2015, cel mai violent an pentru creștinii de pretutindeni

Arizona: Proprietarii de afaceri nu vor avea dreptul să-şi refuze clienţii pe motiv de obiecţie de conştiinţă

Arizona, Statele Unite, 27 februarie 2014

După presiuni politice şi din partea comunităţii de afaceri, Jan Brewer, guvernatorul statului Arizona, a refuzat să promulge o lege votată de corpul legislativ, care le-ar fi permis proprietarilor de afaceri să refuze comenzi de la clienţi datorită obiecţiei de conştiinţă.

Scrisoarea ei de argumentare precizează că proiectul, un amendament la legea federală a libertăţii religioase, se baza pe precedente din alte state, în timp ce în Arizona nu au existat astfel de probleme. Ea a adăugat că formularea prea generală putea lăsa loc interpretărilor abuzive şi a adăugat că cei din comunitatea de afaceri se opuneau legii.

Chiar şi unii membri ai congresului care au votat pentru lege şi-au schimbat părerea, a precizat guvernatorul, care iniţial se pronunţase în favoarea proiectului.

Totuşi, nu toată comunitatea de afaceri s-a împotrivit legii. Dar activiştii pentru drepturile persoanelor LGBT, care sunt foarte agresivi, le-au pus pumnul în gură. De exemplu, un afacerist din Gilbert, Arizona, care şi-a exprimat sprijinul pentru lege a primit numeroase emailuri prin care era ameninţat cu moartea el şi copiii săi, arată afdmedia.org.

Presa locală şi naţională s-a năpustit să desfiinţeze respectivul demers legislativ. The New York Times l-a calificat drept „permis de discriminare” şi „legalizarea prejudecăţilor anti-gay”.

La rândul ei, revista online The Week a declarat că acesta „ameninţă să transforme creştinismul într-o chestiune josnică şi intolerantă” şi că „nu e nimic creştin în legea anti-gay din Arizona”.

Dar realitatea e chiar pe dos faţă de aceste reprezentări din presă: nu este nimic anti-gay în legea astfel etichetată. Ea era de fapt un amendament la Religious Freedom Restoration Act (RFRA), o lege care apără persoanele care se simt constrânse în libertatea lor religioasă de altă lege cu aplicabilitate generală.

Noul proiect din Arizona avea doar două pagini şi consta dintr-o clarificare la legea libertăţii religioase: stipula că termenul de „persoană” să includă şi persoanele juridice şi că legea se aplică şi în cazurile în care constrângerea libertăţii religioase vine şi din alte direcţii decât dinspre o lege federală (de exemplu, dinspre o agenţie anti-discriminare).

Câţiva jurişti specializaţi în apărarea libertăţii religioase, care au puncte de vedere diverse faţă de căsătoria gay, i-au trimis guvernatoarei din Arizona o scrisoare prin care îi explică faptul că acest proiect de lege a fost „distorsionat în mod strident” de critici. Ei au arătat că 18 state americane au astfel de amendamente, iar alte zece au introdus în legile lor precizări similare.

Practic, spun experţii, acestea obligă „guvernul, să ofere o justificare riguroasă înainte de a constrânge exercitarea convingerilor religioase ale unei persoane”. Proiectul de lege nu îşi propunea decât să extindă prevederile respective şi în cazul persoanelor juridice şi al cazurilor în care constrângerea nu venea direct dinspre o lege federală. Nu era vorba de schimbări radicale, ci de precizări în spiritul legii.

Scopul nu era să le permită persoanelor să facă orice în numele religiei, ci să le permită să se apere în cazul în care sunt chemate în judecată din motive care le constrâng libertatea religioasă şi care nu pot fi justificate ca absolut necesare în interesul statului.

