Zece neadevăruri spuse despre familia tradiţională

În nici trei luni, o structură civică formată din zeci de asociaţii – Coaliţia pentru Familie şi Constituţie a strâns peste 2,1 milioane de semnături în vederea modificării Constituţiei României, în sensul de a se menţiona explicit, în articolul 48, aliniatul 1, că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie”, nu „între soţi”, cum se menţionează acum. Încă de la început, această iniţiativă a atras o serie de comentarii şi critici, de la cele mai decente, până la cele mai duşmănoase. După o atentă monitorizare a celor publicate, prezint un mic inventar al celor mai flagrante neadevăruri spuse, la care voi încerca să răspund punctual.

1) Când cuvântul simplu «familie» este înlocuit cu expresia «familia tradiţională», sunt serios contrariat. În acest mod, dăm posibilitatea unei interpretări foarte ambigue a conceptului de familie. În sensul că poate exista şi o familie de alt fel.”

Da, ideal ar fi să nu putem vorbi decât despre familie, pur şi simplu, numai că trebuie să fim realişti. Sunt deja state în care familia este constituită, legalmente, şi din doi parteneri homosexuali (eventual, având copii adoptaţi), iar în spaţiul public românesc este insistent vehiculată ideea că nu doar heterosexualii au dreptul de a se căsători. Astfel, e nevoie să te defineşti, aşa cum, tot dintr-o necesitate, diferitele denominaţiuni creştine s-au autointitulat, de-a lungul istoriei, ca fiind ortodoxe, romano-catolice, protestante şamd. Când spui că eşti creştin, adesea trebuie să precizezi şi care-ţi este confesiunea. Nici nu putem rezolva problema numind familia – creştină. O dată, pentru că excludem pe cei de alte religii sau pe ateii care susţin familia în înţelesul ei clasic, dar şi pentru că sunt homosexuali care se consideră creştini şi afirmă că întemeiază şi ei familii creştine. De aceea, epitetul de „tradiţională” este, totuşi, cel mai potrivit pentru a defini familia azi. În felul acesta, facem trimitere la o istorie milenară, o realitate greu de schimbat chiar şi de către maşinăria de propagandă a corectitudinii politice.

2) „BOR este în spatele acestei campanii de strângere de semnături pentru modificarea Constituţiei”.

Este cel mai frecvent reproş, dar şi cel mai uşor de demontat, prin simpla analiză a structurii multiconfesionale a iniţiatorilor. Biserica Ortodoxă Română sprijină, într-adevăr, acest demers, dar acest lucru o onorează, nu e ceva ruşinos. Orişicât...

3) „Românii acceptă amestecul Bisericii în treburile statului. (...) Biserica se află în riv­a­li­tate cu statul, strânge semnături, ţine dis­­cur­suri despre cum trebuie să fie fa­milia, con­vinge statul să se amestece în viaţa pri­vată a cetăţenilor săi.”

Această idee derivă din afirmaţia de la punctul 2). Ca orice alt cetăţean, şi ortodoxul, ca şi ateul sau cel ce are alte convingeri religioase, are voie să-şi exercite drepturile prevăzute de lege. În plus, a face politica familiei nu e tocmai amestec în treburile statului (decât dacă acel stat se numeşte Norvegia, spre exemplu).

4) „Discursurile marilor noştri prelaţi sea­mă­nă mult cu cele ale liderilor Bisericii Or­to­doxe Ruse, iar convergenţa creşte odată cu tendinţele de modernizare şi eman­ci­pare care apar în societate. De vină este Ves­tul, care apără dreptul la păcat, atunci când apără diversitatea şi le oferă legi egale homosexualilor.”

În chestiuni de credinţă şi de morală, este absolut firesc să avem aceleaşi convingeri precum ortodocşii din Rusia, din Grecia sau din S.U.A., iar nu cu secular-umaniştii din România sau din Europa. Şi nu cred că a fi european echivalează cu a practica homosexualitatea sau a fi simpatizant/ susţinător al acestei deviaţii sexuale. Nu la asta se rezumă valorile europene.

