăr, se îngrijeau unul de celălalt în măsura în care limitele lor emoţionale şi sociale le permiteau. Pe vremurile acelea, “scena homosexualilor” era mult mai largă decât acum și, în mod ciudat, mai cuprinzătoare. Puteai fi heterosexual, puteai fi confuz sau pur şi simplu singur și speriat. Circulau droguri în jur, dar nici eu, nici James nu le foloseam. Singurul lucru pe care toţi îl aveam în comun era faptul că eram inadaptaţi, oameni care respinseseră sau fuseseră respinşi de cultura de masă.

Și eram mulţi, mai ales adolescenţi sau puţin peste vârsta de 20 de ani. Acesta era grupul care mai târziu avea să fie numit Generația X sau “baby boomers”, creat de cultura hippie care profesa “iubirea liberă” și care ne-a abandonat pentru a-şi continua marele experiment social. Într-o noapte, după o sticlă de băutură, James mi-a mărturisit că el crede că motivul pentru care e homosexual este acela că o rudă de sex masculin abuzase de el când era copil şi nimeni nu l-a oprit. Am vorbit de atunci cu câţiva psihologi care mi-au spus că aceasta este o mărturisire foarte frecventă la homosexuali.

La scurt timp după ce am plecat din oraşul meu natal am primit un telefon de la James, cu care păstrasem o strânsă legătură. Era abătut, ceea ce însemna că fusese prin cluburi. Mi-a spus că şi-a dat seama cum poate să moară, fără de fapt a se sinucide. Avea să devină prostituat gay și pur şi simplu să ia una din bolile acelea mortale și să lase ca boala să-și urmeze cursul. Dumnezeu nu putea să-l condamne pentru asta, nu? La un moment dat, am făcut ceea ce majoritatea oamenilor din Columbia Britanică făcea și m-am mutat în Vancouver. Uram orașul sumbru, dar am fost în stare să-mi construiesc o viață relativ sănătoasă și normală. Am început să merg şi la slujbă, care cred că a fost începutul călătoriei care m-a făcut să ajung unde sunt azi.

Ce să faci în acest caz? L-am rugat să nu o facă. L-am întrebat dacă a vorbit cu sora lui de curând. Am vorbit timp de o oră și după aceea a închis. M-am sculat târziu a doua zi, apoi am scris familiei lui din zona de est, spunând că nu îl mai auzisem așa de nefericit, că probabil nu va mai vrea să vorbească cu mine niciodată, dar că nu știam ce altceva să fac. Am avut dreptate. Nu m-a mai căutat și toate scrisorile mele din ultimul an s-au întors fără nicio explicaţie.

Ce să faci atunci când știi că prietenul tău are un stil de viaţa periculos și, în cel mai bun caz, are cunoştinţe uşuratice și iresponsabile? Nu știam ce să fac și, de această dată ceva, poate tonul vocii lui, m-a făcut să-mi fie groaznic de frică pentru el. Poate că am făcut alegerea greșită, dar nici în ziua de azi nu cred așa ceva. Erau atât de puține opțiuni și a nu face nimic nu se număra printre ele.

Calea spre însănătoşire

Prietenul meu și cu mine am supraviețuit amândoi, dar atunci când furtunile s-au terminat şi am ajuns la vârsta destul de liniştită de 30 de ani, am descoperit că mă aflam pe o plajă mult mai îndepărtată, într-o țară complet diferită, atât la propriu, cât şi la figurat. El a rămas în acelaşi mediu și a continuat să lucreze în sectorul medical. Nu exista nicio modalitate de a mă întoarce înapoi și James a rămas în acelaşi loc în care ştiam că nu puteam să supravieţuiesc.

Propria mea nemulțumire a devenit în cele din urmă incurabilă şi nu m-am putut împăca cu discordanța morală care m-a chinuit atât de-a lungul adolescenţei mele singuratice, confuze şi fără niciun țel, cât şi în jurul vârstei de douăzeci de ani. Știam că lumea greşea în mod oribil. Divorțul părinților mei de când aveam patru ani a fost primul meu indiciu și asta a fost înainte ca lumea să înceapă să devină cu adevărat de neînțeles. Știam că lucrurile nu mergeau în modul în care ar fi trebuit să meargă și că oamenii erau răniţi. Mulți nu supraviețuiau.

