Flash-mob la Universitate, de Ziua Internațională a Adopției (2 iunie)

În România sunt peste 60.000 de copii instituționalizați. Dintre aceștia doar cca 1.600 sunt adoptabili. Dintre cei adoptabili mai bine de jumătate au peste 4 ani, iar șansele lor de a intra într-o familie scad exponențial odată cu creșterea în vârstă. Cât despre șansele celor cu dizabilități sau cu probleme de sănătate…

În România sunt și peste 1.500 de familii care așteaptă să adopte. Procesul de adopție, în cel mai fericit caz, durează cca 1 an și jumătate. Pentru fiecare familie care a depus dosarul de adopție sunt cel puțin 1-2 familii care și-ar dori să o facă, însă ezită.

În România sunt familii care au adoptat și care sunt blamate de cei apropiați pentru această alegere. „Ce-ți trebuie ție să crești copilul altuia?!?”, „N-ai nevoie de mai mult de un copil!”, „Habar n-ai cine l-a făcut, poate-ți dă în cap când crește”, „Lasă să-l crească statul, de ce să semnez ca să-l adopte niște necunoscuți?” sunt doar o parte din prejudecățile referitoare la adopție.

Adopția este un gest de iubire și de împlinire. Copiii au multă iubire de oferit, la fel și părinții și cu toții merită sprijinul și respectul nostru.

Vino cu mesajul tău pentru adopție luni, 2 iunie 2014 la ora 19.30, lângă statuile din Piața Universității din Bucureşti! Hai să punctăm împreună Ziua Națională a Adopției printr-un lanț de mesaje personale pentru adopție.

Arizona: Proprietarii de afaceri nu vor avea dreptul să-şi refuze clienţii pe motiv de obiecţie de conştiinţă

Arizona, Statele Unite, 27 februarie 2014

După presiuni politice şi din partea comunităţii de afaceri, Jan Brewer, guvernatorul statului Arizona, a refuzat să promulge o lege votată de corpul legislativ, care le-ar fi permis proprietarilor de afaceri să refuze comenzi de la clienţi datorită obiecţiei de conştiinţă.

Scrisoarea ei de argumentare precizează că proiectul, un amendament la legea federală a libertăţii religioase, se baza pe precedente din alte state, în timp ce în Arizona nu au existat astfel de probleme. Ea a adăugat că formularea prea generală putea lăsa loc interpretărilor abuzive şi a adăugat că cei din comunitatea de afaceri se opuneau legii.

Chiar şi unii membri ai congresului care au votat pentru lege şi-au schimbat părerea, a precizat guvernatorul, care iniţial se pronunţase în favoarea proiectului.

Totuşi, nu toată comunitatea de afaceri s-a împotrivit legii. Dar activiştii pentru drepturile persoanelor LGBT, care sunt foarte agresivi, le-au pus pumnul în gură. De exemplu, un afacerist din Gilbert, Arizona, care şi-a exprimat sprijinul pentru lege a primit numeroase emailuri prin care era ameninţat cu moartea el şi copiii săi, arată afdmedia.org.

Presa locală şi naţională s-a năpustit să desfiinţeze respectivul demers legislativ. The New York Times l-a calificat drept „permis de discriminare” şi „legalizarea prejudecăţilor anti-gay”.

La rândul ei, revista online The Week a declarat că acesta „ameninţă să transforme creştinismul într-o chestiune josnică şi intolerantă” şi că „nu e nimic creştin în legea anti-gay din Arizona”.

Dar realitatea e chiar pe dos faţă de aceste reprezentări din presă: nu este nimic anti-gay în legea astfel etichetată. Ea era de fapt un amendament la Religious Freedom Restoration Act (RFRA), o lege care apără persoanele care se simt constrânse în libertatea lor religioasă de altă lege cu aplicabilitate generală.

Noul proiect din Arizona avea doar două pagini şi consta dintr-o clarificare la legea libertăţii religioase: stipula că termenul de „persoană” să includă şi persoanele juridice şi că legea se aplică şi în cazurile în care constrângerea libertăţii religioase vine şi din alte direcţii decât dinspre o lege federală (de exemplu, dinspre o agenţie anti-discriminare).