5) „Este o iniţiativă care vizează interzicerea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex”.

Nu poţi interzice ceva ce, în România cel puţin, nu este legal. Demersul vizează, dincolo de prevederile Codului civil, o protejare la nivel constituţional a familiei, aşa cum este definită ea acum.

6) „În România, chestiunea căsătoriilor gay nici nu exista pe agendă; nu era pe agenda publică, nici politică”.

Aceasta este cea mai gogonată minciună pe care am găsit-o în presă. De parcă nu ar fi auzit nimeni de, spre exemplu, cei vreo 10 ani de Gay Pride pe străzile Bucureştiului sau de iniţiativa unui parlamentar cernit – de a se legifera parteneriatul civil, ca primă etapă înainte de legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex (conform propriilor sale declaraţii).

7) „Nu se respectă reglementările de la nivelul Uniunii Europene în privinţa drepturilor omului”.

Nu există o reglementare unitară pe acest subiect, cel mult putem identifica unele recomandări ale unor foruri europene. Sunt 13 state europene care nu permit căsătoria între homosexuali. Slovenia, spre exemplu, a respins acest tip de mariaj prin referendum, chiar dacă Parlamentul ţării adoptase o lege în acest sens.

8) „Despre familia obişnuită, în care violenţa este acceptată adesea cu resemnare, nu se spun prea multe, nici des­pre femeile obligate să facă munci cas­nice extenuante, nici despre copiii su­puşi relelor tratamente de un tată beţiv sau de o mamă isterică. Familia tra­di­ţio­nală e bună oricum ar fi, chiar dacă, în fi­nal, îşi distruge copiii.”

Ba se spun şi se fac multe în sprijinul familiei în care apar probleme de genul celor de mai sus, dar presa are mai degrabă ocupată agenda cu alte subiecte. Faptul că ceva nu este mediatizat, nu înseamnă că nu există. În plus, dacă mai sunt şi probleme în sânul familiilor tradiţionale, asta nu înseamnă că „familia” homosexuală le-ar rezolva. E ca şi cum ai spune că, dacă tot există şi şoferi beţi la volan, hai să dăm carnet de conducere şi copiilor de 14 ani, că ei oricum beau mai puţin.

9) „În toate lăcaşurile de cult ale BOR se face o efervescentă propagandă de discriminare împotriva homosexualităţii.”

Biserica tratează cu multă atenţie persoanele cu devieri sexuale, mai ales în scaunul de spovedanie. Dar ea nu poate să-şi schimbe învăţătura sau să modifice Biblia, după cum bate vântul unor interese obscure. Şi Vechiul şi Noul Testament sunt consecvente acestui punct de vedere: „Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune” (Levitic 18, 22); „femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea” (Romani 1, 26-27). Iar că Biblia are dreptate o poate confirma orice psiholog sau psihiatru care nu ne poate da nici măcar un singur exemplu de heterosexual care ar dori să se trateze pentru a deveni homosexual!

10) „Preoţii noştri, atunci când vorbesc despre căsătoria «uni­ver­sală» nu invocă iubirea, ci tradiţia şi dog­ma.”

Tradiţia şi dogma sunt doar modul în care este întrupată învăţătura despre „Dumnezeul care este iubire” (Cf. I Ioan 4, 7-8). Iubirea nu e totuna cu relaţia sexuală (chiar dacă, în căsnicie, este inclus şi acest act atât de intim). A ajuns atât de pervertit acest cuvânt – iubirea – încât fiecare crede că-i poate da orice înţeles, după cum îl taie mintea sau după cum pofteşte. Poate găsi cineva, în toată istoria umanităţii, o definiţie mai adecvată şi mai înaltă a iubirii, decât cea din celebrul „imn al dragostei” (V. I Corinteni 13) scris de Sfântul Apostol Pavel? Încât, cred că o schimbare în bine a întregii societăţi nu va putea surveni decât atunci când se va spune – cu dragoste, dar răspicat – lucrurilor pe nume. Şi mai ales atunci când păcatului i se va spune păcat şi i se va retrage cu totul iluzoria aură de legitimitate.