Poate că acest semnal de alarmă îndepărtat şi înăbușit a fost cel care m-a tras în cele din urmă în afară și m-a ajutat să mă hotărăsc să plec. În 1997 am luat-o la drum prin întreaga țară și nu m-am mai întors pe Coasta de Vest. Într-o agendă mică şi roșie am păstrat un jurnal de călătorie și aproape în fiecare pagină era o anumită expresie de profundă uşurare că plecasem dintr-o parte întunecată și sumbră a lumii, cu acea subcultură mizerabilă.

Deşi nu aveam planuri deosebite în acel moment, cu fiecare kilometru cu care mă îndepărtam cu mașina, știam mai mult ca sigur că nu m-aş mai fi întors niciodată înapoi. Știam că orice ar fi fost în continuare, ar fi fost mai bine. Povestea implicării mele în Biserică și, în cele din urmă, în mișcarea pro-viaţă este povestea care m-a făcut să înţeleg că era ceva “greşit”. Dar, după mai mult de două decenii și schimbări aproape de neimaginat în viaţă, încă simt că mi-e dor de prietenul meu, “cel mai bun prieten” al meu de când eram în cel mai vulnerabil și mai dificil moment din viaţa mea. Dragostea nu moare niciodată cu adevărat.

Întrebarea

Acest lucru mă poartă înapoi la întrebarea pe care am pus-o la începutul acestei poveşti.

Cum poţi să ajuţi pe cineva care știe că are nevoie de ajutor, care dorește să fie salvat, dar care refuză orice încercare reală?

Doar o mică parte din creştini – şi aceştia din ce în ce mai puţini – îşi pun întrebări despre cultură în general. De parcă această cultură e hotărâtă să se autodistrugă, pe măsură ce creştinii care se implică în războaiele culturale par să treacă într-o nouă etapă. Cea de capitulare. Cea apologetică. Etapa în care războiul e pierdut.

M-am tot gândit la asta pe măsură ce  o parte tot mai mare a ceea ce cândva americanii numeau “dreapta creştină” a sărit în căruţa politicilor LGBT, hotărându-se să aducă jertfe zeului epocii. Cred că am înțeles. Nimeni nu vrea să se ţipe la el și să i se spună lucruri urâte. Dar în continuare mă gândesc mereu la un singur lucru: cine-i va ajuta pe acești oameni? Cine-i va salva pe cei care sunt fără scăpare și care sunt distruşi de “stilul de viață homosexual”? În timp ce creștinii și alți foşti conservatori sociali sunt ocupaţi în a asigura stânga politică despre faptul că sunt de acord cu plângerile din această ultimă fază a revoluției sexuale, puțini dintre noi care nu au cedat încă Sindromului Stockholm se întreabă cum să ajute persoanele aflate în dificultate, nenorociţi de minciuna că nu este “nimic în neregulă” cu actele homosexuale, care sunt echivalente din punct de vedere moral, psihologic și fizic cu relațiile sexuale naturale.

Acum nu e prea greu de imaginat că voi fi acuzată de proxenetism politic: “Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt homosexuali.” Ei bine, nu. Nu-i mai am. Cred că acum James m-ar considera un duşman ideologic sau un adversar. Aș fi vrut să nu fie aşa.

În ultimii douăzeci de ani a avut loc o divizare violentă a societății noastre de-a lungul acestor linii de polemică, încât, în cele mai multe cercuri, cuvintele “creștin” sau “catolic” sunt un semn de ruşine. Pare că e imposibil să convingi pe cineva că suntem cu adevărat serioşi atunci când spunem că nu “urâm” homosexualii, că ceea ce urâm şi lucrul de care ne este frică este răul pe care stilul de viață gay îl săvârşeşte.

Dar e important de ştiut că unii dintre noi înțelegem, în sfârşit, cel puțin în mod superficial, cum e viața în acel mediu, cât de nocivă și periculoasă este în realitate și cât de disperată este nevoia persoanelor care trăiesc acolo şi care, pe bună dreptate sau nu, au fost abandonate și consideră acel mediu singurul lor refugiu.

