A fi mămică în virtual

Articol preluat de pe Familia ortodoxă

Nevoia de Facebook, de afirmare, de „altceva”…

„Să văd… Au răspuns mămicile de pe «Alăptează!»? Am deja câteva notificări, dar de pe «Alăptează!» încă nu. Și chiar aveam nevoie urgentă de un răspuns!”.

Crește adrenalina, crește și nu mai am răbdare. Internetul se încarcă greu… „Abia aștept să văd, să văd odată! Gata! E bună conexiunea. Văd că au răspuns și cele de pe «BLW», și cele de pe «Poartă-mă – ajutor în BW», și cele de pe «DIY Scutece Textile», câteva și de pe «OT BLW OT». Interesante răspunsuri pe «OT BLW OT». De la «Mămici Suceava», încă nici o notificare! Mai aștept… Uite, chiar acum a răspuns cineva. Mamele de pe «Wiki Mama» sunt cele mai matinale. Au răspuns repede. Pe grupul «Parenting prin iubire» o să scriu mâine. Să văd cum rezolv problema cu fetița. Să văd ce spune psihologul grupului.

Dependența de pornografie și jocuri video duce la „criza masculinității”, afirmă reputatul psiholog Phillip Zimbardo

foto: freedigitalphotos.net/images

Reputatul psiholog și profesor emerit al Universității Stanford, Phillip Zimbardo, a lansat avertismentul potrivit căruia bărbații tineri se confruntă cu o criză a masculinității ca urmare a practicării în exces a jocurilor video și a accesului la pornografie.

Într-un interviu acordat BBC World Service, Zimbardo a prezentat rezultatele studiului său, care reprezintă o cercetare aprofundată a vieții a 20.000 de bărbați tineri în privința relației lor cu jocurile video și pornografia.

Zimbardo afirmă: „Obiectul studiului l-au constituit tinerii care joacă jocuri video în exces în condiții de izolare socială, singuri în camerele lor. În plus, accesul aproape neîngrădit la pornografie pe care îl oferă tehnologia zilelor noastre, fenomen nemaiîntâlnit până azi în istorie, le oferă posibilitatea de a combina jocurile video cu pauze în care urmăresc asemenea programe, astfel că ei ajung să urmărească în medie două ore de pornografie pe săptămână.”

Zimbardo afirmă că există o „criză” în rândul tinerilor bărbați, între care un mare număr ajunge să fie dependent de pornografie și jocuri video.

Într-o intervenție din cadrul unei conferințe TED (Tehnologie, Entertainment, Design) din 2011, el a subliniat problemele cu care se confruntă bărbații tineri în dezvoltarea lor socială și performanțele academice, pe care le pune pe seama folosirii excesive a pornografiei, jocurilor video și Internetului.

În susținerea argumentării, el a menționat exemplul unei mame disperate, al cărei fiu nu vedea nicio problemă în faptul că dedica jocurilor video 15 ore pe zi.

Zimbardo a afirmat: „Pentru mine, exces nu înseamnă neapărat un număr de ore, ci e mai degrabă modul în care se operează acea schimbare psihologică la nivelul gândirii.”

Pornind de la exemplul unui tânăr dependent de jocuri și pornografie, el a dezvăluit modul în care gândește acesta: „Când sunt la școală, mi-aș dori să joc World of Warcraft. Când sunt cu o fată îmi doresc să privesc ceva pornografic, pentru că știu că acolo nu voi fi confruntat cu respingere.”

Zimbardo susține că acest fenomen relativ nou afectează serios mințile bărbaților tineri.

Bazându-se pe cercetările efectuate de el și echipa sa pentru ultima lui carte, Man (Dis)Connected, el adaugă: „Lucrurile astea încep să modifice modul de funcționare a creierului. Ele operează schimbări la nivelul centrului care controlează sentimentul de recompensă, generând o stare de emoție și dependență.”

„Ceea ce vreau să spun este că aceste creiere ale băieților ajung să fie reconfigurate digital.”

El a menționat, de asemenea, o problemă pe care tot mai mulți băieți o prezintă datorită unui fenomen numit „disfuncție erectilă indusă de pornografie”. Acești băieți, care în mod normal ar trebui să fie virili, au dificultăți în obținerea erecției.

„Ne confruntăm cu acest paradox: ei privesc imagini care ar trebui să-i excite și totuși nu reușesc să ajungă la starea de excitație.”

