Convertirea la credință a lui Kirsten Powers, membră a elitei liberale din SUA

foto: Fox News

de Kirsten Powers

Dintre toți oamenii uimiți de faptul că m-am convertit la creștinismul evanghelic, eu sunt cea mai surprinsă.

Acum șapte ani, dacă cineva mi-ar fi spus că astăzi voi scrie pentru ziarul Christianity Today despre convertirea mea, aș fi râs cu poftă. Dacă a existat un lucru de care să fiu absolut sigură, acesta a fost faptul că niciodată nu aş fi aderat la vreo religie - mai ales la creștinismul evanghelic, faţă de care am avut un dispreţ deosebit.

Am crescut în Biserica Episcopală din Alaska, dar credința mea a fost superficială și șubredă. Am preluat-o de la tatăl meu care era arheolog şi care a fost atât de genial încât a învățat singur să vorbească și să citească în rusă. Atunci când aveam îndoieli, mă refugiam în faptul că el credea.

Sprijinindu-mă pe credinţa tatălui meu, am trecut de liceu. Însă, în facultate, aceasta nu a mi-a mai fost de ajuns, mai ales că, pe măsură ce creșteam, tatăl meu a început să îmi transmită propriile sale îndoieli. Puțina mea credință nu a putut supraviețui acestui lucru. Începând de la vârsta de 20 de ani aveam să oscilez între ateism și agnosticism, neluând niciodată în calcul ideea că Dumnezeu ar putea fi real.

După finalizarea studiilor, între 1992 și 1998, am lucrat în administrația Clinton. În mediul de la Casa Albă m-am înconjurat de oameni intelectuali care, dacă aveau o credință adâncă în Dumnezeu, nu o exprimau niciodată. Mai târziu, când m-am mutat în New York, unde am lucrat în domeniul politicii democratice, lumea mea a devenit brusc agresiv seculară. Toţi cei pe care îi cunoşteam făceau politică de stânga iar majoritatea prietenilor mei erau atei.

Aud uneori creștinii vorbind despre cât de teribilă trebuie să fie viața pentru atei. Însă viețile noastre nu erau îngrozitoare. Dimpotrivă, viaţa părea chiar minunată, plină de privilegii și conversații plăcute. Acum ştiu că nu era atât de minunată pe cât putea fi, însă atunci nu eram conștientă de asta. Cum puteam oare să simt absența a ceva ce nu știam că există?

Lipsită de prejudecăți

Am început să cunosc creștini în mediul jurnalistic şi, în mod inevitabil, ajungeau să spună ceva pe tema homosexualilor sau a feministelor. Nu simțeam că pierd mare lucru. Astfel că, atunci când am început să ies cu cineva care credea în Iisus Hristos, nu-L căutam pe Dumnezeu. Mai mult decât atât, cu o săptămână înainte de a-l întâlni, un prieten m-a întrebat dacă am vreo preferință legată de bărbaţi. Răspunsul meu a fost: „Doar să nu fie religios”.

După câteva luni de relație, prietenul meu m-a sunat să-mi spună că are ceva important de discutat cu mine. Îmi amintesc foarte bine unde stăteam în apartamentul meu din West Village când mi-a spus: „Crezi că Iisus este Mântuitorul tău?”. Am simţit ca o piatră în stomac şi am intrat în panică. „O nu, a fost prima mea reacție. E nebun.”

Când i-am răspuns că nu, m-a întrebat: „Crezi că ai putea crede vreodată?” Mi-a explicat că ajunsese într-un moment al vieţii lui când își dorea să se căsătorească și simțea că aș putea fi eu acea persoană, dar că nu se putea căsători decât cu o creștină. Eu i-am răspuns că nu vreau să îl induc în eroare și că nu voi crede niciodată în Iisus Hristos.