Traducere:  Dacia Velicu

Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Olanda: Funcţionarii care refuză oficierea „căsătoriilor” homosexuale vor fi mutaţi pe alte funcţii

Dutch News, 3 iunie 2014

Senatul inlatura posibilitatea de a refuza oficierea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, toti functionarii trebuie sa se conformeze

La 3 iunie 2014, Senatul Olandei a votat în favoarea adoptării unei legi care să interzică angajarea funcţionarilor care refuza oficierea “căsătoriilor” homosexuale, precum şi posibilitatea mutării în altă funcţie a celor care sunt deja angajaţi.

În Olanda, căsătoriile între persoane de acelaşi sex au fost legalizate în Aprilie 2001.

În prezent, clauza “refuzului” oferă funcţionarilor publici libertatea de a nu oficia căsătorii între persoane de acelaşi sex.

Anul trecut, aproximativ 100 de funcţionari, majoritatea ortodocşi, au refuzat oficierea căsătoriilor gay.

Împotriva adoptării acestei legi au votat numai un senator creştin democrat şi cele două partide minore ortodoxe CU şi SGP.

COC, grupul susţinător al drepturile persoanelor gay, a aclamat această modificare care, în opinia lor, vine să “înlăture discriminarea din cea mai fericită zi a unei persoane, cea a căsătoriei”.

Prelucrare şi traducere: Ioana Pleşca

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Educatoare creştină concediată pentru că a refuzat să le citească copiilor poveşti cu gay

de Colin Kerr,  LifeSiteNews.com 

O educatoare creştină din Londra, Sarah Mbuyi, a fost concediată de la grădiniţa Newpark Childcare în urma unei plângeri făcute de o colegă de orientare sexuală lesbiană.

Aceasta a pretins că a fost hărţuită de Sarah. Chemată la o şedinţă disciplinară, Sarah Mbuy a fost întrebată ce părere ar avea dacă i s-ar cere să le citească copiilor poveşti cu părinţi de acelaşi sex. Aceasta a răspuns că nu ar putea face aşa ceva.

Sarah Mbuyi nu şi-a ascuns credinţa, despre care a avut câteva conversaţii cu colega ei lesbiană, pe care chiar a vizitat-o la spital, când aceasta a avut un accident, şi i-a făcut cadou o Biblie. Sarah spune că ea nu şi-a exprimat opinia despre învăţăturile despre homosexualitate care există în Biblie decât după ce colega a întrebat-o aceasta în mod expres.

„Dacă ţi-aş spune că Dumnezeu este Ok cu aşa ceva te-aş minţi, dar El te iubeşte şi te aşteaptă să vii la el aşa cum eşti”, i-a răspuns aceasta. Sarah povesteşte că imediat colega s-a dus să o reclame la superiori. „Mi se oare că se hotărâseră deja să mă concedieze înainte să mai audă şi versiunea mea despre cele întâmplate”, a declarat Sarah, care a dat în judecată grădiniţa pe temeiul că a concediat-o din cauza convingerilor sale religioase.

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Statele Unite: Din 2015, Walt Disney World nu va mai finanţa cercetaşii, pe motiv că nu permit lideri gay

de Ben Johnson, LifeSiteNews, 3 martie 2014

Walt Disney World a decis să retragă începând cu anul viitor finanţarea pentru organizaţia de copii Cercetaşii Americii dacă aceasta nu va accepta homosexuali în rolul de lideri.

Corporaţia a declarat că organizaţia de cercetaşi violează politica sa de nediscriminare şi de aceea, de la anul, o va scoate de pe lista programului său de voluntariat. Programul le permite angajaţilor Disney să facă voluntariat în schimbul unei donaţii către o organizaţie pe care ei o aleg.

Nu se ştie câţi bani veneau astfel de la mamutul care le oferă distracţie copiilor din toată lumea. Dar sursa de venit se poate păstra dacă cercetaşii îşi schimbă politica de promovare şi angajare până la 1 ianuarie 2015.

Grupurile pentru drepturile homosexualilor au salutat decizia ca pe o creştere a influenţei lor în cultură, mai ales în domeniul produselor de entertainment adresate copiilor.

Deena Fidas, director pe probleme de discriminare la locul de muncă la organizaţia americană Human Rights Campaign a declarat:

„Când te gândeşti la mărci asociate cu copilăria, te gândeşti la Disney. Dar faptul că aceştia se disociază de cercetaşi spune multe despre vederile pe care vor ei să le transmită tinerilor”.

De curând, Cercetaşii Americii aprobaseră o rezoluţie în care se spunea că „nu i se poate refuza nimănui calitatea de membru exclusiv pe motive de orientare sau preferinţe sexuale”.