În opinia lui Zimbardo, o parte importantă a soluției ar fi în primul rând acceptarea faptului că problema este cât se poate de serioasă. Părinții trebuie să știe câte ore petrece copilul singur în camera lui, jucând jocuri sau privind pornografie, în dauna altor activități care i-ar fi mai folositoare.

El a mai dat vina și pe imaginea negativă a bărbatului, promovată în media americană, care prezintă bărbații ca fiind „nătângi, nefolositori, obsedați de sex și totuși incapabili să-l ducă la bun sfârșit.”

De asemenea, autorul susține necesitatea unei mai bune educații sexuale în școli, care să se axeze nu doar pe biologie și siguranță, ci mai degrabă pe aspectele emoționale, relațiile directe și dimensiunea romantică.

Problema presantă a sănătății mentale masculine a ajuns în sfârșit să fie luată în considerare mai mult decât până acum. Anul trecut s-a ținut prima Conferință asupra Psihologiei Masculine la University College din Londra, cu scopul declarat de a încuraja Societatea Psihologică Britanică să înființeze un departament axat pe problemele bărbatului, în paralel cu echivalentul său feminin.

Zimbardo consideră că utilizarea în exces și în solitudine a jocurilor video și accesarea programelor pornografice frânează în mod foarte serios dezvoltarea socială a băieților.

În 2006 a fost lansată Campania împotriva Traiului în Nefericire (CALM). Reputația acestei campanii este în creștere, datorită eforturilor depuse în a încuraja tinerii să pună în discuție problemele legate de sănătatea lor mintală, ajungându-se astfel la scăderea ratei sinuciderilor.

Phillip Zimbardo a ajuns celebru datorită Experimentului închisoare de la Stanford din 1971, în care 24 de studenți au fost puși să joace roluri de gardieni și prizonieri într-o închisoare simulată din cadrul Universității Stanford. Destinat inițial să dureze două săptămâni, experimentul a fost întrerupt după șase zile, ca urmare a faptului că cei care jucau roluri de gardieni deveniseră extrem de sadici, iar „prizonierii” ajunseseră foarte pasivi și deprimați.

Experimentul a demonstrat foarte marea ușurință cu care oamenii pot fi inoculați cu anumite moduri de gândire și convinși să le exercite efectiv, dacă aceste moduri de gândire sunt bazate pe o ideologie și însoțite de puterea autorității.

Traducere: Monica Stinghe

Preluat de pe Știri pentru Viață

Cum m-a scos Dumnezeu din iad: Povestea Oanei M., fostă dependentă de droguri / Cuvinte pentru tineri

foto: www.freedigitalphotos.ne

Orice creştin ştie că Bunul Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat foarte mult şi că toate ispitele şi necazurile sunt menite să ne încerce şi să ne sporească credinţa. Din păcate, trăim într-o lume în care majoritatea tinerilor, argumentând o aşa-zisă libertate, se cufundă tot mai mult în mocirla unor patimi din care nu vor sub nici un chip să iasă. Sunt însă şi tineri care răspund chemării lui Hristos şi apucă cu putere mâna pe care Mântuitorul ne-o întinde tuturor. Oana M. este o femeie care a gustat din plin tot ceea ce societatea i-a oferit şi a încercat tot ceea ce în ochii tinerilor de azi pare „cool”: nopţi petrecute în cluburi şi discoteci, desfrânare şi adulter, tutun, băutură şi droguri. Însă când L-a cunoscut pe Hristos, s-a umplut de dragostea Lui şi cu puterea primită de la Dumnezeu a ieşit la Lumină. 

- Oana, cum ai început să consumi droguri?

– Locuiam în Miami, eram măritată cu un fost sportiv de performanţă, avem o casă de iarnă şi o situaţie materială bună. Aveam o gaşcă de fete şi de băieţi, şi eram preocupaţi doar de odihnă, aranjatul în oglindă, ieşitul la cluburi şi în discoteci – în general, de tot ceea ce însemna distracţie. Atunci am luat pentru prima oară ecstasy, apoi cocaină şi marihuana.

- Să înţeleg că prietenii au fost cei care te-au determinat?