Aceste dezbateri şi proiecte legislative (există unul similar adoptat în statul Kansas) au apărut după ce mai multe state au legiferat căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi unii furnizori de servicii au refuzat să lucreze la nunţile gay pe motive de conştiinţă. O firmă de fotografie de nuntă din New Mexico a refuzat oferta de lucru la nunta unui cuplu gay. O florărie din Washington a refuzat să furnizeze flori pentru un eveniment similar. Iar o cofetărie din Oregon nu a vrut să facă tortul de nuntă pentru căsătoria unui cuplu de acelaşi sex.

Evident că, în afară de aceştia, sunt o mulţime de alte firme care abia aşteaptă să le ia banii persoanelor gay pentru astfel de servicii, deoarece aceste nunţi contribuie la dezvoltarea pieţei de profil.

Un comentator de la Revista Politico arată că dezbaterea din jurul legii eşuate s-a concentrat pe o falsă problemă. Întrebarea nu ar fi fost dacă ar trebui să li se refuze astfel de servicii cuplurilor de acelaşi sex, ci dacă guvernul ar trebui să îi oblige pe furnizori să NU refuze pe motive de conştiinţă.

Dar se pare că opozanţii libertăţii religioase au probleme nu cu legea în sine, ci cu ideea că există oameni care încă mai au obiecţii morale faţă de homosexualitate şi de căsătoria gay. Apărătorii drepturilor persoanelor de acelaşi sex nu practică deloc toleranţa pe care o cer din partea celorlalţi, comentează acelaşi editorialist de la revista Politico.com.

Cu riscul de a-şi atrage şi el o furtună mediatică, congresmenul de Arizona Trent Franks a emis următoarea declaraţie:

„Ar trebui să ne dea de gândit faptul că mulţi bărbaţi şi femei au murit în întuneric pentru ca americanii să se poată bucura de lumina libertăţii religioase. Aceia s-au sacrificat pentru că au ştiut că libertatea religioasă este piatra de temelie a tuturor celorlalte libertăţi. Scopul iniţiatorilor proiectului de lege 1062 era să ofere protecţie împotriva eforturilor conjugate ale stângiştilor secularişti de a eradica libertatea religioasă din America, aşa cum au reuşit în multe alte părţi ale lumii. În loc să se angajeze într-o dezbatere cinstită despre textul proiectului de lege, a aplicabilităţii şi efectului său, stânga secularistă a recurs la inundarea spaţiului public cu distorsiuni grosolane, intimidări politice şi şantaj economic”.

„În America, orice persoană are dreptul la libertate religioasă şi la libera ei exprimare conform Primului Amendament, atâta timp cât nu neagă drepturile constituţionale ale altcuiva. Adevărata toleranţă nu înseamnă eradicarea diferenţelor, ci obligaţia fiecăruia dintre noi, ca membri ai familiei umane, de a fi buni şi respectuoşi unul faţă de celălalt, în ciuda acestor diferenţe”,  a mai declarat pe pagina sa oficială, politicianul citat.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

 Prelucrare şi traducere: Ştefana Totorcea

Te-ar putea interesa şi:

Statele Unite: De ce libertatea religioasă are nevoie de mai multă protecţie?

Un grup de jurişti homosexuali din Massachusetts cere în justiţie ca o şcoală catolică să fie obligată să angajeze un bărbat „căsătorit” cu alt bărbat – în pofida refuzului acesteia

De ce, brusc, drepturile creştinilor au devenit mai puțin importante decât cele ale homosexualilor?

Curtea Supremă din New Mexico: fotografii creștini sunt obligați să accepte fotografierea „căsătoriilor” homosexuale

O agenție scoțiană de adopții este amenințată cu închiderea pentru că nu oferă copii spre adopții homosexualilor / Cea mai tânără dictatură (4)

Cele 6 căi prin care activiştii homosexuali manipulează opinia publică

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Hollywood retrage nominalizarea pentru un cântec creştin interpretat de o eroină cu dizabilităţi, dar celebrează pedofilia

de Ben Johnson, 6 februarie 2014

Unui film care are ca temă credinţa i s-a retras nominalizarea la Oscar prin invocarea pretextului că a făcut lobby (de altfel, nu mai mult decât toţi ceilalţi nominalizaţi). Pe de altă parte, acelaşi comitet Oscar îşi dă girul la celebrarea – ba chiar şi comiterea – de fapte pedofile, observă criticii.