Autor: Pr. Constantin Sturzu

Sursa: Doxologia

Din culisele campaniei şcolilor sigure din Australia / Ştiu părinţii cu adevărat ceea ce vor învăţa copiii lor despre universul LGBT( comunitatea lesbiană, gay, bisexuală, transgender)?

de Michael Cook, 2 decembrie2015, Mercator.net

Cum îți va fi afectată căsătoria de „căsătoriile” dintre persoane de același sex? Probabil deloc. Dar această întrebare este greșit pusă. Hai să ne întrebăm cum vor fi afectaţi copiii noştri.

Dacă părinţii australieni vor să facă o călătorie în viitor, ar trebui să citească „All of us”, un material de predare pentru copiii din anii 7 şi 8 de studiu. „All of us” a fost lansat la finele anului 2015 de către Safe Schools Coalition Australia (SSCA-Coaliția Școlilor Sigure din Australia) şi Minus 18, „cea mai mare reţea a tinerilor LGBT”.

Acesta conţine o multitudine de materiale şi videoclipuri pentru folosit la clasă cu scopul de a reduce fenomenul de hărțuire a elevilor LGBTQI şi a „heteronormativității („sistem de convingeri“ potrivit căruia atracţia bărbat-femeie este normală).

SSCA promovează „un mediu şcolar sigur şi incluziv pentru elevi , personal şi familii cu atracție față de persoane de acelaşi sex, intersex sau cu diverse identităţi sexuale. Este finanțat de guvernul Australian, iar în Victoria, de către guvernul Victorian, premierul Daniel Andrews promițând introducere programei SSCA în fiecare şcoală guvernamentală.

În prezent, SSCA a înscris 478 de şcoli având 329,874 elevi şi a pregătit 13.516 de persoane. Aproape toate sunt şcoli guvernamentale, doar două şcoli catolice sistemice şi un grup de școli independente fiind reprezentate. Aceasta reprezintă mai puţin de 10% din studenţii australieni, programul „All of us “ nefiind obligatoriu.

Cu toate acestea, în cazul în care „căsătoriile” dintre persoane de aceleaşi sex devin legale, este uşor să ne imaginăm faptul că tuturor şcolilor li se va cere sau se va pune presiune asupra lor ca aceste materiale de predare să fie acceptate.

Implicarea părinţilor

Probabil că cel mai deranjant aspect al acestei programe este prezumpţia că părinţii sunt irelevanți. În materialele SSCA părinţii sunt doar menţionaţi ca fiind posibile obstacole în alegerea sexualităţii unui adolescent. După spusele unui membru laburist al Camerei Superioare din Noua Galie de Sud (NSW), Greg Donnelly, aceasta este „de neiertat”. El a scris de curând următoarele:

Ceea ce aş vrea să ştiu este câţi dintre cei 460 de directori care şi-au înscris şcolile în acest program pe formularul de descărcare de pe website i-au informat corespunzător pe părinţi cu privire la materialele la care vor fi expuşi copiii lor şi cărora li se vor preda aceste lucruri?

Părinţii sunt principalii educatori ai copiilor lor. Au dreptul să ştie ce li se predă copiilor în şcoli. Este timpul să li se spună faptul că proprii copii sunt expuşi pericolelor tocmai de către directori, profesori şi de către cei care au fost numiţi să implementeze şi să propage acest material. ”

Din moment ce majoritatea părinţilor nu ştiu ce urmează, iată câteva filoane de înţelepciune pentru băieţii şi fetele din anii 7 şi 8 de studiu:

- Şapte filmuleţe făcute de către Minus 18 pentru “All of uş” prezintă tineri atractivi cu vârste cuprinse între 17 şi 22 de ani care sunt lesbiene, bărbaţi transsexuali, femei transsexuale, bisexuali(e) şi intersex. Explicarea stilului lor de viaţă este, ca să spunem frumos, naivă. Vivian, o tânără transsexuală de 17 ani , studentă la un liceu catolic, spune că asta înseamnă „a cunoaşte o persoană şi a putea spune că este drăguţă cu mine şi că îmi place. Asta înseamnă pentru mine a fi bisexual(ă)”.