– Nu neapărat! Eu am fost o persoană care mi-am dorit acest lucru. Sigur că am nimerit într-un grup de prieteni care consumau droguri, dar înainte de asta obişnuiam să ies şi să beau, să fumez. M-am apucat de fumat de la vârsta de 15 ani şi m-am lăsat după ce l-am cunoscut pe Dumnezeu, la o vârstă trecută de 30 ani. Când am luat prima pastilă, am crezut că L-am găsit pe Dumnezeu!

- Dar era un fals Dumnezeu!

– Da. Și acum când vreau să-mi imaginez cum este Raiul, acolo unde nu este oboseală, nu este plictiseală (plictiseala era unul dintre inamicii mei acolo în Miami – pentru că, nefăcând nimic, mă plictiseam foarte repede!), fără răutate, mă gândesc la pastilă şi îmi zic: „Dacă diavolul, care este numai răutate şi este tatăl minciunii, poate să te facă să simţi acele stări pe care le trăiam, îmi închipui cum este să trăieşti printre sfinţi în Împărăţia lui Dumnezeu!”

Am luat câţiva ani pastile şi ajunsesem să trăiesc numai pentru ele. Aşteptam cu nerăbdare sfârşitul de săptămână – asta fiindcă acele droguri le luam numai în week-end pentru că nu le puteam consuma oricum, singură. Trebuia să fie muzică, atmosferă! Atunci mă distram extraordinar. Nu dormeam nopţi în şir, mă simţeam cea mai frumoasă; cum găseam o oglindă. nu mă mai despărţeam de ea! Aşa au trecut doi ani. Îmi doream foarte mult să consum heroină, mi se părea foarte şic. Eram fascinată de modelele acelea slabe, care consumau heroină, şi vroiam să arăt ca ele – era cumva la modă prin anii 1990 să se consume heroină. Pe de altă parte, mă uitam la filme şi eram îndrăgostită de unii din actorii dependenţi de heroină. Deşi cei din jur insistau să nu mă apuc de heroină, eram foarte sigură pe mine că nimic rău nu mi se poate întâmpla, că pot controla situaţia. Practic, heroină am început să consum când am revenit în România şi am continuat aceeaşi viaţă. Am cunoscut un băiat, Mircea, cu care am avut o relaţie extraconjugală şi cu care ulterior m-am căsătorit. Mircea consuma heroină, şi am început şi eu cu heroina.

- Cum te simţeai când consumai?

– Atunci spuneam că este ceva foarte frumos. Heroina este un drog foarte ciudat, care te face să nu-ţi mai doreşti altceva. După anumite droguri excitante (cocaină, ecstasy), nu mai puteam dormi. Aveam insomnii. Insomnia este unul dintre simptomele cele mai rele de care se izbesc consumatorii de droguri, pentru că este îngrozitor să fii obosit şi să nu poţi dormi! În momentul în care îţi faci heroină eşti liniştit, căci heroina este un fel de antidot. În câteva luni, practic, am devenit dependentă de heroină, fiindcă nu consumam heroină doar după acele droguri excitante, ci mă injectam şi cu alte ocazii. Mă injectam cu heroină şi nu îmi mai trebuia nimic altceva! Stăteam liniştită, nici măcar în cluburi nu mai mergeam. Simţeam o stare de bine independent de ceea ce se întâmpla în jur, independent de locul în care mă aflam.

- Dar această stare de bine nu era de la Dumnezeu.

– Da, da. Cred că diavolul, prin acest drog, care te face să te simţi bine, vrea să-l imite pe Dumnezeu…

- Povesteşte-ne despre momentul întâlnirii cu Dumnezeu.

– Dumnezeu mi-a întins mâna. Eram după cinci ani de dependenţă, din care nu credeam că o să-mi mai revin vreodată. Eu, care eram foarte mândră, mă consideram buricul pământului, ajunsesem să-mi doresc să fiu într-un cărucior cu rotile, să nu mai am picioare – doar să nu mai simt ceea ce simţeam! La început aveam multe concepţii greşite, mă gândeam că toţi oamenii se mântuiesc, că oricum o să fie mai bine după moarte. Credeam că după ce mori te transformi într-o „zână perfectă”! Însă în momentul în care am început să mă tem de moarte am luat lucrurile în serios. Îmi imaginam un subsol în care picură apă tot timpul şi este igrasie. Cam aşa era şi în sufletul meu. Mă gândeam: „Dacă mor şi rămân aşa?” Acesta a fost primul lucru care m-a zguduit. Doream să mă las, dar nu puteam. Am păstrat relaţia cu primul meu soţ, Dan, care niciodată nu s-a drogat. Dan este un om foarte bun, m-a ajutat tot timpul. Când îi spuneam că vreau să mă sinucid, mă chema pe unde era el şi părăseam ţara pentru câteva săptămâni. Însă, când reveneam, o luam de la capăt, nu rezistam. Anturajul mă făcea să merg pe acea cale greşită.