Decizia Academiei Americane de Artă şi Ştiinţă Cinematografică de a retrage nominalizarea la Oscar pentru Cel Mai Bun Cântec filmului de inspiraţie creştină Alone Yet NotAlone, a stârnit reacţii puternice. Măsura a fost calificată drept fără precedent de observatorii de la Hollywood şi a adus instituţiei acuzaţii de „prejudecată împotriva credincioşilor”, însoţite de strigăte de ipocrizie dar şi de o petiţie iniţiată de o grupare pro-viaţă care a strâns, printre altele, cel puţin o semnătură „grea”.

Compozitorii Bruce Broughton şi Dennis Spiegal au câştigat nominalizarea cu un cântec despre prezenţa tăcută a lui Dumnezeu, interpreta fiind Joni Eareckson Tada. Broughton le-a trimis prietenilor cântecul prin e-mail, cerându-le să voteze pentru el la acordarea premiilor, dar în acel moment Academia i-a retras nominalizarea.

Broughton, fost şef al academiei americane de film, a spus: „Resursele de marketing pe care le aruncă în joc alte companii, înainte şi după Oscaruri, depăşesc cu mult micul lobby pe care l-am făcut eu pentru acest cântec”. Dar preşedinta academiei, Cheryl Boone Isaacs, a declarat că e-mailul ar putea interfera cu procesul de decizie pentru acordarea premiilor, creând un „avantaj incorect” pentru filmul creştin.

Organizaţia pro-life Artists for Life a iniţiat o petiţie online la Change.org, cerând Academiei să revină asupra deciziei. „Bruce Broughton are o carieră lungă şi respectabilă, care merită un tratament mai bun”, a spus Albert Strong, directorul organizaţiei Artists for Life.

Printre semnatarii petiţiei se numără şi Josh Duggar, care joacă rolul fratelui mai mare în serialul de reality tv 19 Kids and Counting (De la 19 copii în sus). Acesta a spus: „Filmul e grozav! Academia a nimerit-o bine prima dată. Trebuie să refacă nominalizarea şi să termine cu părtinirea care defavorizează mesajul creştin!”

Şi alte persoane, de calibru şi mai greu, din industria divertismentului, şi-au exprimat îngrijorarea că Hollywood a luat filmul în vizor datorită mesajului său creştin.

Producătorul Gerald Molen, care a câştigat un Oscar la viaţa lui, a acuzat în scris Academia de „prejudecăţi bazate pe motive de credinţă”. Într-o recentă scrisoare deschisă, el a relatat că i-a trecut pe la urechi că „un film rival ar fi angajat un detectiv particular care să găsească nereguli, în încercarea de a-l discredita pe cel creştin”.

El a mai spus că metoda de a contacta membrii Academiei înainte de vot şi a-i ruga să voteze pentru filmul propriu este împământenită în rândul magnaţilor de la Hollywood, precum fraţii Weinstein. Aşadar e o „practică obişnuită de mult timp, dar Academia descoperă brusc acum că se face lobby pentru un anumit cântec?”, se întreabă el retoric.

„Criticii se vor repezi să ne acuze că ne-am îndepărtat de americanii de rând şi i-am jignit fără motiv retrăgând nominalizarea acestui cântec, al cărei interprete, o cvadriplegică, este văzută ca o eroină de către creştinii de rit evanghelic şi a inspirat mulţi americani”, a mai scris producătorul Molen, care consideră filmul o nouă versiune a Cenuşăresei, în care Academia Americană de Film este mama vitregă.