- Copiii pot fi lesbiene, gay, bisexuali, heterosexuali, queer ( minorităţi sexuale) sau pansexuali (atraşi(e) de toată lumea). Mantra acestui program este : „Identitatea sexuală nu se reduce doar la a fi bărbat sau femeie”.

- Dacă elevii obiectează în clasă spunând că tinerii ar putea să nu fie siguri de propria sexualitate, ar trebui să li se spună că acesta este răspunsul greşit: „Nu e vorba despre cât de sigură este o persoană, ci despre cât este de capabilă să accepte ceea ce simte”, spune documentul. „Mulţi tineri ar putea refuza să vorbească despre orientarea lor sexuală datorită presiunii sociale şi a homofobiei”.

- Unul dintre personajele din film, Nevo, este un băiat transsexual (adică născut fată) care vrea să aibă copii. Acest lucru nu este imposibil, spune programul. „Există multe moduri de a avea copii, moduri pe care Nevo le-ar putea alege în funcţie de corpul său, al partenerului şi de ceea ce vrea. Acestea includ şi posibilitatea de a adopta. ”

- Copiii sunt încurajaţi să-şi ia un angajament: „Promit să fiu un aliat deoarece consider că este important ca lesbienele, homosexualii, bisexualii, transsexualii şi intersexualii să se simtă în siguranţă şi acceptaţi.”

În Noua Galie de Sud (NSW), programa SSCA este derulată de către Family Planning NSW, care oferă servicii de sănătate reproductivă, efectuând în special avorturi. Propriile rezultate şi întrebări sunt chiar mai explicite decât materialul „All of us”.

Esenţa programei SSCA este aceasta: sexul este despre a te distra cu prietenii tăi. Experimentează până când vei găsi tipul de sex care ţi se potriveşte. Siguranţa este singura limită. Copiii sunt un accident incomod. Căsătoria este irelevantă. Părinţii nu trebuie să intervină. A-ţi lua un angajament nu are niciun sens. Să ai o zi bună!

Această perspectivă asupra sexului este din punct de vedere intelectual şi moral falimentară. Sexul este tratat ca o joacă mai degrabă decât ca un mister profund, pasionat şi periculos al existenţei omeneşti. Cu ce drept impun profesorii o asemenea ideologie unor copii impresionabili de 13 şi 14 ani? Cum justifică excluderea părinţilor?

Hărțuirea. Tratarea fenomenului de hărțuire ca urgenţă de sănătate

Hărțuirea de orice fel este inacceptabilă, însă cuvântul este folosit pentru a ascunde opiniile SSCA asupra sexualităţii. Conform SSCA, statisticile arată că o un procent semnificativ de copii suferă de pe urma homofobiei, transfobiei, bifobiei şi alte fobii nedescoperite încă. Opinia SSCA are la bază argumentul că „cercetările internaţionale şi australiene arată ca aproximativ 10% dintre oameni sunt atrași de persoane de acelaşi sex, aproximativ 4% au diverse identităţi sexuale sau sunt transsexuale, iar 1.7% sunt intersex”.

Oricum, aceste procente sunt false. Sursa originală a procentajului de 10% apare în 1948 în cartea scrisă de sexologul American Alfred E. Kinsey. Chiar şi Institutul Williams, o organizaţie specializată în LGBT din Statele Unite, susţine faptul că cifra nu este mai mare de 3.5%. Numărul afişat de SSCA este de 3 ori mai mare. În ceea ce priveşte numărul de transsexuali, Institutul Williams a estimat un procentaj între 0.1% şi 0.5%. Procentajul dat de către SSCA este de 17 ori mai mare.