- Și cum s-a produs ruptura?

– Dumnezeu mi-a ajutat foarte mult. A fost dintr-o dată. Am plecat pur şi simplu de la o petrecere de la mare! Și nu m-am mai întors niciodată la soţul meu de-al doilea, Mircea, deşi eram căsătoriţi doar de câteva luni, nici la grupul din care făceam parte. Cred că această decizie a mea a fost şi ca rezultat al rugăciunilor adresate Sfintei Filofteia. În urmă cu două luni, în drum spre Lacul Bâlea, eu şi prietenii mei ne-am oprit la Curtea de Argeş, la catedrală. Eu nu ştiam atunci cui mă închin. Am văzut că este lume care stă la coadă, şi m-am închinat şi eu. M-am rugat să mă las de droguri, pentru că era gândul care mă măcina permanent – cum să fac să mă las. Eram panicată, ajunsesem la o anumită vârstă, am constatat că frumuseţea mi se duce, nu ştiam să fac nimic! Și m-am rugat Sfintei Filofteia să mă ajute. Atunci a fost prima dată în viaţa mea când am avut voinţă. Am părăsit grupul în care eram, am luat trenul şi m-am dus la bunica mea. Cred că Sfânta m-a ajutat. Nu pot spune ce s-a întâmplat cu mine, pentru că eram destul de dependentă de acea gaşcă. De la bunica mea, am plecat împreună cu o vecină în drumeţie, însă am ajuns din întâmplare la o mănăstire, la un părinte bătrân şi foarte înţelepţit de Dumnezeu, părintele Ioan. La acea mănăstire am aprins lumânări pentru copiii avortaţi, pentru că scria acolo „vii”, „morţi” şi „copii avortaţi”. Eu, care făcusem avorturi fără să am deloc mustrări de conştiinţă, am aprins lumânări şi îmi părea rău pentru prima oară! Și m-am rugat din tot sufletul la Dumnezeu să mă ajute: „Doamne, ajută-mă, că eu nu mai ştiu ce să mai fac cu mine! Nu mai am încredere în mine! Nu ştiu cum de am ajuns aşa! Te rog, fă ceva!”. Ulterior am revenit la Mircea, iar ruptura defintivă s-a produs la mare.

- Se ştie că lupta de abandonare a drogurilor este foarte dură. Cum a fost în cazul tău?

– Totul a fost de la Dumnezeu. Dumnezeu a făcut o minune cu mine, pentru că în primele şase luni, cele mai grele luni pentru un dependent care vrea să se lase, Mi-a tăiat orice posibilitate de a mă conecta din nou la acel grup. De câte ori ne căutam unul pe altul, eu şi soţul meu, nu reuşeam să luăm legătura. Probabil că, dacă aş fi vorbit cu el vreo două minute, ne-am fi împăcat. Ulterior am plecat din ţară şi, când am revenit, m-am implicat în alte activităţi – aşa au trecut cele şase luni. Nu aveam casă, pentru că cea pe care o avusesem de la primul soţ am vândut-o şi am cheltuit banii în America încercând să mă las de droguri, însă fără nici un rezultat. Aşa că am închiriat o casă. Însă nu puteam să dorm, aveam insomnii şi îmi era foarte frică în această casă. Am întrebat agentul imobiliar prin intermediul căruia am închiriat casa dacă cunoaşte un preot, care să vină să-mi facă sfeştanie. Și mi-a recomandat un părinte care avea să-mi devină duhovnic. Părintele a venit şi a văzut la mine nişte cursuri de yoga – în acea perioadă cochetam şi cu yoga. Părintele mi-a spus că nu este bine să practic yoga şi mi-a vorbit despre Dumnezeu. Eu îl contraziceam, îi spuneam că dâsul trăieşte din cărţi, că suntem în secolul al XXI-lea şi că astăzi nu mai sunt oameni ca cei despre îmi vorbea. Însă părintele mi-a răspuns că există oameni deosebiţi, dar nu-i cunosc pentru că nu mă învârt printre ei. Mi-a mai spus că trebuie să mă spovedesc şi mi-a lăsat un îndrumar de spovedanie. L-am citit, însă râzând şi necrezând că păcatele scrise acolo sunt cu adevărat păcate! Din această cauză a durat vreo două luni până să mă duc să mă spovedesc. Nu puteam pricepe pe atunci cum poate fi un păcat faptul de a avea o relaţie cu bărbat, dacă eu nu eram căsătorită. Deoarece mă simţeam singură şi necăjită, am luat cartea, mi-am notat toate păcatele şi am mers la spovedit. Aşa a început să se schimbe viaţa mea. Părintele m-a trimis la Sfântul Maslu. La Sfânta Liturghie nu prea ajungeam, deoarece la început vroiam să ies sâmbătă în oraş şi nu mă puteam trezi dimineaţa. Dar părintele a fost foarte înţelegător. Am fost la Sfântul Maslu vreo jumătate de an, apoi am început să merg şi la Sfânta Liturghie. Acum nu aş mai putea trăi fără Sfânta Liturghie! De când mi-a spus părintele să nu mai lipsesc de la Sfânta Liturghie şi am înţeles ce înseamnă, n-am lipsit niciodată, cu excepţia cazurilor când am fost plecată din ţară. Sfânta Liturghie este ca o funie de care mă ţin, căci n-aş vrea să mai cad să ajung de unde am plecat!