Bill Donohue de la Liga Catolică din America a contestat şi el posibilitatea ca un film creştin să se poată bucura de un „avantaj necinstit” în ochii membrilor Academiei: „Ar fi drăguţ dacă măcar unul din ei ar fi catolic practicant. În schimb, Hollywood se vădeşte pe faţă anti-creştin când se face că nu vede pedofilia. Philomena, un film de propagandă presărat cu o mulţime de minciuni la adresa Bisericii Catolice, a primit patru nominalizări”.

Între timp, mai observă şeful Ligii Catolice, Woody Allen e nominalizat la categoria Cel mai Bun Scenariu pentru filmul Blue Jasmine, cu toate că fiica lui, Dylan, l-a acuzat, cu detalii explicite, că a molestat-o când avea şapte ani, aceasta fiind doar ultima dintr-o serie de acuzaţii similare.

Nevroticul actor mai înainte menţionat a iniţiat chiar o petiţie pentru a-l elibera pe Roman Polanski, care a părăsit SUA după ce o fată de 13 ani a spus că a drogat-o şi a violat-o. „Petiţia lui a fost semnată de Stephen Frears, regizorul peliculei Philomena, de Martin Scorsese, Jonathan Demme, John Landis, Mike Nichols, Steven Soderberg şi mulţi alţii”, a mai spus Donohue. Polanski însuşi a câştigat un Oscar în 2003 pentru filmul Pianistul.

„Busola morală a Hollywoodului e clară”, remarcă amar Donohue. „Are toleranţă infinită faţă de violatori celebri de copii, dar mult mai mică la creştinism – şi cu atât mai puţină pentru catolicism”.

Ted Baehr, fondatorul şi editorul revistei de familie Movieguide, a declarat pentru LifeSiteNews.com ca acţiunea Academiei este o formă de „abureală”.

Cei asociaţi cu filmul în cauză mizează însă pe altă zicală de la Hollywood: Orice publicitate e bună.

Interpreta cântecului, Joni Eareckson Tada, a declarat pentru LifeSiteNews că speră ca retragerea nominalizării „să aducă şi mai mult în atenţie” mesajul pozitiv al filmului şi munca altruistă a misiunii pe care o conduce, Joni and Friends.

Alone Yet Not Alone a rulat în sălile din SUA timp de 21 de zile şi a avut încasări de numai 134.000 de dolari, dar testul respectiv i-a obţinut calificarea de a candida la Oscar anul acesta. Filmul va ajunge oficial pe marile ecrane din SUA începând din 13 iunie 2014.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Teoria genului și mobilizarea franceză - „o revoltă contra tiraniei de distrugere din timpurile noastre”

În zilele noastre, școlile franceze au început să predea „teoria genului”. Scopul acestui nou concept este acela de a schimba concepția despre gen și de a modifica rolurile sociale ale femeilor și bărbaților. Astfel, homosexualitatea este prezentată, printre altele, ca un model de interacțiune socială. Unii părinți simt că încă de la vârsta de șase ani copiii vor deveni ținta unei „corupții oficiale obligatorii”. Dar protestele lor nu sunt luate în considerare.

Care sunt perspectivele acestei „teorii a genului”? Care este pericolul unui astfel de subiect? Este posibil să împaci „drepturile democratice pentru toți” și salvarea valorilor creștine?

Discuția o avem cu Pavel Parfentiev, director general al Centrului de Analiză a Politicii Familiale din Federația Rusă, președinte al organizației publice interregionale „Pentru drepturile familiei”, ambasador al Congresului Mondial al Familiei pe lângă instanțele europene și, de asemenea, consultant în drept internațional al acestui congres.

Pavel Parfentiev, ne puteti reaminti ce este teoria genului?