După aceea el a rostit acele cuvinte magice pentru un liberal: „Crezi că ai putea să fii deschisă în privinţa acestui subiect?” Păi, bineînțeles. „Sunt lipsită de prejudecăţi!”, deși în realitate nu eram deloc. Îi ridiculizasem pe creștini considerându-i drept nişte fanatici anti-intelectuali, prea slabi pentru a face față realității că lumea nu are niciun sens sau rațiune. Vedeam această înclinație a lui spre religie ca pe o ciudățenie de care trebuie să fac abstracție, nu ca pe un lucru în favoarea lui.

Pe măsură ce îmi vorbea, conflictul din mine creștea. Pe de o parte, eram îngrozită, pe de altă parte, aveam un respect imens pentru el. Era deștept, educat și avea o curiozitate intelectuală. Îmi amintesc cum mă întrebam: „Și dacă este adevărat, iar eu nici măcar nu iau în calcul această posibilitate?”

Câteva săptămâni mai târziu m-am dus la biserică cu el. Eram atât de dezorientată în privinţa creștinismului, încât nu știam că unii prezbiterieni erau evanghelici. Astfel că, atunci când am ajuns în Biserica Prezbiteriană din Upper East Side, am fost șocată și am simţit o repulsie faţă de ceea ce am văzut. Eram obișnuită cu practicile liturgice din tinerețe. Ne întâlneam într-o sală de spectacole cu o trupă care cânta ceea ce mai târziu aveam să aflu că se numește „muzică de slăvire”. Mă gândeam cum îi voi putea spune că nu mă mai pot întoarce vreodată acolo.

Însă, după aceea, pastorul a predicat. Eram fascinată. Nu am mai auzit niciodată un pastor vorbind ca el. Predica lui Tim Keller era riguroasă din punct de vedere intelectual, împletită cu artă, istorie și filosofie. Astfel că m-am hotărât să mă întorc pentru a-l mai asculta. Curând, a-l asculta pe Keller vorbind duminica a devenit elementul cheie al săptămânii mele.  Mă raportam la acest lucru ca la o audiție foarte interesantă, nu ca la o biserică autentică. Restul detaliilor le toleram cu scopul de a-l putea asculta pe pastor. Oricine este familiar cu felul de a predica al lui Keller știe că el obișnuiește să-L aducă pe Iisus în discuție la sfârșitul predicii, pentru a face conexiunea între idei. În primele câteva lui plecam frustrată: De ce trebuia să strice o prelegere perfectă cu tot acest nonsens legat de Iisus?

În fiecare săptămână Keller pleda pentru creștinism. De asemenea, el pleda și împotriva ateismului și agnosticismului. El expunea cu deosebită pricepere slăbiciunile intelectuale ale unei lumi pur seculare. În timp, am conștientizat că deși creștinismul poate nu deţinea în sine adevărul, nici ateismul nu îl avea.

Am început să citesc Biblia. Prietenul meu se ruga împreună cu mine ca Dumnezeu să mi se descopere. După aproape opt luni în care am ascultat prelegerile lui Keller, am ajuns la concluzia că balanța înclină în favoarea creștinismului. Cu toate acestea, nu simțeam vreo legătură cu Dumnezeu și,  sincer, acest lucru nu mă deranja. În continuare credeam că persoanele care vorbeau cu Dumnezeu sau Îl simțeau, fie mințeau, fie trăiau în iluzie. În cel mai bun caz, acceptam că ei doar își imaginau lucruri care le dădeau un confort aparte.

Apoi, într-o noapte în 2006, în timpul unei excursie în Taiwan, m-am trezit într-o stare ciudată, parcă între vis și realitate. Iisus a venit la mine și mi-a spus: „Sunt aici”. Simțeam acest lucru atât de real. Nu știam ce să cred. L-am sunat pe prietenul meu, dar înainte de a-i spune ce mi s-a întâmplat, mi-a spus că rugându-se cu o noapte înainte, simțea că a venit vremea să ne despărțim. Și aşa am și făcut. Sinceră să fiu, în supărarea mea, eram mai traumatizată de întâmplarea din vis, decât de despărțire.