Câţiva jurişti specializaţi în apărarea libertăţii religioase, care au puncte de vedere diverse faţă de căsătoria gay, i-au trimis guvernatoarei din Arizona o scrisoare prin care îi explică faptul că acest proiect de lege a fost „distorsionat în mod strident” de critici. Ei au arătat că 18 state americane au astfel de amendamente, iar alte zece au introdus în legile lor precizări similare.

Practic, spun experţii, acestea obligă „guvernul, să ofere o justificare riguroasă înainte de a constrânge exercitarea convingerilor religioase ale unei persoane”. Proiectul de lege nu îşi propunea decât să extindă prevederile respective şi în cazul persoanelor juridice şi al cazurilor în care constrângerea nu venea direct dinspre o lege federală. Nu era vorba de schimbări radicale, ci de precizări în spiritul legii.

Scopul nu era să le permită persoanelor să facă orice în numele religiei, ci să le permită să se apere în cazul în care sunt chemate în judecată din motive care le constrâng libertatea religioasă şi care nu pot fi justificate ca absolut necesare în interesul statului.

Aceste dezbateri şi proiecte legislative (există unul similar adoptat în statul Kansas) au apărut după ce mai multe state au legiferat căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi unii furnizori de servicii au refuzat să lucreze la nunţile gay pe motive de conştiinţă. O firmă de fotografie de nuntă din New Mexico a refuzat oferta de lucru la nunta unui cuplu gay. O florărie din Washington a refuzat să furnizeze flori pentru un eveniment similar. Iar o cofetărie din Oregon nu a vrut să facă tortul de nuntă pentru căsătoria unui cuplu de acelaşi sex.

Evident că, în afară de aceştia, sunt o mulţime de alte firme care abia aşteaptă să le ia banii persoanelor gay pentru astfel de servicii, deoarece aceste nunţi contribuie la dezvoltarea pieţei de profil.

Un comentator de la Revista Politico arată că dezbaterea din jurul legii eşuate s-a concentrat pe o falsă problemă. Întrebarea nu ar fi fost dacă ar trebui să li se refuze astfel de servicii cuplurilor de acelaşi sex, ci dacă guvernul ar trebui să îi oblige pe furnizori să NU refuze pe motive de conştiinţă.

Dar se pare că opozanţii libertăţii religioase au probleme nu cu legea în sine, ci cu ideea că există oameni care încă mai au obiecţii morale faţă de homosexualitate şi de căsătoria gay. Apărătorii drepturilor persoanelor de acelaşi sex nu practică deloc toleranţa pe care o cer din partea celorlalţi, comentează acelaşi editorialist de la revista Politico.com.

Cu riscul de a-şi atrage şi el o furtună mediatică, congresmenul de Arizona Trent Franks a emis următoarea declaraţie:

„Ar trebui să ne dea de gândit faptul că mulţi bărbaţi şi femei au murit în întuneric pentru ca americanii să se poată bucura de lumina libertăţii religioase. Aceia s-au sacrificat pentru că au ştiut că libertatea religioasă este piatra de temelie a tuturor celorlalte libertăţi. Scopul iniţiatorilor proiectului de lege 1062 era să ofere protecţie împotriva eforturilor conjugate ale stângiştilor secularişti de a eradica libertatea religioasă din America, aşa cum au reuşit în multe alte părţi ale lumii. În loc să se angajeze într-o dezbatere cinstită despre textul proiectului de lege, a aplicabilităţii şi efectului său, stânga secularistă a recurs la inundarea spaţiului public cu distorsiuni grosolane, intimidări politice şi şantaj economic”.

„În America, orice persoană are dreptul la libertate religioasă şi la libera ei exprimare conform Primului Amendament, atâta timp cât nu neagă drepturile constituţionale ale altcuiva. Adevărata toleranţă nu înseamnă eradicarea diferenţelor, ci obligaţia fiecăruia dintre noi, ca membri ai familiei umane, de a fi buni şi respectuoşi unul faţă de celălalt, în ciuda acestor diferenţe”,  a mai declarat pe pagina sa oficială, politicianul citat.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

 Prelucrare şi traducere: Ştefana Totorcea

Te-ar putea interesa şi:

Statele Unite: De ce libertatea religioasă are nevoie de mai multă protecţie?

Un grup de jurişti homosexuali din Massachusetts cere în justiţie ca o şcoală catolică să fie obligată să angajeze un bărbat „căsătorit” cu alt bărbat – în pofida refuzului acesteia

De ce, brusc, drepturile creştinilor au devenit mai puțin importante decât cele ale homosexualilor?