- Este esenţial suportul duhovnicului?

Citeşte mai mult pe Familia Ortodoxă

Maşina de îngheţată: O analogie cu ajutorul căreia putem să explicăm copiilor mecanismul dependenţei de pornografie / Sfaturi pentru părinţi

În articolul 5 secrete care ne ajută să vorbim copiilor cu uşurinţă despre pornografie, postat pe saitul nostru, au fost prezentate câteva sfaturi pentru părinţi privind modul în care poate fi adordată o dicuţie cu copiii pe o temă atât de delicată precum pornografia.

Revenim cu o completare la acest articol, prezentându-vă o analogie cu ajutorul căreia părinţii pot explica copiilor mecanismul unei dependenţe: Maşina de îngheţată.

de Kristen A. Jenson, autoarea cărţii Good Pictures Bad Pictures: Porn-Proofing Today’s Young Kids.

Sursă: Porn harms

Este important să înţelegem că toţi avem două părţi ale creierului care sunt implicate în mecanismul dependenţelor. Să le numim creierul care simte şi creierul care gândeşte.

Creierul care simte este reprezentat de instincte, dorinţe, pofte; toate acestea sunt foarte importante pentru supravieţuirea noastră. Pornografia activează creierul care simte şi, în timp, îi poate conferi puterea de a învinge creierul care gândeşte – acea parte a creierului care ne facem să înţelegem consecinţele comportamentelor noastre şi pune frână poftelor. (Citeşte mai mult în  You Have Two Brains!)

Din nefericire, atunci când creierul care simte preia controlul, acesta nu poate face diferenţa dintre bine şi rău şi “se repede” spre ceea ce doreşte.

Creierul care simte spune “Mergi!” iar creierul care gândeşte spune “Stop!”

Când eram copil  în Arlington, Massachusetts, îmi plăcea să ascult  muzica tare a vânzătorului ambulant de  îngheţată care trecea prin cartierul nostru  în zilele fierbinţi de vară. Omul care vindea îngheţata era un bătrân slab, plin de riduri care se chema  Joe şi era  un pic ursuz cu noi copiii. Cu toate acestea, atunci când  auzeam muzica, alergam toţi cu bănuţii în mână la el. Marfa lui  era irezistibilă!

Imaginează-te  acum  ca pe un copil care traversează stradă ca să-şi ia  o înghețată de la Joe. Creierul care simte doreşte plăcerea gustului îngheţatei şi te conduce direct spre vânzătorul ambulant . Dar, pentru că ai un cortex pre-frontal sau creier “inteligent” și pentru că înțelegi pericolele pe care mașinile în mișcare le reprezintă, te oprești la marginea trotuarului și te asiguri înainte de a traversa strada.