Teoria genului este de fapt o ideologie radicală și nu o teorie științifică. Acest tip de teorie, după care „identitatea genului” unei persoane nu depinde de apartenența sexuală și se poate simplu construi din punct de vedere social, nu are niciun fundament solid. Prin urmare, dezbaterea asupra introducerii în școli este aceea de a ști dacă această ideologie contra-naturii și antifamilială trebuie să fie predată sub masca științei. Este dificil să abordezi această chestiune fără a arăta atacurile la scară mondială asupra valorilor familiale și morale de astăzi.

În mod evident, acestea provoacă o importantă mișcare de protest în rândul unei mari părți a societății și mai ales în rândul creștinilor practicanți. Manifestațiile care au urmat sunt perfect justificate și sper să crească, să se structureze și să se organizeze.

„Toți creștinii,și chiar toate forțele sociale sănătoase din diferite țări trebuie să se unească astăzi pentru a păstra și proteja principiile fundamentale ale societății”.

Astăzi, așa cum am învățat de la colegii mei francezi, datorită protestelor publice, predarea „teoriei de gen” a fost amânată oficial de către autorități, dar încercările de a o introduce continuă vrând-nevrând.

Cu toate acestea, este important să nu se ia în considerare această problemă ca o chestiune izolată. În acest moment, ansamblul valorilor ce stau la baza societății sunt contestate - familia naturală întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, drepturile părintești, dreptul la viață de la concepție până la moartea naturală, dreptul de a practica liber religia.

Și toate aceste fundamente sunt supuse acum unei amenințări sistemice extrem de gravă. Sunt convins că toți creștinii, și chiar toate forțele sociale sănătoase din diferite țări trebuie să se unească acum pentru a păstra și proteja aceste principii fundamentale ale societății . Fără ele, este amenințată însăși existența umanității. 

Care este pericolul educației de gen?

Ea încearcă să le inoculeze copiilor o ideologie care nu are nicio bază științifică reală și se dovedește distructivă pentru familie, pentru societatea în ansamblu ei și pentru moralitate. Această educație nu aduce nimic în realitate, ci distruge.

Aceasta seamănă foarte mult cu predarea obligatorie a ateismului din vremea regimului sovietic, dar mult mai periculoasă. În ciuda faptului că l-a uitat pe Dumnezeu, omul care a păstrat cât de cât bazele naturale și valorile familiei se întoarce, mai devreme sau mai târziu, la credință - sau cel puțin urmașii lui. Dar aici este vorba despre dărâmarea tuturor fundamentelor naturale ale societății prin intermediul sistemului educaţional. Este o distrugere mult mai profundă decât cea produsă de simpla propaganda forțată a ateismului.

Trebuie remarcat că această formare, fără consimțământul părinților sau împotriva voinței lor, încalcă în mod deliberat unul dintre drepturile fundamentale ale omului, și anume dreptul părinților în conformitate cu dreptul internațional. Este vorba despre dreptul părinților de a alege educația copiilor lor, aceea care este conformă cu convingerile lor morale și religioase .

De multă vreme, acest drept a fost încălcat în mod grav în mai multe țări europene, cum ar fi Suedia și Germania, unde guvernul persecută părinții care încearcă să-şi educe copiii pe cont propriu și nu la școală, deşi acest drept este recunoscut de standardele internaționale. O alta formă care arată nerespectarea acestui drept este, de asemenea, reflectată de introducerea în programa şcolară, fără acordul sau împotriva voinței părinților, a altor ideologii sociale radicale cum este şi teoria genului.

În mod special, aceste teorii sunt incompatibile cu convingerile creștine, evreieşti sau musulmane. Adevărul este că există o dorință de a scoate din mintea copiilor credinţa şi valorile transmise de familiile lor. Este vorba despre încălcarea drepturilor universale ale omului.

«Prin teoria genului se pune problema abolirii tuturor valorilor de bază ale societăţii prin sistemul educaţional. Este o distrugere mult mai profundă decât cea produsă de simpla propaganda forțată a ateismului.» 