Curtea Supremă din New Mexico: fotografii creștini sunt obligați să accepte fotografierea „căsătoriilor” homosexuale

O agenție scoțiană de adopții este amenințată cu închiderea pentru că nu oferă copii spre adopții homosexualilor / Cea mai tânără dictatură (4)

Cele 6 căi prin care activiştii homosexuali manipulează opinia publică

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Parlamentul European va supune votului un raport care ar diminua grav libertatea de conştiinţă

Mai jos vă prezentăm o analiză făcută publică pe 3 octombrie 2013 de către organizația European Dignity Watch despre Draft Report on Sexual and Reproductive Health and Rights, draftul unui raport a cărui aprobare ar putea afecta grav libertatea de conștiință a celor care se opun avortului.

Parlamentul European va vota în cursul lunii octombrie un proiect extrem de controversat: Raportul privind sănătatea sexuală şi reproductivă și drepturile aferente acesteia (Report on Sexual and Reproductive Health and Rights – SRHR). Raportul a fost deja adoptat de Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen în data de 18 septembrie. Raportorul Edite Estrela, membră a Alianței Progresiste a grupului Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, a susținut puternic legalizarea avorturilor în toate statele membre ale Uniunii Europene, fără nicio considerație faţă de drepturile fundamentale la viață și conștiință recunoscute de UE.

Într-o declarație dată după votul din Comisie, Zita Gurmai, deputată a Partidului Socialist Maghiar, a afirmat că raportul adoptă „o poziție clară în favoarea legalizării avortului în toate statele membre UE, iar recomandările făcute pentru ca avorturile să devină legale, accesibile tuturor şi realizate în condiții de siguranță, reprezintă o poziție încurajatoare. Noi, socialiștii, am crezut întotdeauna că, peste tot în Europa, femeile ar trebui să aibă șanse egale și acces la realizarea deplină a alegerii lor, o alegere care să nu fie condiţionată de localizarea geografică sau de statutul social”.

Estrela face aceste recomandări în ciuda încălcării evidente a câtorva norme acceptate la nivel internațional. De exemplu, într-o afirmație radicală ce apare în proiectul de raport, se susţine ideea „că statele membre ar trebui să reglementeze și să monitorizeze utilizarea obiecției pe motiv de conștiință, asigurându-se astfel garantarea serviciului de sănătate a reproducerii ca drept al persoanei” (§11).

Pentru a justifica astfel de politici de stat de tip mâna de fier, același paragraf aduce ca argument faptul că: „chiar şi atunci când este legal, avortul este adesea împiedicat sau întârziat de obstacole [...] cum ar fi utilizarea pe scară largă a obiecției pe motiv de conștiință”. Iar, în secțiunea G, raportul deplânge faptul că „accesul la avort în condiții de siguranță [...] deşi legal, este de foarte multe ori indisponibil, datorită abuzului de obiecții pe motiv de conștiință sau interpretării prea restrictive a limitelor existente”. Sunt aduse chiar date statistice din Ungaria, Irlanda, Italia, Polonia, România și Slovacia - „unde aproape 70% din numărul ginecologilor și 40% din cel al anesteziştilor refuză să efectueze avorturi invocând dreptul la conştiinţă”.

„Aceste bariere contrazic în mod evident standardele drepturilor omului”, se arată în raport. Nemulţumirea doamnei Estrela constă în faptul că dreptul garantat la obiecția de conștiință – și, prin urmare, libertatea fundamentală de a nu participa la o practică contrară conștiinței cuiva, în limitele prevăzute de lege – este un obstacol pentru crearea așa-numitului „drept la avort”. Majoritatea celor care au votat fără menajamente în comisie în favoarea raportului ignoră faptul că un astfel de drept nu există nicăieri în dreptul internațional și sunt gata să sacrifice drepturi recunoscute pe plan internațional, cum ar fi dreptul la obiecția de conștiință.

Proiectul de raport, care va fi supus votului săptămâna viitoare, în plenul Parlamentului European, amestecă așa-numitul „drept la avort” cu faptele. Iar apoi merge mai departe, făcând apel la statele membre ale UE „să asigure, în mod obligatoriu pentru toţi copiii şi tinerii, atât în şcoală cât şi în afara ei, educație despre sexualitate și relaționare într-un mod corespunzător vârstei și genului” (§15). Educația sexuală „trebuie să combată stereotipurile și prejudecățile, să facă lumină asupra dicriminării sexuale şi de gen și să ridice barierele structurale din calea egalității de fond”. Se poate doar specula cu privire la metoda exactă de implementare a acestor obiective care sună nobil, dar sunt eminamente periculoase, însă este evidentă dorinţa politică de a transmite aceste idei radicale copiilor prin intermediul sistemului de învățământ.

