Studiu: Consumul de droguri de şapte ori mai ridicat în rândul homosexualilor

Potrivit unui studiu realizat de Fundația Lesbienelor și Homosexualilor (LGF) și Universitatea din Lancashire, homosexualii, lesbienele şi bisexualii sunt de 7 ori mai susceptibili la consumul drogurilor ilegale decât populația generală, cu 1 din 5 persoane interogate indicând semnele unei dependențe de droguri sau alcool. Studiul s-a desfăşurat pe o perioadă de doi ani, pe un eșantion de 4.000 de persoane din Anglia.

Rezultatele studiului au arătat că mai mult de o treime dintre persoanele din categoria LGBT au consumat cel puțin un drog ilegal în decursul ultimei luni, comparativ cu doar 5% din totalul populației care au declarat acelaşi lucru, conform Anchetei Criminologice pentru Anglia și Țara Galilor (CSEW).

Substanțele cel mai des utilizate de către cei intervievați sunt droguri consumate de obicei la petreceri, precum canabis și așa-numitele „poppers”, urmate de cocaină, ecstasy, ketamină și amfetamină. Subiecții intervievaţi sunt de 10 ori mai susceptibili să fi utilizat cocaină în ultimele luni decât totalul populației, și de 13 ori mai susceptibili să fi folosit ketamină. Consumul de heroină a fost comparabil în cadrul celor două populații, iar consumul de cocaină s-a dovedit a fi din nou mai ridicat în rândurile comunității gay.

David Stuard, manager în educație, training și mobilizare la London Friend, singurul serviciu de asistență în consumul de alcool și droguri din Marea Britanie care vizează comunitatea LGBT, afirmă că sentimentele de „respingere” și „frică”, dar și cele de „rușine privind sexul” ar putea fi factori cauzatori ai abuzului de substanțe narcotice.

Cercetarea, realizată la parade și prin intermediul anchetelor poștale și online, a analizat o categorie de vârstă mai tânără decât Ancheta Criminologică pentru Anglia și Țara Galilor (CSEW), dar politica Fundației Lesbienelor și Homosexualilor (LGF) și coordonatorul cercetării, Heather Williams, au calificat cifrele ca fiind „izbitoare”. Ea a adăugat: „Acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru persoanele care lucrează cu comunitatea, dar și pentru politica factorilor de decizie privind serviciile la nivel local și național”.

În timp ce nivelul consumului de droguri la populația generală tinde să scadă odată cu vârsta, cercetarea a constatat faptul că aproape la fel de multe persoane lesbiene, homosexuale și bisexuale cu vârste cuprinse între 36 și 40 de ani consumă droguri ca și lesbienele, homosexualii și bisexualii mai tineri.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Irina Burcă

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

În India, practica avortului în funcție de sex a fost inițiată de Statele Unite

de Kirsten Andersen, 13 septembrie 2013

În India, creşterea dezechilibrului între sexe, cauzat de avorturile selective, își are rădăcinile în eforturile americane de control a populației, au declarat experții, în cadrul unei comisii a Congresului american.

Audierea, intitulată „Fetele dispărute ale Indiei”, a fost organizată de republicanul Chris Smith, un congresman cu convingeri pro-viață și adversar înfocat al avorturilor selective.

congresmanul Chris Smith

 „Avortul selectiv nu este un accident, ci reprezintă o politică violentă, vicioasă şi premeditată, ce este impusă lumii de către mişcarea pro-avort de control a populaţiei”, a declarat congresmenul Smith. „Avortul selectiv este crud şi discriminatoriu. Este o violenţă împotriva femeilor.”

Congresmenul Smith a spus că a vrut să se asigure că agenţiile de dezvoltare cu sediul în America nu susţin în prezent controlul coercitiv al populaţiei.

„Legiuitorii din India, SUA şi din întreaga lume trebuie să apere femeile de acest atac vicios”, a spus acesta.

De-a lungul istoriei, cultura indiană a favorizat băieţii din cauza zestrei uriaşe pe care părinţii trebuie să o plătească pentru ca fetele lor să se poată mărita. Atunci când Consiliul populaţiei din Statele Unite a introdus în anii '70 tehnologia de identificare prenatală a sexului şi a sugerat avortarea fetele nedorite, milioane de astfel de proceduri au fost efectuate.