Dar aceasta nu se aplică liderilor de echipe şi altor adulţi care trebuie să lucreze cu copiii.

Reprezentanţii organizaţiilor pentru apărarea familiei tradiţionale au spus atunci că această politică e nocivă, interzicându-le tinerilor majori care sunt declarat gay să-şi continue activitatea la Cercetaşi în caz că-şi doresc asta.

Cercetaşii au luat legătura cu compania Walt Disney pentru a încerca să rezolve situaţia. „Însă vederile lor nu coincid cu ale noastre şi au ales să nu ne mai ofere sprijinul”, le-a spus Robert Utsey, membru în consiliul director local, celor de la organizaţia de cercetaşi din Florida. Acesta i-a mai îndemnat pe angajaţii Disney să le ceară şefilor schimbarea politicii.

Oricum, acceptarea membrilor de alte orientări sexuale în rândul cercetaşilor îi făcuse deja pe părinţi să-şi înscrie copii într-o organizaţie similară creştină, Trail Life USA, creată de foşti lideri de la Cercetaşii Americii.

Preluat de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Arizona: Proprietarii de afaceri nu vor avea dreptul să-şi refuze clienţii pe motiv de obiecţie de conştiinţă

Arizona, Statele Unite, 27 februarie 2014

După presiuni politice şi din partea comunităţii de afaceri, Jan Brewer, guvernatorul statului Arizona, a refuzat să promulge o lege votată de corpul legislativ, care le-ar fi permis proprietarilor de afaceri să refuze comenzi de la clienţi datorită obiecţiei de conştiinţă.

Scrisoarea ei de argumentare precizează că proiectul, un amendament la legea federală a libertăţii religioase, se baza pe precedente din alte state, în timp ce în Arizona nu au existat astfel de probleme. Ea a adăugat că formularea prea generală putea lăsa loc interpretărilor abuzive şi a adăugat că cei din comunitatea de afaceri se opuneau legii.

Chiar şi unii membri ai congresului care au votat pentru lege şi-au schimbat părerea, a precizat guvernatorul, care iniţial se pronunţase în favoarea proiectului.

Totuşi, nu toată comunitatea de afaceri s-a împotrivit legii. Dar activiştii pentru drepturile persoanelor LGBT, care sunt foarte agresivi, le-au pus pumnul în gură. De exemplu, un afacerist din Gilbert, Arizona, care şi-a exprimat sprijinul pentru lege a primit numeroase emailuri prin care era ameninţat cu moartea el şi copiii săi, arată afdmedia.org.

Presa locală şi naţională s-a năpustit să desfiinţeze respectivul demers legislativ. The New York Times l-a calificat drept „permis de discriminare” şi „legalizarea prejudecăţilor anti-gay”.

La rândul ei, revista online The Week a declarat că acesta „ameninţă să transforme creştinismul într-o chestiune josnică şi intolerantă” şi că „nu e nimic creştin în legea anti-gay din Arizona”.

Dar realitatea e chiar pe dos faţă de aceste reprezentări din presă: nu este nimic anti-gay în legea astfel etichetată. Ea era de fapt un amendament la Religious Freedom Restoration Act (RFRA), o lege care apără persoanele care se simt constrânse în libertatea lor religioasă de altă lege cu aplicabilitate generală.

Noul proiect din Arizona avea doar două pagini şi consta dintr-o clarificare la legea libertăţii religioase: stipula că termenul de „persoană” să includă şi persoanele juridice şi că legea se aplică şi în cazurile în care constrângerea libertăţii religioase vine şi din alte direcţii decât dinspre o lege federală (de exemplu, dinspre o agenţie anti-discriminare).

Câţiva jurişti specializaţi în apărarea libertăţii religioase, care au puncte de vedere diverse faţă de căsătoria gay, i-au trimis guvernatoarei din Arizona o scrisoare prin care îi explică faptul că acest proiect de lege a fost „distorsionat în mod strident” de critici. Ei au arătat că 18 state americane au astfel de amendamente, iar alte zece au introdus în legile lor precizări similare.