Ăsta e un lucru bun pentru că pe drum vine un camion mare cu remorcă și, cu înțelepciune, aștepți să treacă înainte de a traversa strada ca să-ţi iei îngheţata. După ce trece  și totul este sigur, o iei la fugă şi aştepţi la rând. Acum, ambele părţi ale creierului  tău sunt fericite!

O persoană dependentă nu se opreşte pentru a se asigura

Dar ce face o persoană care a devenit  dependentă? Partea raţională a creierului e deturnată de cea legată de sentimente. Dependentul  este atât compulsiv, cât  și impulsiv. El este obligat să obţină ceea ce partea legată de sentimente a creierului său (“creierul limbic”) îi dictează că este necesar pentru a supravieţui. Partea raţională a creierului unei persoane dependente este scurcircuitată  și, prin urmare, slăbită. (Noi studii ale creierului uman corelează de fapt, utilizarea pornografiei cu o contracţie a creierului !) Ca urmare, persoana dependentă nu se mai poate opri pe bordura trotuarului pentru a se asigura că nu trece vreun camion  sau măcar să aştepte ca acesta să treacă dacă  îl vede.

Mai devreme sau mai târziu,  dependenţa creşte în intensitate, iar persoana dependentă  va suferi  de consecințele acţiunilor  sale. Pe scurt: va fi tamponat  de camionul care vine din sens opus.

Incapacitatea de a se opri

Acesta este, de fapt, un semn distinctiv al dependenței și o parte a definiției acesteia : imposibilitatea de a se abţine de la comportamentul adictiv, în ciuda consecințelor negative. Când veţi înţelege cât de puternică poate fi dependenta, veţi putea începe să înţelegeţi de ce dependenții  mint, înşeală, fură și fac rău altora pentru a obține ceea ce cele două părţi ale creierului lor sunt convinse că au nevoie pentru a supraviețui .

Oamenii care apelează la pornografie, mai devreme sau mai târziu vor fi tamponaţi  de camion. Auzim mereu la ştiri despre ei . Din păcate, persoanele cu dependenţe de sex iau de multe ori decizii nechibzuite, riscante și pur și simplu copilăreşti. Ce aveau în cap în acel moment ???

Ei bine, absolut  nimic.

V-a ajutat aceast articol să înţelegeţi ce înseamnă dependenţa şi să le explicaţi acest lucru copiilor voştri? Dacă da,  lăsaţi  un comentariu!

Vă rugăm să daţi mai departe ! Dacă ştiţi  alţi părinţi care ar putea folosi aceste informații pentru a-şi ajuta copiii, faceţi-o!  Vă rugăm să comunicaţi aceast articol  şi altora prin e-mail și social media. Fiecare copil merită să fie avertizat și educat cu privire la pericolele pornografiei !

NOUTATE: Noi folosim povestea cu vânzătorul ambulant  de  îngheţată și alte câteva  analogii pe înţelesul copiilor  în noua noastră carte Good Pictures Bad Pictures.

Traducere: Dacia Velicu

 Preluare de pe Ştiri pentru Viaţă

Te-ar putea interesa şi:

Cum să depășești o dependenţă de pornografie ca adolescent

5 secrete care ne ajută să vorbim copiilor cu uşurinţă despre pornografie

Cum să nu te mai uiţi la pornografie

„Ajutor! Nu pot să dorm, să merg la şcoală sau măcar până la baie fără să mă uit la pornografie.”

Ziua în care copilul meu a găsit pornografie pe telefonul lui

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

Demascarea a 7 mituri care pretind că marijuana este inofensivă

de Kevin Sabet , The Heritage Foudation

Mitul nr. 1: „Marijuana nu este nocivă și nu creează dependență”

Este adevărat că marijuana nu este la fel de periculoasă precum cocaina sau heroina, dar să spui că este inofensivă sau că nu creează dependență neagă cunoștințele incontestabile obţinute de toate asociațiile medicale majore care au studiat subiectul. Oamenii de știință știu acum că efectul mediu al marijuanei de azi este de aproximativ 5-6 ori mai puternic decât al celei din anii ’60-’70, iar unele tulpini sunt de peste 10-20 de ori mai puternice decât în trecut, mai ales dacă THC (TetraHidroCarbonat) este extras prin prelucrare cu butan. Această tărie crescută a produs peste 400.000 de vizite la secțiile de urgență în fiecare an din cauza unor episoade psihotice acute sau atacuri de panică.