Cu totul adevărat

Ulterior, am încercat să uit complet experiența, clasând-o drept un eșec sinaptic, dar nu reușeam. Când am revenit la New York câteva zile mai târziu, mă simțeam pierdută. Deodată, Îl simțeam pe Dumnezeu pretutindeni și eram îngrozită. Mai mult decât atât, nu era ceva binevenit, mă simțeam invadată. Am început să mă tem că îmi pierd minţile.

Nu știam ce să fac, așa că m-am îndreptat spre scriitorul Eric Metaxas, pe care l-am cunoscut prin intermediul prietenului meu și cu care am discutat cât de cât despre Dumnezeu. Mi-a spus: „Trebuie să începi să studiezi Biblia. Și cursul predat de Kathy Keller este cel pe care ți-l recomand”. Nu-mi plăcea cum suna ideea, dar eram disperată. Simțeam că toată lumea mea e în implozie. Cum aveam să le povestesc alor mei despre ce mi se întâmplase? Nimeni nu ar înțelege. Nici eu însămi nu înțelegeam. (Faptul că cea mai mare îngrijorare a mea era legată de o posibilă încercare a creştinilor de a mă transforma într-o republicană, cred că spune multe despre familia în care am crescut).

Îmi aduc aminte momentul în care am intrat la cursul unde se studia Biblia. Aveam un nod în stomac. În mintea mea gândeam că numai ciudații și fanaticii vin aici. Nu-mi amintesc nimic din ce s-a predat în ziua aceea. Tot ce știu este că, atunci când am plecat, totul se schimbase. Nu voi uita niciodată momentul când stăteam lângă ușa apartamentului din Upper East Side și-mi spuneam: „Este adevărat. Este cu totul adevărat.” Lumea părea cu totul diferită, ca și cum un văl se ridicase de pe ea. Nu aveam nicio îndoială. Trăiam o bucurie greu de descris în cuvinte.

Teroarea posibilității de a deveni o creștină evlavioasă a dispărut aproape imediat. Mi-am petrecut următoarele câteva luni luptând împotriva lui Dumnezeu în viața mea. Nu avea însă niciun rost. Oriunde mă duceam, acolo era și El. Încetul cu încetul dispărea frica și apărea bucuria. Vânătoarea raiului nu m-a lăsat până nu m-a prins - fie că mi-a plăcut sau nu.

Kirsten Powers este jurnalist la USA Today și la Newsweek/The Daily Beast. De asemenea, ea este un comentator democrat pentru Fox News.

Traducere: Iulia Elena Catargiu

Sursă: Christianity Today

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

De ce nu am fost la GayFest?

de Andrei Stratulat

De la început știu ca îmi asum un risc major. Întrucât nu am cunoscut pe cineva care să se considere ori să practice relații sexuale altfel decât heterosexuale, pot fi foarte uşor acuzat că vorbesc în necunoştinţă de cauză. Cred însă că odată ce cunoști binele, prin opoziție îți poți da seama de ce înseamnă răul. Dacă înțelegi că firea omului nu poate fi sănătoasă atunci când se atinge de curentul electric, nu e nevoie sa faci proba practică. În fine, celor care vor spune că tot ceea ce scriu mai jos este valabil și în cazul persoanelor care practică relații de tip homosexual și cred în „căsătoria” homosexuală, nu pot să le spun decât că sper că într-o zi vor sesiza că există o unică posibilitate de a fi cu adevărat şi deplin complementar, de a realiza din doi unul, iar aceasta este familia bărbat-femeie. Distincți, egali şi complementari.