Practic, spun experţii, acestea obligă „guvernul, să ofere o justificare riguroasă înainte de a constrânge exercitarea convingerilor religioase ale unei persoane”. Proiectul de lege nu îşi propunea decât să extindă prevederile respective şi în cazul persoanelor juridice şi al cazurilor în care constrângerea nu venea direct dinspre o lege federală. Nu era vorba de schimbări radicale, ci de precizări în spiritul legii.

Scopul nu era să le permită persoanelor să facă orice în numele religiei, ci să le permită să se apere în cazul în care sunt chemate în judecată din motive care le constrâng libertatea religioasă şi care nu pot fi justificate ca absolut necesare în interesul statului.

Aceste dezbateri şi proiecte legislative (există unul similar adoptat în statul Kansas) au apărut după ce mai multe state au legiferat căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi unii furnizori de servicii au refuzat să lucreze la nunţile gay pe motive de conştiinţă. O firmă de fotografie de nuntă din New Mexico a refuzat oferta de lucru la nunta unui cuplu gay. O florărie din Washington a refuzat să furnizeze flori pentru un eveniment similar. Iar o cofetărie din Oregon nu a vrut să facă tortul de nuntă pentru căsătoria unui cuplu de acelaşi sex.

Evident că, în afară de aceştia, sunt o mulţime de alte firme care abia aşteaptă să le ia banii persoanelor gay pentru astfel de servicii, deoarece aceste nunţi contribuie la dezvoltarea pieţei de profil.

Un comentator de la Revista Politico arată că dezbaterea din jurul legii eşuate s-a concentrat pe o falsă problemă. Întrebarea nu ar fi fost dacă ar trebui să li se refuze astfel de servicii cuplurilor de acelaşi sex, ci dacă guvernul ar trebui să îi oblige pe furnizori să NU refuze pe motive de conştiinţă.

Dar se pare că opozanţii libertăţii religioase au probleme nu cu legea în sine, ci cu ideea că există oameni care încă mai au obiecţii morale faţă de homosexualitate şi de căsătoria gay. Apărătorii drepturilor persoanelor de acelaşi sex nu practică deloc toleranţa pe care o cer din partea celorlalţi, comentează acelaşi editorialist de la revista Politico.com.

Cu riscul de a-şi atrage şi el o furtună mediatică, congresmenul de Arizona Trent Franks a emis următoarea declaraţie:

„Ar trebui să ne dea de gândit faptul că mulţi bărbaţi şi femei au murit în întuneric pentru ca americanii să se poată bucura de lumina libertăţii religioase. Aceia s-au sacrificat pentru că au ştiut că libertatea religioasă este piatra de temelie a tuturor celorlalte libertăţi. Scopul iniţiatorilor proiectului de lege 1062 era să ofere protecţie împotriva eforturilor conjugate ale stângiştilor secularişti de a eradica libertatea religioasă din America, aşa cum au reuşit în multe alte părţi ale lumii. În loc să se angajeze într-o dezbatere cinstită despre textul proiectului de lege, a aplicabilităţii şi efectului său, stânga secularistă a recurs la inundarea spaţiului public cu distorsiuni grosolane, intimidări politice şi şantaj economic”.

„În America, orice persoană are dreptul la libertate religioasă şi la libera ei exprimare conform Primului Amendament, atâta timp cât nu neagă drepturile constituţionale ale altcuiva. Adevărata toleranţă nu înseamnă eradicarea diferenţelor, ci obligaţia fiecăruia dintre noi, ca membri ai familiei umane, de a fi buni şi respectuoşi unul faţă de celălalt, în ciuda acestor diferenţe”,  a mai declarat pe pagina sa oficială, politicianul citat.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

 Prelucrare şi traducere: Ştefana Totorcea

Te-ar putea interesa şi:

Statele Unite: De ce libertatea religioasă are nevoie de mai multă protecţie?

Un grup de jurişti homosexuali din Massachusetts cere în justiţie ca o şcoală catolică să fie obligată să angajeze un bărbat „căsătorit” cu alt bărbat – în pofida refuzului acesteia

De ce, brusc, drepturile creştinilor au devenit mai puțin importante decât cele ale homosexualilor?