Matthew Connelly, profesor de istorie la Columbia University din New York, a spus oamenilor legii că: „Specialiştii în dezvoltare au fost primii care au promovat avortul selectiv drept o posibilă soluţie la ceea ce ei au văzut a fi o explozie demografică.”

De fapt, cel care le-a cerut biologilor să găsească o modalitate de a determina sexul unui copil nenăscut a fost Steven Polgar, liderul departamentului de cercetare al Planned Parenthood din anii 1960.

„Aflaţi la apogeul puterii şi influenţei lor, americanii care au contribuit cu cei mai mulţi bani la programele de control a populaţiei din întreaga lume - toţi aceştia fiind bărbaţi - au privit controlul populaţiei drept o prioritate absolută şi nu au acordat nicio atenţie consecinţelor reducerii numărului de femei”, a declarat Connelly.

El a mărturisit că doi lideri ai Consiliului Populaţiei – preşedintele de atunci, Bernard Bereslon şi Sheldon Segal, cel care a condus divizia biomedicală – au promovat avortul selectiv. Segal i-a învăţat pe medicii indieni cum să determine sexul unui făt, iniţiind astfel o eră a avortului selectiv în cadrul subcontinentului.

Dar încercările lor de control a populaţiei nu s-au limitat la avort.

„În India, Pakistan, Bangladesh şi Indonezia, donatorii occidentali au sprijinit financiar sterilizarea oamenilor, iar consultanţii occidentali i-au ameninţat pe cei care refuzau, cu privarea de îngrijiri medicale şi de educaţie”, a mărturisit Connelly. „În 1975, când Indira Gandhi a delarat stare de urgenţă şi a folosit poliţia şi armata pentru a duce oamenii în taberele de sterilizare, donatorii străini şi-au sporit de fapt sprijinul.”

Connely a declarat că, de vreme ce Statele Unite au creat problema avortului selectiv în India, acestea trebuie să facă tot ce pot pentru a remedia această situaţie.

„Tocmai datorită rolului important pe care Statele Unite l-au avut în susţinerea programelor de control a populaţiei la nivel mondial, nu putem pretinde că nu avem nicio responsabilitate pentru aceste consecinţe”, a spus Connelly.

La audierea de marţi, republicanul Smith a remarcat problemele culturale pe termen lung cauzate de genicid. „Avortul selectiv şi infanticidul feminin au dus la raporturi dezechilibrate ale sexelor. În unele părţi ale Indiei, de exemplu, la 100 de fete se nasc 126 băieţi”, a spus el. „Aceasta duce la o penurie de femei, fapt ce conduce apoi la traficul de persoane, vândutul mireselor şi prostituţie.”

Cercetătorul Sabu George, membru al Campaniei Împotriva DiscriminăriiSexuale din India, le-a spus legiuitorilor în cadrul audierii că mai mult de 6 milioane de fetiţe au fost avortate în doar ultimii 10 ani, şi că, deşi au fost adoptate legi care interzic avortul selectiv, acestea sunt rareori puse în vigoare. Drept consecinţă, raportul fetelor faţă de băieţi a scăzut în modconstant de la 934 de fete la 1000 de băieţi în 1991, la 927 la 1000 în 2001, pentru ca în 2011 să se ajungă la doar 914 fete la 1000 de băieţi. Cât despre recensământul din 2011, India avea cu 37 de milioane mai mulţi bărbaţi decât femei. Mulţi experţi spun că acesta este cel mai important factor care a dus la creşterea ratei criminalităţii în ţară, în special violenţe şi/sau crime sexuale împotriva femeilor.

„Instabilitatea internă este sporită în ţările care afişează o inegalitate de gen exagerată, ceea ce duce la o estimare alterată a securităţii statului”, au scris Valerie M. Hudson şi Andrea den Boer, autoarele studiului „Un surplus de bărbaţi, un deficit de pace”.