S-ar putea ca SSCA să crească aceste cifre pentru a crea panică datorită fenomenului de „hărțuire” din şcoli. Se estimează că 75% dintre elevii atraşi de persoane de acelaşi sex se confruntă cu acest fenomen; 75% din 10% înseamnă 7.5% din toţi elevii – un număr semnificativ. Însă, 75% din 3.5% înseamnă 2.6% – nu se poate numi o criză. Campania anti-hărțuire ar putea fi o distragere a atenției pentru o urgență care de fapt nu există. E ca şi cum ai mobiliza armata pentru a rezolva creșterea numărului de furturi de maşini din vestul orașului Sidney.

Oricum, câte date concludente există pentru a demonstra supoziţia unei epidemii de homofobie? S-ar putea baza pe extrapolări ale unor statistici greşite sau incomplete. Programul „All of us” citează statistici legate de comportamentul sexual al adolescenţilor australieni din The 5th Naţional Survey of Australian Secondary Students And Sexual Health 2014. Totuşi, autorii acestui raport s-au plâns de „dificultatea obţinerii cooperării din partea şcolilor din toată Australia”. Participarea la acest sondaj a fost aşa de scăzută, încât au trebuit să recurgă la sondaje on-line care nu prezintă garanţii. Aceasta „ar fi putut afecta generalizarea rezultatelor”, recunosc ei.

În mai, Ministrului Educaţiei din Noua Galie de Sud, Adrian Piccoli, i s-a cerut în Parlament să prezinte cei trei factori responsabili pentru fenomenul de „hărțuire”. El a răspuns: „Departamentul de Educaţie şi Comunităţi din NSW nu colectează date la nivel sistemic asupra incidentelor legate de fenomenul de hărțuire din şcoli. ” Dacă într-adevăr există o criză, unde sunt statisticile adevărate?

Profesori încurajatori

Este extrem de îngrijorător faptul că profesorii susţin cu îndârjire programa SSCA. Liderul Asociaţiei Directorilor Australieni de Gimnaziu, Rob Nairn, l-a lăudat ca fiind un material adiţional important pentru resursele şcolilor „în vederea celebrării diversităţii şi promovării relaţiilor politicoase”.

Uniunea Educaţiei Australiene, din care fac parte marea majoritate a profesorilor din şcolile guvernamentale, este o susţinătoare ardentă a programului SSCA. Propria lor declarație “Sexual Orientation, Gender Identity and Intersex Policy” cerând o schimbare radicală a programei școlare.

Instituţiile educaţionale trebuie să dezvolte şi să implementeze strategii pentru a combate discriminarea bazată pe diferenţe de sex, sexualitate sau identităţi sexuale incluzând homophobia, bifobia, transfobia, discriminări legate de diverse orientări sexuale[sic]….

Sexualitatea ar trebui inclusă în toate programele ce fac referire la dezvoltare personală şi de sănătate. Diversitatea sexelor, a sexualităţii şi a identităţilor sexuale trebuie să fie normalizate şi toate statele şi teritoriile trebuie să creeze materiale care să ajute la combaterea homofobiei, bifobiei şi transfobiei.

Ce ar trebui făcut cu instituţiile de educaţie intransigente, spre exemplu şcolile creştine? Un raport din 2005 al Universităţii La Trobe, Writing Themselves In Again, care se bazează pe cercetările SSCA, arată clar: „Creştinătatea rămâne ultimul bastion de rezistenţă a ceea ce este privit ca o parte normală a sexualităţii umane în domeniul legal şi de sănătate”. Politica AEU condamnă şcolile care refuză schimbarea: trebuie „pedepsiţi pentru atitudinile şi abordările lor discriminatorii”.

Susţinătorii „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex l-au adus pe arhiepiscopul catolic din Hobart în faţa tribunalului anti-discriminare din Tasmania pentru distribuirea unei broşuri în şcolile catolice, broșuri în care apără căsătoria între bărbaţi şi femei. Liderul Autralian Equality Marriage (Egalităţii în Căsătorie din Australia ), Rodney Croome, susţine faptul că studenţii catolici au de suferit şi că biserica nu are niciun drept să-i „înscrie pe tineri drept mesagerii propriei prejudecăţi”. Cu alte cuvinte, el crede că acestora li se spală creierul.