Am crescut într-o familie normală, cu tată, mamă, doi frățiori și o surioară. Dintre toți frățiorii, sunt cel mai mare. Tot ce vreau să spun este că frumusețea familiei creștine este dincolo de cuvinte. Deseori Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat mamă, tată și încă trei frățiori mai mici. Bucuria pe care o port în suflet pentru familia în care m-am născut, e nemărginită și de nedescris! E o bucurie care va lipsi din sufletul unui copil crescut de un cuplu format din doi bărbați sau două femei. Familia autentică este cea formată dintre un bărbat și o femeie. Afirm asta pentru că e în firea lucrurilor, și nu neapărat pentru că sunt creștin-ortodox. Asta nu înseamnă că gândesc primitiv. Lumea se confrunta cu asemenea probleme și acum două mii de ani, chiar și mai bine de atât, numai că într-un alt mod, nu la fel de fățiș.

Cât de mult contează ca atunci când ești micuț să-i ai pe mama și pe tata alături...Cât de mult contează afecțiunea, căldura, feminitatea, atenția mamei...Cât de mult contează bărbăția, fermitatea tatălui într-o familie...Cât de mult contează toate acestea care conlucrează și ajută la creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copilului. Sunt lucruri a căror importanță covârșitoare nu prea o conștientizăm. Oamenii de știință au destule argumente și dovezi. Cât de frumoasă, luminoasă, gingașă, curată și odihnitoare poate fi iubirea dintre un băiat și o fată! Câtă dăruire, jertfă, poezie, bucurie e în sufletele lor când sunt împreună, când se gândesc unul la celălalt, când își vorbesc, când se alintă unul pe celălalt, când se completează unul pe altul, când își scriu câte o scrisoare, când se privesc și nu-și spun niciun cuvințel, când se țin de mână... Cât de frumos cântă sufletele lor...Ce frumos e acest fior al îndrăgostirii, al iubirii...Și când e și Hristos între cei doi, fericirea devine cu adevărat deplină! Ei bine, astea sunt lucruri pe care cei cu o viziune incorectă asupra iubirii, nu le vor simți. Și pentru asta, îmi pare rău.

Nu o spun ca și cum m-aș vedea pe o treaptă superioară față de ei, dar repet: m-am simțit dator să mărturisesc bucuria pe care o simt pentru ceea ce trăiesc. Acesta este motivul pentru care nu am participat la Bucharest Pride. Aceasta este mărturia mea. Aceasta este bucuria mea. Modelul familiei pe care îmi doresc să o întemeiez, este familia în care m-am născut. Acesta e modelul autentic al unei familii: familia în care te-ai născut, formată din bărbat și din femeie. Doresc toate cele bune tuturor! Să ne dea Dumnezeu să avem parte de dragostea cea autentică și curată, care să ne aducă bucurie și liniște în suflete! Hristos a înviat!

Statele Unite: Din 2015, Walt Disney World nu va mai finanţa cercetaşii, pe motiv că nu permit lideri gay

de Ben Johnson, LifeSiteNews, 3 martie 2014

Walt Disney World a decis să retragă începând cu anul viitor finanţarea pentru organizaţia de copii Cercetaşii Americii dacă aceasta nu va accepta homosexuali în rolul de lideri.

Corporaţia a declarat că organizaţia de cercetaşi violează politica sa de nediscriminare şi de aceea, de la anul, o va scoate de pe lista programului său de voluntariat. Programul le permite angajaţilor Disney să facă voluntariat în schimbul unei donaţii către o organizaţie pe care ei o aleg.

Nu se ştie câţi bani veneau astfel de la mamutul care le oferă distracţie copiilor din toată lumea. Dar sursa de venit se poate păstra dacă cercetaşii îşi schimbă politica de promovare şi angajare până la 1 ianuarie 2015.

Grupurile pentru drepturile homosexualilor au salutat decizia ca pe o creştere a influenţei lor în cultură, mai ales în domeniul produselor de entertainment adresate copiilor.

Deena Fidas, director pe probleme de discriminare la locul de muncă la organizaţia americană Human Rights Campaign a declarat:

„Când te gândeşti la mărci asociate cu copilăria, te gândeşti la Disney. Dar faptul că aceştia se disociază de cercetaşi spune multe despre vederile pe care vor ei să le transmită tinerilor”.