De asemenea, psihiatrii au observat legătura semnificativă dintre marijuana și schizofrenie, iar profesorii au observat modul în care consumul constant de marijuana poate eroda motivația școlară și poate reduce semnificativ coeficientul de inteligenţă cu până la 8 puncte, potrivit unui studiu amplu desfășurat recent în Noua Zeelandă. Adăugați la aceste efecte secundare noile cercetări care au constatat că până și utilizarea ocazională de marijuana poate duce la diferențe observabile în structura creierului, în particular zone ale creierului care reglementează prelucrarea emoțiilor, motivația și recompensa. Într-adevăr, consumul de marijuana afectează abilitățile noastre de a învăța și de a concura într-o piață mondială și competitivă a muncii.

În plus, utilizatorii de marijuana reprezintă un pericol în trafic, în ciuda unui mit popular. Potrivit British Medical Journal, intoxicația cu marijuana dublează riscul unui accident de mașină.

Mitul nr. 2: „Marijuana fumată sau ingerată este un medicament”

La fel cum nu fumăm opiu sau nu ne injectăm heroină pentru a obține beneficiile morfinei, nu trebuie să fumăm marijuana pentru a obține efectele sale medicale. În prezent, există în farmacii o pilulă bazată pe ingredientul activ din marijuana, iar în aproape douăzeci de țări este aprobat un nou spray de gură bazat pe un extract de marijuana. Spray-ul, Sativex, nu te droghează și conține ingrediente rar găsite în marijuana care se vinde pe stradă. Acesta este probabil să fie disponibil în curând în Statele Unite, iar pacienții actuali se pot înscrie în teste clinice. Deși planta de marijuana are o valoare medicală recunoscută, asta nu înseamnă că marijuana integrală, fumată sau ingerată, este un medicament. Această poziție este aliniată cu cea a Asociației Medicale Americane, a Societății Americane pentru Tratarea Dependenței, Fundației Americane a Glaucomului, Societăţii Naționale pentru Scleroza Multiplă și a Societăţii Americane a Cancerului.

Mitul nr. 3: „Nenumărați oameni sunt după gratii doar pentru că au fumat marijuana”

Susțin din toată inima reducerea ratei de încarcerare din America. Dar legalizarea marijuanei nu va tăia semnificativ din rata de detenție din țara noastră. Aceasta deoarece mai puțin de 0,3% din toți deținuții din închisorile de stat sunt acolo pentru că au fumat marijuana. Mai mult decât atât, cei mai mulți oameni arestați pentru consumul de marijuana primesc citații – foarte puțini ajung în spatele gratiilor și doar în contextul încălcării condițiilor perioadei de încercare sau ale eliberării condiționate.

Mitul nr. 4: „Legalitatea alcoolului și a tutunului întăresc argumentarea legalizării marijuanei”

„Marijuana este mai puțin periculoasă decât alcoolul, deci marijuana ar trebui să fie tratată ca şi alcoolul” este o formulă magică care prinde repede, folosită adeseori în dezbaterea privind legalizarea. Dar aceasta presupune că politica noastră în ceea ce privește alcoolul este un model de urmat. De fapt, deoarece alcoolul si tutunul sunt folosite într-o proporție atât de ridicată, din cauza disponibilității lor pe scară largă, cele două substanțe toxice legale provoacă mai mult rău, sunt cauza a mai multor arestări și ucid mai mulți oameni decât toate drogurile ilegale la un loc. De ce să adăugăm un al treilea drog la lista noastră de ucigași legali?

Mai mult decât atât, legalizarea marijuanei va duce la apariția unei noi industrii după modelul industriei tutunului – „Big Tobacco“.

- Finanțatori și grupuri de holdinguri private au strâns deja milioane de dolari pentru promovarea afacerilor care vor vinde marijuana și mărfuri asociate.

-  Alimente și bomboane cu canabis sunt vândute copiilor și sunt deja responsabile pentru un număr tot mai mare de vizite la camerele de urgențe din cauza marijuanei. Acestea au nume inspirate de bomboanele și dulciurile cunoscute, cum ar fi „Tarte cu canabis” sau „Batoane Kif Kat”.

- Companii profitabile ca Medbox (cu sediul în California) și-au declarat planurile de a lansa automate de marijuana care conțin produse cum ar fi negrese cu marijuana. Fostul șef al Departamentului de Strategie de la Microsoft a declarat că vrea să „producă mai mulți milionari decât Microsoft” cu marijuana și că el vrea să creeze „Starbucks al marijuanei”.