De fapt, spălarea creierului este un fenomen ce are loc deja în sute de şcoli din toată Australia, copiii fiind învăţaţi minciuna că toate manifestările sexualităţii se rezumă la ideea de egalitate, iar asta le va aduce fericire şi împlinire. Dacă legalizarea „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex va avea loc, poate cineva să nege că toate şcolile vor fi forţate să transmită acelaşi mesaj, oricât de mult ar obiecta părinţii?

Sursa: Știri pentru viață

Cum s-a tot gândit şi răzgândit Obama în privinţa căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex: “În calitate de creştin, consider căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie”

de Lauren Richardson, 26 iunie 2015, truthuncensored.net

Barack Hussein Obama: “Consider căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Nu sunt de acord cu căsătoria între două persoane de acelaşi sex.” Şi-a continuat discursul afirmând că, “pentru mine, în calitate de creştin, [căsătoria] este un legământ sacru.”

Obama a catalogat căsătoriile între persoanele de acelaşi sex ca fiind nepotrivite afirmând, de asemenea, că de astfel de uniuni, care sunt împotriva preceptelor sale religioase, ar trebui să se ocupe biserica, nu guvernul.

Citeşte şi: „Părintele” căsătoriei gay: „Urmează mariajul îngrup”

Vă prezentăm în continuare o cronologie a poziţiei oscilante pe care a avut-o Obama cu privire la căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex:

1996 – SUSŢINE DREPTUL PERSOANELOR DE ACELAŞI SEX DE A SE CĂSĂTORI: Obama – candidatul, la acea vreme, al Statului Illinois la preşedinţia SUA – transmite unui anumit ziar un sondaj denumit “Plan de acţiune”, în care declară următoarele: “Voi sprijini legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex şi voi combate orice efort de interdicţie a unor astfel de căsătorii.” (Citeşte aici documentul original)

1998 – NEHOTĂRÂT ÎN PRIVINŢA CĂSĂTORIILOR: În cadrul unui chestionar politic, în momentul în care a fost întrebat dacă “guvernul Statului Illinois ar trebui să recunoască mariajul dintre două persoane de acelaşi sex”, Obama răspunde astfel: “Nu sunt hotărât”.

2004 – MAI PUŢIN ÎNGRIJORAT CU PRIVIRE LA MARIAJUL ÎNTRE PERSOANELE DE ACELAŞI SEX: Într-un interviu acordat ziarului Windy City Times, Obama a evitat subiectul căsătoriei între persoanele de acelaşi sex, declarând: “Consider că putem legaliza parteneriatul civil. […] Nu mă preocupă atât de mult denumirea în sine.”

2006–2007 – SPRIJINĂ PARTENERIATUL CIVIL: Obama a declarat în repetate rânduri că există o diferenţă netă între poziţia sa favorabilă faţă de parteneriatele civile, pe de o parte, şi definiţiile recunoscute de el ca descriind conţinutul noţiunii de căsătorie din punct de vedere religios, pe de altă parte. În cartea sa, “Îndrăzneala de a spera”, publicată în 2006, Obama afirmă că “legătură dintre un bărbat şi o femeie deţine un loc cu totul special” (p. 222-223) în societate. În timpul unei dezbateri transmise de postul de televiziune CNN în anul 2007, Obama a declarat că pledează pentru drepturi egale, dar că “hotărârea finală privind cadrul nominal al legăturii dintre două persoane de acelaşi sex rămâne la latitudinea solicitanţilor”, opinie pe care a exprimat-o şi în cadrul dezbaterii efectuate pe tema logo-ului aferent comunităţii homosexualilor.

2008 (Februarie) – SPRIJINĂ ANULAREA DOCUMENTULUI DOMA (Defense of Marriage Act) / Legea pentru Apărarea Căsătoriei: În cadrul campaniei “Scrisoare Deschisă către Comunitatea LGBT”, Obama a transmis următoarele: “Mă pronunţ în favoarea abrogării Legii pentru Apărarea Căsătoriei… Consider că regulamentul cu privire la această chestiune trebuie să fie în totalitate eliminat.”