De curând, Cercetaşii Americii aprobaseră o rezoluţie în care se spunea că „nu i se poate refuza nimănui calitatea de membru exclusiv pe motive de orientare sau preferinţe sexuale”.

Dar aceasta nu se aplică liderilor de echipe şi altor adulţi care trebuie să lucreze cu copiii.

Reprezentanţii organizaţiilor pentru apărarea familiei tradiţionale au spus atunci că această politică e nocivă, interzicându-le tinerilor majori care sunt declarat gay să-şi continue activitatea la Cercetaşi în caz că-şi doresc asta.

Cercetaşii au luat legătura cu compania Walt Disney pentru a încerca să rezolve situaţia. „Însă vederile lor nu coincid cu ale noastre şi au ales să nu ne mai ofere sprijinul”, le-a spus Robert Utsey, membru în consiliul director local, celor de la organizaţia de cercetaşi din Florida. Acesta i-a mai îndemnat pe angajaţii Disney să le ceară şefilor schimbarea politicii.

Oricum, acceptarea membrilor de alte orientări sexuale în rândul cercetaşilor îi făcuse deja pe părinţi să-şi înscrie copii într-o organizaţie similară creştină, Trail Life USA, creată de foşti lideri de la Cercetaşii Americii.

Preluat de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Artişti creştini au lipsit sau au plecat mai repede de la ceremonia „satanică” de la Premiile Grammy

Mandisa nu a participat la ceremonia de decernare a Premiilor Grammy

de Kirsten Andersen, 28 ianuarie 2014

Ceremonia de decernare a Premiilor Grammy, din 26 ianuarie, a vrut să şocheze cu orice preţ. Cântăreţi îmbrăcaţi sumar, „căsătorii“ între persoane de acelaşi sex descrise în versuri anticreştine, simularea de acte sexuale şi reprezentaţia plină de simboluri satanice a cântăreţei pop Katy Perry – cândva cunoscută ca artista creştină Katy Hudson – sunt doar câteva din cascadoriile de pe scena unui eveniment care a părut în mod special conceput pentru a-i ofensa pe credincioşii creştini.

În timp ce majoritatea reprezentanţilor industriei muzicale prezenţi au ovaţionat manifestările provocatoare, câţiva au decis că le-a ajuns. O cântăreaţă creştină nominalizată a ieşit din sală în timpul spectacolului, iar o premiată a refuzat să se prezinte pentru a-şi ridica trofeele.

Natalie Grant, cântăreaţă creştină de gospel, a scris pe Twitter: „Am plecat devreme. Am multe de spus, dar mai bine mă abţin. Doar atâta o să zic: Nu m-am simţit niciodată mai onorată să cânt despre şi pentru Iisus. Şi nu m-am simţit niciodată mai sigură de calea pe care am ales-o“.

După ce reţelele de socializare au luat foc la aflarea deciziei lui Natalie Grant de a părăsi ceremonia, mulţi homosexuali acuzând-o de ură, ea a dat următorul răspuns, pe care l-a publicat pe pagina ei de Facebook:

„Nu am spus că am plecat în timpul unei anumite reprezentaţii. Am spus doar că am plecat devreme. Nu am arătat cu degetul spre nicio reprezentaţie anume, doar am spus că mi-au venit multe gânduri legate de întregul spectacol, pe care era mai bine să le ţin pentru mine, ceea ce am şi făcut. Aşa că unii care pretind că am condamnat o anumită reprezentaţie şi am fost de acord cu alta e clar că nu au citit atent postarea mea.“

Tot pe Facebook, cântăreaţa a mai spus: „Nu voi ieşi niciodată în stradă cu lozinci în mână. Nu-mi voi folosi celebritatea ca pe o platformă de promovare a unor argumente politice care nu fac decât să despartă, în loc să unească. Am convingerile mele, pe care le urmez, şi voi continua să lucrez la mântuirea mea «cu frică şi cu cutremur» (Filipeni 2, 12) în faţa Domnului.“