„Cu siguranţă numărul crimelor violente împotriva femeilor creşte direct proporţional cu creşterea deficitului de femei”, a spus Hudson pentru The New York Times. „Acest lucru va limita şansele de viaţă ale femeilor până în viitorul îndepărtat”.

Jill McElya, avocat al drepturilor omului, a spus comisiei că cel mai bun mod prin care Congresul poate lupta împotriva traficului de fiinţe umane este să se adreseze cauzei principale. Ea a declarat că de vreme ce Departamentul de Stat al SUA cere naţiunilor care beneficiează de ajutor financiar să raporteze despre traficul de fiinţe umane, tot aşa ar trebui să le ceară să raporteze şi despre ce măsuri iau pentru protejarea fetiţelor nenăscute încă.

„Li se poate permite oare acestor ţări cărora li se cere să se asigure că fetele lor nu sunt traficate, să admită uciderea lor în mod sistematic fără repercusiuni? Nu”, a spus McElya.

„Aducând lumină asupra a ceea ce se întâmplă în India, sperăm să ne îndreptăm către o lume unde fiecare femeie este cinstită şi respectată datorită demnităţii ei intrinseci şi unde fiecare copil este binevenit indiferent de sex”, a spus congresmen-ul Smith.

Republicanul din New Jersey a încercat de o lungă perioadă de timp să-şi avetizeze colegii legislatori asupra problemei globale a genicidului.

În luna aprilie, Smith a găzduit în Congres proiecţia documentarului „Este o fată!” pentru sensibilizarea asupra problemei genicidului, spunându-le colegilor săi: „ Cuvintele: „este fată” sunt cele mai mortale cuvinte din lume.”

„Conform unei estimări a ONU, până la 200 de milioane de femei lipsesc astăzi în întreaga lume datorită genicidelor, avorturilor selective, abandonurilor sau neglijenţelor fatale asupra fetiţelor, şi asta doar pentru că sunt de sex feminin", a spus el.

Sursă: LifeSiteNews

Traducere: Flavia-Maria Hemcinschi

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Campania îndreptată împotriva Bisericii nu trebuie ignorată

Sebastian Schipor

Nu se consideră, observ cu stupoare, a fi vreo greșeală să jignești cu apelativul de „pupători de moaște” o majoritate atât de covârșitoare cum e cea a ortodocșilor din țara noastră.

În 1989, după atâtea negre decenii de comunism, mii de tineri au rostit, în Piața Revoluției, stând în genunchi, în ploaia de gloanțe și scrâșnetul groaznic al șenilelor de tancuri, o rugăciune udată cu lacrimi! Au strigat, atunci, cu bucuria mărturisirii: „Există Dumnezeu”! Când moartea pândea la fiece pas, ei o sfidau, bucurându-se de libertatea de a crede în Mântuitorul nostru.

De ce oare ar fi murit acei copii, acei curajoși și sinceri români, dacă nu pentru a ne da nouă prilejul să ne putem apăra credința, să putem răspunde fără nicio teamă, luându-le exemplu, celor care luptă împotriva Bisericii lui Hristos? Din păcate însă, după o scurtă perioadă de timp, entuziasmul românilor s-a risipit, iar laxismul și indiferența au devenit comune multora dintre noi.

În ultimii ani, răsfoind ziarele, am trăit un  sentiment de revoltă pe deplin justificat. Nu înțeleg cum, într-o țară în care și după datele proaspătului recensământ încheiat, populația se menține majoritar ortodoxă (cu un procentaj ce nu mai lasă loc de niciun comentariu), principalele ziare, reviste sau portaluri de știri de la noi conțin atât de multe articole denigratoare la adresa Bisericii.

Rămâi scandalizat de aberațiile pe care fiecare cvasi-jurnalist, doct sau nu prea, „explică”, pe înțelesul omului de rând, modurile prin care slujitorii Domnului „manipulează” buna-credință a cetățenilor patriei.

Dintr-o dată, orice individ în care, într-un fel sau altul, s-au adunat oarecare frustrări legate de Biserică, în general, sau de slujitorii Domnului este invitat, necondiționat de vreun principiu de etică, să-și spună nemulțumirea în paginile ziarelor sau în platourile de televiziune. Numai anul acesta mi-a fost dat să văd vreo câteva zeci de titluri bombastice, extrem de agresive și jignitoare la adresa Bisericii Ortodoxe Române.