2008 (August) – SE OPUNE CĂSĂTORIILOR ÎNTRE PERSOANELE DE ACELAŞI SEX: Într-un interviu acordat lui Rick Warren la Biserica Saddleback cu privire la instituţia căsătoriei, Obama a afirmat următoarele: “Consider căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Din punctul meu de vedere ca şi creştin, consider că aceasta este, de asemenea, o uniune sfântă. Dumnezeu este elementul central.”

Cu toate că Obama încă sprijinea parteneriatele civile la acea dată, declaraţiile sale au trasat o linie foarte clară între cuplurile alcătuite din parteneri de sex diferit şi cuplurile formate din parteneri de acelaşi sex.

2009 – SPRIJINĂ PARTENERIATELE CIVILE: În Luna de Proclamare a Mândriei Gay din anul 2009, preşedintele a reînnoit declaraţiile administraţiei prezidenţiale cu privire la sprijinul pe care aceasta îl acordă “parteneriatelor civile şi Drepturilor Federale pentru cuplurile LGBT”.

2010 (Mai) – ANULAREA DOCUMENTULUI DOMA (Defense of Marriage Act) / Legea pentru Apărarea Căsătoriei: În Luna de Proclamare aMândriei Gay din anul 2010, Obama a continuat să-şi ducă mesajul mai departe, reamintind de promisiunile pe care le-a făcut în a sa “Scrisoare Deschisă”, şi sugerând că “trebuie să oferim cuplurilor gay stabile aceleaşi drepturi şi obligatii pe care le are oricare alt cuplu căsătorit, şi să abrogăm Legea pentru Apărarea Căsătoriei”. Prin această afirmaţie este recunoscută existenţa căsătoriilor deja încheiate între parteneri de acelaşi sex. La data efectuării acestei declaraţii, căsătoria între persoanele de acelaşi sex deja era legalizată în state precum Iowa, Massachusetts, Connecticut, Vermont şi New Hampshire.

2010 (Octombrie) – RECONSIDERAREA TREPTATĂ A OPINIEI CU PRIVIRE LA NOŢIUNEA DE CĂSĂTORIE: În timpul unui interviu acordat jurnalistului Joe Sudbay pentru publicaţia electronică AMERICAblog, preşedintele a început să-şi reconsidere treptat opinia cu privire la subiectul căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex. După ce afirmă că, “până în acest moment, nu am fost dispus să îmi ofer acordul în vederea legalizării căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex”, ulterior adaugă faptul că “este un subiect faţă de care am destul de multe rezerve” şi că “nu este greşit să afirm că acest subiect îmi dă foarte mult de gândit.”

2011 (Februarie) – LUPTA DIN SUFLETUL PREŞEDINTELUI OBAMA CU PRIVIRE LA REDEFINIREA NOŢIUNII DE CĂSĂTORIE: În ciuda faptului că hotărârea de a nu mai susţine Legea pentru Apărarea Căsătoriei (DOMA) a constituit un mare pas spre obţinerea, de către cuplurile de homosexuali, a aceluiaşi drept de a se căsători, ca şi cuplurile de heterosexuali, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney, a afirmat că Obama încă se mai “luptă” cu propriile sale opinii pe marginea acestui subiect.

Citeşte şi: Un avertisment din Canada: Căsătoriile între persoane deacelași sex erodează drepturile fundamentale

2011 (Mai) – NICI O REFERIRE LA CUPLURILE DE HOMOSEXUALI: Spre deosebire de ultimii doi ani, în Luna de Proclamare a Mândriei Gay din anul 2011 Casa Albă a evitat în mod deliberat efectuarea oricărei referiri la recunoaşterea oficială a relaţiilor dintre persoanele de acelaşi sex, fie prin intermediul parteneriatelor civile, sau sub orice altă formă.