Cântăreaţa şi cantautoarea creştină Mandisa, care a câştigat două premii Grammy, la categoriile Cel mai Bun Album de Muzică Creştină Contemporană şi, respectiv, Cel mai Bun Cântec Creştin, nu s-a prezentat la ceremonie. „De două ori am participat şi de fiecare dată am fost martoră la reprezentaţii pe care aş vrea să mi le şterg din memorie, deşi am văzut destule anul acesta“, a explicat ea, pe pagina personală de Facebook. „Am ştiut că intrarea într-un mediu care celebrează astfel de lucruri era riscantă pentru mine în acest moment.“

„Poate că, fiind singură (cu Iisus) în timp ce se anunţa numele meu, am fost ferită să merg în direcţia spre care m-ar fi tras trupul dacă aş fi fost pe acea scenă“, a mai adăugat artista.

Niciuna din artiste nu a menţionat ce anume a deranjat-o, dar „suspecta de serviciu“ este piesa lui Katy Perry, Dark Horse, care o prezenta pe fosta cântăreaţă creştină performând ceva similar unui ritual vrăjitoresc, călărind pe o coadă de mătură şi înconjurată de flăcări şi demoni. Reprezentaţia ei a uimit până şi presa laică. Publicaţia E! Online a postat pe Tweeter: „Ăăă, tocmai am fost martori la un ritual real de vrăjitorie în timpul reprezentaţiei lui Katy Perry de la Premiile Grammy?“

Alte motive de îngrijorare pentru spectatorii creştini au fost Same Love – o odă homosexuală cântată de artistul Macklemore în timp ce 33 de cupluri, multe din ele gay şi lesbiene, s-au căsătorit în mod legal într-o ceremonie oficiată de Queen Latifah, iar Perry a prins un buchet –, precum şi duetul de la începutul spectacolului, în care Beyoncé, sumar îmbrăcată, a simulat acte sexuale cu un scaun, cu Jay-Z, soţul ei, şi de una singură.

Chiar şi celebrităţile care nu au participat la eveniment au comentat spectacolul necuviincios.

„Mi se pare mie sau unele din reprezentaţiile de la Grammy sunt realmente demonice?? [sic] Se pare că e mult rău pe lume“, observa pe Tweeter A.J. McCarron, fost fundaş de fotbal american la Universitatea din Alabama. 

Rush Limbaugh, gazda conservatoare a unei emisiuni radiofonice, a citat postarea de mai sus, făcută de sportiv a doua zi după ceremonie, comentând: „A fost oribil şi josnic“. El a condamnat organizatorii pentru că au prezentat-o pe Katy Perry „îmbrăcată ca o vrăjitoare şi arsă pe rug“ şi a criticat versurile cântecului lui Macklemore, despre care a spus că „îi atacă în mod deschis pe conservatorii de aripă dreaptă şi pe creştini“.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com   

Duminica aceasta se face istorie în Europa: Stop propagandei antifamilie!

Vă prezentăm mai jos apelul organizaţiei pro-viaţă  HAZTEOIR.ORG din Spania, cu ocazia marşului ce se va desfăşura duminică, 2 februarie, în Madrid şi în alte capiatale europene

Lobby-ul antifamilie se întoarce în Europa cu raportul Lunacek. Pe data de 2 februarie va avea loc la Madrid primul marș la nivel european pro-căsătorie, copilărie și libertate. Participă și tu!

Duminică, 2 februarie, cetățenii europeni vor marca o dată în istoria activismului civic, în apărarea valorilor ce nu pot fi negociate: ne întâlnim, pentru prima dată la nivel european, pentru apărarea cauzei căsătoriei, familiei și copiilor. 