Curtea Supremă din New Mexico: fotografii creștini sunt obligați să accepte fotografierea „căsătoriilor” homosexuale

O agenție scoțiană de adopții este amenințată cu închiderea pentru că nu oferă copii spre adopții homosexualilor / Cea mai tânără dictatură (4)

Cele 6 căi prin care activiştii homosexuali manipulează opinia publică

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Veneţia: Poveşti cu gay pentru copiii de grădiniţă

 

În creşele şi grădiniţele din Veneţia s-au distribuit materiale gay-friendly, ce promovează respectivul stil de viaţă. Primăria a cheltuit 10.000 de euro pentru a achiziţiona mii de cărţi cu poveşti şi povestiri în care personajele au orientare LGBT. Dispoziţia a venit de la Camilla Seibezzi, delegata primarului Orsoni pentru politică de nediscriminare şi a beneficiat de aprobarea Directorului pentru Politici Educative.

Miile de exemplare din Marea carte a familiilor, o culegere cu 46 de poveşti le-au fost trimise educatoarelor cu indicaţia că ar fi de dorit să li se citească din ele copiilor.

Cartea prezintă poveşti despre familii cu părinţi gay sau cu trei tătici. Una din ilustraţiile adiacente prezintă un ou mic, care poate fi clocit de oricine, nu doar de cei care l-au produs.

A fost vorba despre o manipulare politică, întrucât nu au fost înştiinţate toate oficialităţile care aveau competenţă în aprobarea demersului.

Consilierul Tizziana Agostini a declarat:

“Nu e posibil ca aceste materiale să ajungă direct în mâinile celor mici şi foarte mici fără o evaluare adecvată din partea personalului competent”.

Astfel, accentul s-a mutat de pe conţinutul materialelor pe necesitatea pregătirii corpului de educatori care să prezinte materialele LGBT şi nu pe materiale în sine.

Personalul trebuie să fie instruit bine și metodic, urmând indicațiile trasate de programele politic-corecte ale Guvernului. Doar o strategie de atac ştiinţific programată poate tăia de la rădăcină inclinaţiile naturale ale copiilor. Inducând confuzii, crize de identitate, probleme existenţiale, li se impune copiilor să intre într-un tunel întunecat, fără puncte de referinţă, ceea ce va duce cu siguranţă la o creştere a numărului de sinucideri în viitorul apropiat.

Copiii au nevoie de un sistem de repere clare şi solide, nu de presupoziţii ideologice. Au nevoie să ştie că familie nu poate arăta decât într-un singur fel, nu în mai multe.

Deja ne aflăm în stare de asediu. Zilnic primim ştiri că zeci de primării decid să-şi plece capul în fata ideologiei “gender”, administraţiile locale ţin pasul “politicii corecte”, iar guvernele îşi fac un scop din a ucide familia, dând o lovitură de moarte natalităţii.

Să nu ne lăsăm, însă, anesteziaţi. 

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Biserica Ortodoxă Rusă avertizează despre pericolul căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi supravieţuirea umanităţii

de Stoyan Zaimov, 30 ianuarie 2014

Capul Bisericii Ortodoxe Ruse a avertizat societatea cu privire la pericolele „campaniei internaţionale” în favoarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, insistând că numai structura familiei tradiţionale poate asigura supravieţuirea umanităţii.

„Păstrarea semnificaţiei căsătoriei ca uniune între bărbat şi femeie bazată pe dragoste, înţelegere reciprocă şi naştere de copii care vor fi înconjuraţi de iubire este precondiţia pentru supravieţuirea umanităţii”, se spune într-o declaraţie făcută publică de Patriarhul Chiril al Moscovei şi Întregii Rusii marţi, după întâlnirea cu camera legislativă superioară a Parlamentului Rus, relatează agenţia de ştiri ITAR-TASS din cea mai mare ţară a lumii.

În mesajul adresat „tuturor minţilor sobre din Rusia şi din alte ţări”, Patriarhul a mai adăugat că biserica este îngrijorată şi cu privire la infidelitatea maritală şi „iresponsabilitatea în relaţiile dintre bărbaţi şi femei”.

Liderul ortodox şi-a exprimat încrederea că păstrarea căsătoriei tradiţionale este mai mult o problemă morală decât una strict religioasă şi de aceea statul secular ar trebui să interzică mariajele între persoane de acelaşi sex pe motive de morală.

Nu este pentru prima dată când Patriarhul Chiril avertizează societatea rusă cu privire la pericolele mariajului gay, pe care l-a calificat drept un „simptom apocaliptic” ce trebuie combătut.