Acestea aveau ca subiecte, de pildă, problema incinerării lui Sergiu Nicolaescu sau simpatii eminesciene legate de proletariat și „liberă-cugetare”. Articole seci, pline de clișee vin, însoțite de vreo imagine cu vreun sobor de preoți (pentru ca impactul să fie deplin), să lămurească românii despre orice fel de problemă canonică, liturgică sau dogmatică, lăsând la o parte orice urmă de rigoare deontologică sau de bun-simț.

Nu se consideră, observ cu stupoare, a fi vreo greșeală să jignești cu apelativul de „pupători de moaște” o majoritate atât de covârșitoare cum e cea a ortodocșilor din țara noastră. A fi ortodox presupune și a cinsti sfintele icoane și a săruta moaște de sfinți și a boteza copilul prin afundare de trei ori în apă. Dacă te numești așa, atunci aceste practici ale Bisericii tale trebuie să le respecți.

A-ți bate joc de valorile și de credința a 15 milioane de oameni, care, mai mult sau mai puțin, sunt fii ai Bisericii Ortodoxe Române, nu ar trebui să devină o modă (așa cum tinde să se reliefeze), ci, mai degrabă, să intre sub incidența legilor statului. Libertatea de exprimare nu-ți permite să-i critici cuiva credința sau să-i jignești valorile pe care el le respectă.

Dintr-o dată, după terminarea campaniei electorale, ținta tuturor ziarelor și televiziunilor de știri, ale căror insipide talk-show-uri atrag, din păcate, încă privirile multor români, a devenit bugetul Bisericii, singura instituție care a reușit, în ultimii ani, să realizeze evidente rezultate favorabile în domeniul asistenței sociale.

Nu se amintește nicăieri de numeroasele cămine de bătrâni, azile, clinici finanțate de Biserică, de cantinele de săraci ce hrănesc, zilnic, sute și mii de săraci, ci, dintr-un suspect exces de zel, sunt prezentate unele situații (excepții, desigur) în care te-miri-cine are ceva de reproșat vreunui preot.

Se face atâta caz de finanțarea Bisericii de către stat. Fiecare comentator din categoria amintită mai sus este scandalizat de faptul că statul îi ia din bani pentru a finanța Biserica. Mă gândesc: oare cineva ne-a cerut vreodată acordul pentru sponsorizarea, din banii Ministerului Culturii sau a bugetelor locale, a concertelor și festivalurilor de heavy-metal sau hip-hop?

Nu țin aici să afirm că în Biserica Ortodoxă Română nu ar fi și lucruri ce ar trebui încă îndreptate. Sunt firești. Biserica este formată din oameni, iar oamenii sunt vulnerabili de multe ori. A transfera însă imaginea unui caz sau a unor cazuri particulare Bisericii ca instituție este o generalizare mai mult decât arbitrară.

Televiziunile respective ignoră cu desăvârșire exemplele de preoți model, ce fac cinste credinței pe care o reprezintă. Sunt mult mai profitabile cazurile nefericite ale unor clerici nevrednici de cinstea primită.  Sunt mai bine primite articolele unor oameni fără scrupule, care, fără să dorească vreo clipă să prezinte lucrurile obiectiv, aruncă necontenit cu noroi în tot ce e sfânt pentru noi.

Ce le-au făcut unor asemenea oameni, bătrânii și bătrânele (pe care, într-un articol recent, un revoltat îi numea „vicioși” și, respectiv, „păcătoase”) care așteaptă, cu smerenie și răbdare, să se închine sfântului pe care îl cinstesc? Bănuiesc că doar sentimentul neputinței și glasul conștiinței îi îndeamnă pe unii ca aceștia să batjocorească simplitatea unor oameni care nu le-au făcut rău cu nimic.

Campania îndreptată împotriva Bisericii nu trebuie ignorată. A sta cu mâinile în sân, urmărindu-i pe dușmanii lui Hristos, cum terfelesc, în ignoranța sau răutatea lor, credința pentru care strămoșii noștri s-au luptat atât seamănă izbitor de mult cu apostazia.