Sunt compatibile valorile creştine cu drepturile omului? 

Valorile creştine sunt prea bine compatibile cu drepturile omului. Aş spune, chiar, că nu este posibil să avem într-o societate liberă drepturi ale omului, egalitate şi o veritabilă democraţie fără valori creştine. De fapt, toate aceste valori îşi datorează apariţia lor, în conştiinţa europeană, creştinismului.

Ceea ce se întâmplă acum este o tentativeă de a distruge adevăratele drepturi ale omului, democraţia, punînd în locul lor «noile valori», construite artificial ca şi celebra «orientare sexuală». Această tentativă încalcă normele universale ale dreptului internaţional. Este la mijloc un truc ideologic care constă în încălcarea drepturilor omului acuzîndu-i de abuz pe cei care apără familia, drepturile omului, viaţa şi natura umană.

Nu trebuie să ne lăsăm manipulaţi de argumentul care vine să declare brusc incompatibilitatea valorilor creştine cu «drepturile omului», un concept care este denaturat pentru că nu se mai pune problema de a respecta drepturile omului, ci de cu totul altceva. Cum să vorbeşti de incompatibilitate în timp ce exercitarea liberă a religiei, înţelegem aici publică, constituie unul din drepturile fundamentale recunoscute oamenilor.

De fapt, avem acum în creştere o mișcare internațională care apără familia naturală, căsătoria între un bărbat și o femeie, drepturile fundamentale parentale și dreptul la viață de la concepție până la moartea naturală - este în prezent cea mai pertinentă și importantă mișcare pentru apărarea drepturilor omului. Această mișcare este o oportunitate pentru oameni de a-şi păstra umanitatea, iar societatea lor de a rămâne umană. Este vreun drept mai important decât acela de a fi uman?

Aceasta nu este o coincidență dacă, de exemplu, tot mai mulți oameni din întreaga lume, inclusiv experți, politicieni și personalități publice, se alătură activităților Congresului Mondial al Familiilor - cea mai importantă inițiativă pe plan international  a apărătorilor familiei, a valorilor familiale și morale. În acest an, Congresul al VII lea a avut loc în Australia, la Sydney (de altfel, Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse a trimis felicitări organizatorilor și participanților), iar în 2014 al VIII lea Congres va avea loc în Moscova.

Ce argumente pot fi invocate pentru a refuza adoptarea și înregistrarea uniunilor de același sex?

Este obligatoriu ca într-o societate democratică să acorzi dreptul de a fura, de a ucide sau de a răspândi bolile periculoase? Desigur că nu. Este greșit să afirmi că «într-o societate democratică ai dreptul la orice».

«Nu este posibil să avem într-o societate liberă drepturi ale omului, egalitate şi o veritabilă democraţie fără valori creştine»

Trebuie să înţelegem un lucru simplu: acordarea unui drept unei persoane aduce întotdeauna o limitare a drepturilor şi libertăţilor altora. Într-o societate sănătoasă, mai ales într-una democratică, echilibrul este menţinut întotdeauna. Dacă mergem la rădăcina legii, baza acestui echilibru este foarte simplă. Fiecare persoană trebuie întotdeauna să se poată bucura de drepturile şi de libertatea de care are nevoie pentru a rămâne om şi pentru a-şi urma propriul destin – cu excepţia cazului, desigur, în care îşi foloseşte drepturile în scopuri distructive şi în detrimentul altora.

În plus, există întotdeauna limite ale libertăţii personale: legea apără – iar aceasta este valabil într-o societate democratică – valorile în jurul cărora societatea s-a construit şi s-a dezvoltat.