Aceasta nu este prima încercare de a impune un astfel de proiect extrem la nivel european. Raportul Estrela ne amintește de disputa ce a avut loc în Consiliul Europei în 2010, atunci când o altă tentativă radicală de a limita libertatea de conștiință a fost introdusă de Christine McCafferty, politician și activist britanic pro-avort. Printr-un raport, care a rămas cunoscut sub numele de Raportul McCafferty, s-a încercat diminuarea drastică a libertăţii medicilor, asistentelor medicale și a personalului spitalelor de a se opune practicilor medicale imorale, cum ar fi avortul sau eutanasia, din motive de conștiință.

Inițiativa a fost în cele din urmă respinsă şi chiar a avut loc o răsturnare de situaţie. În loc să fie restrâns, dreptul la obiecția de conștiință a fost recunoscut și consolidat prin adoptarea Rezoluției 1763, prin majoritate de voturi, în Adunarea Parlamentară. Prin această rezoluţie, statele membre sunt invitate să „garanteze dreptul la obiecția de conștiință în legătură cu participarea la procedura medicală în cauză”. De asemenea, Aadunarea a declarat că „în marea majoritate a statelor membre ale Consiliului Europei, practica de obiecție de conștiință este reglementată în mod adecvat”.

În ciuda acestui consens care există pentru o protecție puternică a dreptului la obiecția de conștiință, proiectul de raport de acum păstreză reminiscențe ale Raportului McCafferty. Este pus la îndoială nu doar dreptul fundamental la obiecția de conștiință, dar se fac chiar recomandări nefondate din punct de vedere legal – cum ar fi promovarea avortului ca „ceva care privește drepturile omului”, făcându-l „legal, sigur și accesibil tuturor” (§10).

Promovarea activă a unor astfel de poziții extreme în Parlamentul European de către unii deputați, în ciuda numeroaselor obiecții din partea celorlalte două instituții principale ale UE, Comisia Europeană și Consiliul European – ambele subliniind faptul că UE nu are nicio competență, în temeiul acordurilor sale, să se ocupe de problema avortului – ar trebui să fie un motiv de mare îngrijorare din mai multe motive.

În primul rând, atât Estrela cât și majoritatea celor din Comitetul Femeilor din Parlament care au votat în favoarea proiectului de raport au ignorat flagrant tendințele europene, care indică o mai mare protecție a vieții umane începând cu momentul concepției.

La nivel de instituții europene, Curtea Europeană de Justiție a fost clară cu privire la dreptul la viață, stabilind în cazul Brüstle vs. Greenpeace că embrionul uman merită protecție juridică încă din primul moment al existenței sale. În plus, un nou studiu, intitulat „Avortul și Convenția Europeană a Drepturilor Omului”, realizat de Centrul European pentru Lege și Justiție, evidenţiază faptul că drepul la avort nu este cuprins în Convenţie şi nici nu este creat de aceasta. Dimpotrivă, avortul la cerere încalcă Convenția, prejudiciind interesele și drepturile garantate ale cetățenilor, fără nici o justificare corespunzătoare.

La nivel de mase, în cadrul Uniunii Europene, există un consens în creştere în rândul cetățenilor privind necesitatea existenţei unei protecţii mai mari a embrionului uman. Un exemplu în acest sens este inițiativa, de un remarcabil succes, a cetăţenilor europeni, intitulată „Unul dintre noi”, care solicită UE să pună capăt finanțării activităților care presupun distrugerea de embrioni umani, ea strângând deja peste 1 milion de semnături.

Din păcate, niciunul dintre aceste lucruri nu par să însemne ceva pentru Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen care a votat în favoarea raportului. Zelul lor ideologic de a călca în picioare alte drepturi și de a impune „dreptul la avort” în restul Europei întruchipează tocmai atitudinea arogantă care amenință libertatea de conștiință – și de aceea trebuie să o respingem cu hotărâre.

Sursă: europeandignitywatch.org

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com