Nimic nu ne oprește să răspundem. Nimic nu ne oprește să închidem astfel de programe și să nu le mai deschidem niciodată. Dacă atâtea milioane de oameni le vor întoarce spatele și nu vor mai accesa posturile ce promovează tentativele de sabotare ale credinței, dacă nimeni nu va mai citi ziarele în care Biserica este batjocorită în fel și chip, atunci acestea vor fi nevoite, vrând-nevrând, să-și revizuiască atitudinea față de valorile noastre.

Cât e de absurd ca o minoritate de 0,1% (căci atât reprezintă numărul ateilor din populația României) să devină, pentru atâtea milioane de credincioși, lideri de opinie!

Sunt sigur că entuziasmul și victoria tinerilor din Piața Universității n-au fost pierdute. Undeva, ascunse sub mâlul de relativisme și informații ambigue cu care, timp de douăzeci de ani, ne-au intoxicat televiziunile și ziarele anti-creștine, se mai află aceste valori.

Cei care, timp de cincizeci de ani, cu brutalitate, prin crime și amenințări, au încercat să suprime adevărata credință, renasc sub pământul ignoranței noastre. Dacă nu vom reacționa în niciun fel, lăsându-i să întunece, asemenea unor buruieni, floarea credinței neamului, cred că săvârșim un mare păcat. Măcar să nu le hrănim, inconștient, rădăcinile!

Sursă: Doxologia.ro

Prof. Univ. Dr. Florin Tudose: "Media din România şi-a pierdut caracterul educaţional"

Trăim într-o epocă dominată de mass-media, într-o epocă în care toată lumea vrea să ştie, să afle, să fie informată. Informaţia a devenit ca un narcotic. Astfel, omul contemporan este supus unei presiuni mediatice continue, ce se află din ce în ce mai mult în contradicţie cu tot ceea ce înseamnă educaţie şi valori creştine. Despre cum şi cât influenţează starea psihică şi echilibrul naţiunii ştirile negativiste şi alarmiste, despre cum dăunează polarizarea socială extremă, aflăm în interviul pe care ni l-a acordat Prof. Univ. Dr. Florin Tudose, renumit psihiatru.

Cât de mult este influenţată starea psihică a naţiunii noastre de ştirile negative şi alarmiste difuzate de toate televiziunile?

Este un fapt cunoscut din negura vremilor că ştirile negative modifică starea psihică a fiecărui individ, dar şi a grupurilor mari de persoane, deoarece apare şi fenomenul de contagiune în care efectul pe care ştirea sau ştirile proaste îl au asupra fiecăruia se potenţează cu starea celorlalţi. De asemenea, apar interpretări secundare care pot fi extrem de pesimiste şi care la rândul lor accentuează efectul negativ asupra psihicului individual şi colectiv. În epoca contemporană, faptul că ştirile sunt difuzate în repetate rânduri prin televiziuni, ca şi faptul că sunt prelucrate şi deformate în aşa fel, încât efectul lor manipulativ să fie maxim, fac din televiziuni un focar de infecţie psihologică, diseminat în fiecare locuinţă, creând contagiune prin contactul direct cu aproape întreaga populaţie a unui oraş sau a unei ţări. Stările psihice pe care le induc aceste bombardamente cu informaţii negative sunt în principal anxietatea, angoasa, depresia, iar uneori chiar ideile paranoide. Este şocant modelul sui generis pe care televiziunile îl practică, în care se autodefinesc în mod mincinos drept canale de ştiri şi informaţii şi apărători ai intereselor cetăţeanului, în realitate fiind doar emiţători de mesaje manipulatorii care slujesc intereselor stricte ale unui grup sau, mai grav, ale unei singure persoane. Se substituie într-un mod diabolic opiniei publice pe care o identifică cu propriile opinii şi cultivă sloganul "Aşa vrea publicul". Este o absurditate să crezi că publicul vrea să afle doar ştiri alarmiste sau negative şi, eventual, despre comportamentele criminale sau imorale ale oamenilor.