Aceste valori sunt vii, familia întemeiată de un tată şi de o mama, educaţia familială, dreptul familiilor de a transmite în mod liber valorile lor propriilor copii – şi toate acestea trebuiesc protejate de lege. Ceea ce le distruge nu poate fi numit «drept». Ontologic vorbind, un drept, în linii generale, nu poate fi decât un lucru bun, iar ceea ce este rău prin natura sa – de exemplu, recunoaşterea cuplurilor de acelaşi sex într-o familie (şi, prin urmare, distrugerea adevăratului concept al familiei) – nu poate fi considerat pur şi simplu un drept. Nu este posibil ca o nedreptate vizibilă să devină brusc «drept».

Normele internationale prevăd că apărarea familiei şi a moralităţii publice sunt valori care definesc limitele libertăţii individuale. Fără aceste limite, nu este posibilă o societate democratică.

Nu este mult de când am semnat, ca expert, un document internaţional: este vorba de un apel al avocaţilor provenind din diferite ţări contra traficului de copii, transformaţi în obiecte. Aceasta se întâmplă în timp ce noi decidem dacă există „un drept al copilului”. Un astfel de lucru nu există şi nici măcar «un drept de a obţine un copil».

Copilul este cel care are dreptul de a avea o familie, în acest caz un tată şi o mamă. Copilul este cel care are nevoie de un tată şi de o mamă, şi nu de «două mame» sau de «doi taţi». Adopţia de către homosexuali distruge acest drept al copilului, unul din cele mai importante din câte dispune. El devine pur şi simplu, din păcate, un obiect. Acest lucru se întâmplă sistematic în timp ce noi ne îndepărtăm de familia naturală și începem să credem că un adult dispune de dreptul copilului - toate acestea conduc la lucruri hidoase din punc de vedere moral şi lipsite de orice temei în termeni de filosofie a dreptului - ca surogatul maternal, de exemplu.

«Organizația noastră se pregătește să facă un apel la Ministerul Afacerilor Externe [rus] pentru ca acesta să recurgă la mecanismele internaționale pentru a denunța represiunea poliţiei exercitată nedrept împotriva acestor demonstranți.» 

Este necesar să-i sprijinim pe francezi în mişcările lor de protest?

Sunt convins de faptul că în întreaga lume, toate forțele sociale serioase și de bună credinţă, ca și oameni de-a dreptul rezonabili, trebuie să se solidarizeze acum pentru a apăra familia, căsătoria, drepturile familiei, ale părinților și viața umană. Cum s-ar putea altfel? Provocarea este de a rămâne umani. În discursul său la  summit-ul demografic  internațional «Familia și viitorul umanității», ţinut la Moscova în 2011, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Arhiepiscopul Kyrill, a declarat: «Astăzi, toate forțele sănătoase trebuie să se unească pentru a proteja valorile familiei și ale moralei». Iar eu nu pot decât să fiu de acord cu aceasta.

Nu-mi place să port insigne, simboluri , tricouri cu logo-uri . Dar mă surprind şi pe mine că vreau să-mi cumpăr o insignă sau vreun tricou, cu simbolul de «Manif pour Tous» - organizație franceză de coordonare a demonstrațiilor împotriva legii privind legalizarea căsătoriilor și adopțiilor de către persoane de același sex. Desigur, eu susțin pe deplin protestul - este corect și perfect legal.

Este o revoltă împotriva tiraniei distructive a timpului nostru. De asemenea, este la fel de îndreptăţit (protestul) ca şi răscoalele împotriva sclaviei din trecut sau lupta împotriva nazismului. Poate chiar mai mult, pentru că există aspecte mult mai profunde ale naturii umane care sunt amenințate.

Reamintesc că organizația noastră se pregătește să facă un apel la Ministerul Afacerilor Externe [rus] de a recurge la mecanismele internaționale pentru a denunța represiunea poliţiei exercitată pe nedrept împotriva demonstranților. Și știu că mulți colegi din Rusia și alte țări vor sprijini decizia noastră.