„Este un simptom apocaliptic foarte periculos şi trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a ne asigura că păcatul nu va fi niciodată aprobat oficial în Rusia prin lege de stat, deoarece aceasta ar însemna că naţiunea a pornit pe calea autodistrugerii”, declara înaltul prelat în iulie 2013. „Ne vom confrunta cu ispite uriaşe dacă ţările încep să aprobe păcatul şi să îl transforme în lege pentru a-l justifica”, a mai spus el.

Şaisprezece ţări din întreaga lume au legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex, printre care şi unele state din componenţa Mexicului şi a SUA.

Rusia, ţara-gazdă a următoarelor jocuri olimpice, a atras atenţia comunităţii internaţionale anul trecut, când preşedintele Vladimir Putin a semnat legea care interzice răspândirea în rândul minorilor a informaţiilor despre comunitatea persoanelor lesbiene, gay, bisexuale şi trans-sexuale (LGBT).

Legea care combate propaganda gay a fost condamnată de activiştii pentru drepturile persoanelor LGBT, cu toate că Putin a spus că acestea se pot simţi „în siguranţă şi libere” la Jocurile Olimpice din 2014, cu condiţia „să lase copiii în pace”.

Primarul oraşului Soci, Anatolîi Pahomov, a făcut de curând observaţii similare, subliniind că stilul de viaţă al persoanelor de orientare homosexuală „este problema lor”. Acesta mai insistat că în oraşul său nu există astfel de persoane – o observaţie contestată de liderul opoziţiei ruse, Boris Nemţov, un critic al lui Putin, care a spus că există câteva baruri gay în oraşul care va găzdui Jocurile Olimpice. 

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Studiu: Consumul de droguri de şapte ori mai ridicat în rândul homosexualilor

Potrivit unui studiu realizat de Fundația Lesbienelor și Homosexualilor (LGF) și Universitatea din Lancashire, homosexualii, lesbienele şi bisexualii sunt de 7 ori mai susceptibili la consumul drogurilor ilegale decât populația generală, cu 1 din 5 persoane interogate indicând semnele unei dependențe de droguri sau alcool. Studiul s-a desfăşurat pe o perioadă de doi ani, pe un eșantion de 4.000 de persoane din Anglia.

Rezultatele studiului au arătat că mai mult de o treime dintre persoanele din categoria LGBT au consumat cel puțin un drog ilegal în decursul ultimei luni, comparativ cu doar 5% din totalul populației care au declarat acelaşi lucru, conform Anchetei Criminologice pentru Anglia și Țara Galilor (CSEW).

Substanțele cel mai des utilizate de către cei intervievați sunt droguri consumate de obicei la petreceri, precum canabis și așa-numitele „poppers”, urmate de cocaină, ecstasy, ketamină și amfetamină. Subiecții intervievaţi sunt de 10 ori mai susceptibili să fi utilizat cocaină în ultimele luni decât totalul populației, și de 13 ori mai susceptibili să fi folosit ketamină. Consumul de heroină a fost comparabil în cadrul celor două populații, iar consumul de cocaină s-a dovedit a fi din nou mai ridicat în rândurile comunității gay.

David Stuard, manager în educație, training și mobilizare la London Friend, singurul serviciu de asistență în consumul de alcool și droguri din Marea Britanie care vizează comunitatea LGBT, afirmă că sentimentele de „respingere” și „frică”, dar și cele de „rușine privind sexul” ar putea fi factori cauzatori ai abuzului de substanțe narcotice.

Cercetarea, realizată la parade și prin intermediul anchetelor poștale și online, a analizat o categorie de vârstă mai tânără decât Ancheta Criminologică pentru Anglia și Țara Galilor (CSEW), dar politica Fundației Lesbienelor și Homosexualilor (LGF) și coordonatorul cercetării, Heather Williams, au calificat cifrele ca fiind „izbitoare”. Ea a adăugat: „Acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru persoanele care lucrează cu comunitatea, dar și pentru politica factorilor de decizie privind serviciile la nivel local și național”.

În timp ce nivelul consumului de droguri la populația generală tinde să scadă odată cu vârsta, cercetarea a constatat faptul că aproape la fel de multe persoane lesbiene, homosexuale și bisexuale cu vârste cuprinse între 36 și 40 de ani consumă droguri ca și lesbienele, homosexualii și bisexualii mai tineri.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Irina Burcă

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com