Locuitorii din Paris, Bruxelles, Luxemburg, Roma, Varșovia și Madrid vor străbate străzile sub semnul: „Stop familifobiei!”. Cei care ne convoacă sunt La Manif pour Tous, mișcarea civică franceză pro-familie și pro-copii care uimește întreaga Europă prin vitalitate, diversitatea de vârste, idei, credințe și categorii sociale pe care le reunește, precum și prin impresionanta atmosferă festivă și optimistă a manifestațiilor sale în masă împotriva legii căsătoriilor între homosexuali, promovată de Guvernul socialist al lui François Hollande.

Nu lipsi! Motive sunt o mulțime:

•       Interesul superior al copilului în adopțiile de către cupluri de același sex și formele monoparentale de conviețuire

•        Dreptul tuturor copiilor de a avea o mamă și un tată

•     Demnitatea și libertatea femeilor în fața expansiunii legilor care permit utilizarea expresiei „mamă de împrumut”

•     Unicitatea firească și juridică a căsătoriei înțeleasă ca uniune între un bărbat și o femeie. Pentru revenirea la Codul nostru Civil prin abrogarea Legii Zapatero a căsătoriilor între homosexuali.

•     Libertatea învățării copiilor noștri față de dogmele ideologiei sexelor impuse în școli și în manuale

•        Libertatea conștiinței și a expresiei, dreptul de a gândi individual, față de încercarea legilor de tip „căluș” promovate de lobby-ul gay, lesbian, bisexual și transsexual

•        Drepturile omului pentru toți, nu drepturile specifice ale militanților LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) și legile care promovează minoritățile sexuale

Opune-te închiderii false a dezbaterii pe acest subiect

Unele persoane doresc închiderea dezbaterii privind căsătoriile și adopțiile de către cuplurile homosexuale, insistând asupra faptului că ar fi deja acceptate de către cea mai mare parte a societății, atât în Spania cât și în restul Europei. Mișcarea La Manif Pour Tous din Franța a demonstrat contrariul, printr-o multitudine de manifestații. Acum putem demonstra și în Spania! De tine depinde ca ingineria socială construită forțat printr-o ideologie perversă să nu îngenunchieze Spania și Europa. Duminica, 2 februarie, în șase capitale din Europa, inclusiv în Madrid, cetățenii vor formula un răspuns democratic, în masă, la atacurile reînnoite la adresa familiei, copiilor și libertății, aflate în desfășurare și utilizate de guvernele și instituțiile UE pentru a reduce drepturile omului și modifica radical societatea.

Peste trei milioane de francezi au participat în ultimele luni la două marșuri pro-familie convocate la Paris de către mișcarea cetățenească La Manif pour Tous, care presupune o nouă oportunitate de a deștepta conștiința societăților europene pentru a stopa legile acestei inginerii sociale. Pentru prima dată, șase capitale din Europa se vor mobiliza împreună în apărarea familiilor și libertății noastre.   

În luna decembrie a anului trecut a fost promovat un alt raport de către lobby-ul minorităților sexuale din sesiunile Parlamentul European: așa numitul Raport Estrela, care susținea extinderea avortului liber în întreaga Uniune Europeană și adoptarea perspectivei sexelor în manuale și în curriculele din învățământul primar și gimnazial. Totuși, presiunea socială din toate țările UE a reușit să determine parlamentarii europeni să respingă Raportul Estrela de două ori, ultima oară printr-o diferență de numai 7 voturi. Acum se revine cu o nouă tentativă: Raportul Lunacek, care va fi adoptat săptămâna viitoare. De aceea este foarte important să participi împreună cu familia duminică, 2 februarie, la Marșul pro-familie, copii și libertate, care va avea loc la Madrid și în alte șase capitale europene în același timp. 

Pentru familiile noastre, pentru căsătorie, pentru copii. Pentru libertatea și drepturile copiilor. Vino duminică, 2 februarie, la Marșul civic, la ora 12 în Piața Alonso Martinez din Madrid! 

http://www.hazteoir.org/noticia/56117-este-domingo-marca-europa-otra-fecha-historica-activismo-civico-stop-familiafobia 

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Camelia Dinică

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com