Mitul nr. 5: „Marijuana legală va rezolva problemele bugetare ale guvernului”

Din păcate nu ne putem aștepta la un câștig financiar al societății din legalizarea marijuanei. Pentru fiecare 1$ pe care SUA îl primește ca venit din taxele pe alcool și tutun, cheltuim mai mult de 10$ pe costurile sociale. În plus, două lobby-uri majore de afaceri – Big Tobacco și Lobby-ul Alcoolului – au apărut pentru a menține impozite scăzute pe aceste droguri și pentru a promova consumul. Ultimul lucru de care avem nevoie este „Marlborizarea Marijuanei”, dar este exact ceea ce s-ar obține în această țară prin legalizare.

Mitul nr. 6: „Portugalia și Olanda sunt modele de succes pentru legalizare”

Contrar rapoartelor mass-media, Portugalia și Olanda nu au legalizat drogurile. În Portugalia, o persoană prinsă cu o cantitate mică de droguri este trimisă la o listă de terțe persoane și primește tratament, o amendă sau este eliberată cu un avertisment. Rezultatul acestei politici este mai puțin clar. Serviciile de tratament au fost intensificate în același timp cu implementarea noii politici, iar un deceniu mai târziu există mai mulți tineri care folosesc marijuana, dar mai puțini oameni mor din cauza supradozelor de opiacee și cocaină. În Olanda, oficialitățile par să-și restrângă politica lor de nesancționare a marijuanei (permisă în „magazinele de cafea” din această țară ), după ce acolo s-au observat rate mai mari de utilizare a marijuanei și intrări sub tratament. Guvernul permite acum doar rezidenților să folosească magazinele de cafea. Ce ne spun toate acestea despre efectele pe care le-ar avea legalizarea în Statele Unite este cu totul altceva și e chiar mai puțin clar.

Mitul nr. 7: „Prevenirea, luarea de măsuri și tratamentul sunt sortite eșecului – Deci, de ce să mai încerci?”

Mai puțin de 8% dintre americani fumează marijuana comparativ cu 52% care beau si 27% de oameni care fumează țigări de tutun. Cuplate cu statutul său juridic, eforturile de a reduce cererea de marijuana pot avea efect. Comunitățile care implementează strategii locale implementate de coaliții zonale de părinți, școli, comunități religioase, afaceri și, da, de forțele de ordine, pot reduce semnificativ consumul de marijuana. Intervențiile și tratamentele pe termen scurt contra dependenței de marijuana (care afectează aproximativ 1 din 6 copii care încep să o consume, după Institutul Național al Sănătății) pot, de asemenea, să aibă efect.

Și un mit care nu se găsește în cărți: „Statele Colorado și Washington sunt exemple de urmat”

Experiența legalizării recente din Colorado a marijuanei recreaționale nu este promițătoare. Începând din ianuarie, rezultatele testelor THC-pozitive la locul de muncă au crescut, două decese recente din Denver au fost legate de consumul de marijuana recreațională, iar numărul de părinți care au apelat liniile de asistență telefonică pentru controlul intoxicărilor deoarece copiii lor au consumat produse cu marijuana a crescut semnificativ. În plus, veniturile fiscale nu ating previziunile inițiale și piața neagră de marijuana continuă să prospere în Colorado. Deși statul Washington nu a pus încă în aplicare legile sale cu privire la marijuana, procentul de cazuri de șoferi cu THC pozitiv a crescut semnificativ.

Politica în ceea ce privește marijuana nu este simplă. Orice politică publică are costuri și beneficii. Este adevărat că o politică de încărcare a consumatorilor de marijuana cu dosare penale și pedepse cu închisoare nu servește interesului națiunii. Dar nici legalizarea, care ar crea o versiune a secolului 21 a Big Tobacco și reduce capacitatea noastră de a concura și de a învăța. Există o modalitate mai bună de a aborda problema marijuanei – una care pune accentul pe intervenții, prevenire și tratament de durată scurtă. Aceasta este calea pe care America ar trebui să o urmeze – numiți-o „Reefer Sanity”.

Preluare de pe: Ştiri pentru viaţă

Foto: http://www.freedigitalphotos.net

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com sau redactievremuri@gmail.com