Sursă: Știri pentru viață

 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

În plin conflict, o statuie gigantică a lui Iisus a fost ridicată în Siria

 

3 noiembrie 2013

 

În plin conflict de natură religioasă, o statuie gigantică de bronz a lui Iisus a fost amplasată pe un munte sirian, aparent sub acoperirea unui armistițiu între cele trei facțiuni aflate în război civil. 

Pe  muntele Heruvim, Iisus supraveghează, stând în picioare şi cu  brațele deschise, o rută pe care, în cele mai vechi timpuri, aveau loc pelerinaje de la Constantinopol la Ierusalim. Statuia are aproximativ 12 metri înălțime și se află pe un soclu care îi conferă o înălţime de 32 de metri, estimează organizatorii proiectului.

Este remarcabil faptul că statuia a fost realizată în Siria și apoi a fost amplasată fără niciun incident pe 14 octombrie. Proiectul a durat opt ani şi a fost apoi oprit datorită războiului civil care a urmat revoltei împotriva președintelui Bashar Assad din luna martie 2011 . 

Deoarece atât creștinii cât și alte minorități devin adeseori ținte în acest conflict, siguranța statuii nu poate fi garantată. Aceasta este amplasată în apropierea unor sate, ale căror locuitori, unii din ei luptători în organizaţia Al-Qaeda, au puțină simpatie pentru creștini. 

 

 

Deci, de ce s-a amplasat o statuie gigant a lui Hristos în mijlocul unor astfel de pericole? Pentru că „Iisus ar fi făcut acest gest”,  a răspuns organizatorul Samir Al-Ghadban, citând un lider al bisericii creștine. 

Succesul celor care au sprijinit  proiectul în depășirea obstacolelor prezintă complexitatea războiului civil unde uneori, în ciuda atrocităților, părțile aflate în conflict pot ajunge la armistiții pe termen scurt. 

Al-Ghadban a declarat, fără însă a oferi detalii suplimentare, că principalele grupări armate din zonă - forțele guvernamentale siriene, rebelii și milițiile locale din Sednaya, orașul creștin din apropierea statuii - au încetat focul pe toată perioada în care organizatorii au lucrat la amplasarea ei.  

Rebelii și forțele guvernamentale sunt ocazional de acord să înceteze focul  pentru a permite circulația mărfurilor. De obicei ei nu admit că au astfel de armistiții căci astfel ar şi-ar recunoaşte în mod tacit dușmanii. 

Au fost necesare trei zile pentru înălţarea statuii. Fotografiile oferite de organizatori prezintă cele două bucăţi ale statuii, remorcate de tractoare agricole, apoi ridicate de o macara pe locul de amplasament. Două statui mai mici ale lui Adam și Eva se afla în apropiere. 

 

 

Proiectul, denumit „Am venit pentru a salva lumea”, este condus de Al-Ghadban, preşedintele Fundaţiei Sf. Pavel și Sf. Gheorghe cu sediul la Londra. Această fundaţie a fost numită anterior Fundaţia Gavrilov, după numele unui om de afaceri rus, Iuri Gavrilov. Documentele înregistrate la Comisia de Caritate a Marii Britanii, descriu această fundaţie ca sprijinind „proiectele meritorii din domeniul științei și bunăstării animalelor” din Anglia și Rusia, însă conturile Comisiei arata ca fundaţia a cheltuit mai puţin de 400 dolari în ultimii patru ani. 

Al-Ghadban a declarat că cea mai mare parte a finanțării provine de la donatori privați, dar nu a furnizat detalii suplimentare. 

Rușii au reprezentat forța motrice din spatele proiectului - nu este surprinzător având în vedere alianţa Kremlinului cu Assad şi strânsa legătura între bisericile ortodoxe din Rusia și Siria. Al-Ghadban, care a discutat cu Associated Press din Moscova, este atât cetăţean sirian cât şi rus, și locuiește în ambele țări.

 

 

Sursă: Before it's news

Traducere: Elena Jurcă

 

 Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com