2011 (17 iunie) – OBAMA A FOST, DE FAPT, ÎMPOTRIVA CĂSĂTORIILOR ÎNTRE PERSOANELE DE ACELAŞI SEX, ÎNCĂ DIN ANUL 1996?: Şeful Biroului de Relaţii cu Presa al Casei Albe, consilierul prezidenţial Dan Pfeiffer, a comunicat formaţiunii politice Netroots Nation faptul că nu preşedintele a fost cel care a răspuns întrebărilorchestionarului din anul 1996 referitor la egalitatea de drepturi în privinţa căsătoriei (adică a fost un fals, în ciuda faptului că purta semnătura lui Obama). Casa Albă a negat afirmaţiile lui Dan Pfeiffer, declarând pentru publicaţia Metro Weekly faptul că “Dan nu a avut la dispoziţie informaţiile referitoare la istoricul chestionarului despre care se vorbeşte astăzi”.

2011 (19 iunie) – BA CĂ A SEMNAT CHESTIONARUL, BA CĂ A FOST ÎMPOTRIVA CĂSĂTORIEI ÎNTRE PERSOANELE DE ACELAŞI SEX: Conform publicaţiei New York Times, Pfeiffer s-a “înşelat.” Obama a completat, într-adevăr, chestionarul din 1996, dar “s-a referit de fapt la parteneriatele civile.”

2011 (20 iunie) – OBAMA CONTINUĂ SĂ-ŞI RECONSIDERE OPINIILE CU PRIVIRE LA NOŢIUNEA DE CĂSĂTORIE: Carney declară publicaţiilor Metro Weekly şi Washington Blade* , faptul că Pfeiffer s-ar fi referit la “alt chestionar”; ulterior acestei declaraţii a refuzat să facă orice comentariu suplimentar cu privire la poziţia adoptată de preşedinte faţă de acest subiect.

Citeşte şi: Statele Unite: Controverse aprinse legate de hotărârea CurţiiSupreme de extindere a dreptului la căsătorie şi asupra cuplurilorhomosexuale sau de oricare alte orientări sexuale

Traducător: Diana Orzan

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Preluat de pe Știri pentru Viață

Marea Britanie: Copiii care critică homosexualitatea la școală vor declanșa alerta de «extremism»

Aceasta ar putea fi o consecință a uneia din noile directive ale guvernului britanic, menite să prevină terorismul islamic, conform declarațiilor Ministrului Educației, Nicky Morgan. Astfel, copiii care ar califica homosexualitatea drept «rea» sau «greșită» ar indica profesorilor «radicalizarea» respectivilor elevi.

Directivele menționate se adaugă recentelor declarații ale Primului Ministru, David Cameron, care asigura că Marea Britanie trebuie să fie «intolerantă la adresa intoleranței», motiv pentru care se evită menționarea copiilor musulmani sau proveniți din comunități predominant musulmane.

Creștinii conservatori britanici, care denunță activ pericolele la care sunt supuși copiii primind o educație tradițională în privința homosexualității, au acum un motiv în plus pentru a ridica garda.

Temerile lor nu sunt deloc nefondate: două școli creștine au fost deja calificate cu «insuficient» în lumina exigențelor testului Valori britanice, realizat de guvern în scopul evaluării indicilor de promovare a democrației, toleranței și statului de drept.

Cât despre aplicarea efectivă a directivei, purtătorul de cuvânt al Ministrului Educației afirmă că profesorii au destulă experiență pentru aceasta: «Profesorii lucrează cu tinerii permanent și avem încredere în capacitatea lor de a-i deosebi pe aceia care exprimă o opinie de conștiință de cei intoleranți, plini de aversiune sau cu vederi extremiste».

Nefăcând niciun fel de referire la religie, mai adaugă: «Aceasta nu poate și nu trebuie să împiedice discutarea multor subiecte la școală, oferind elevilor un spațiu sigur unde să se poată dezvolta, explora credințe și ideologii și să se pregătească în mod corect pentru viața într-o Mare Britanie modernă.»

Remarcăm aici o temă dragă ideologiei secularizante, a rupturii de credințele și culturile tradiționale, unde școala devine un vector fundamental pentru separarea intelectuală, în acest caz, a copiilor de mediul familial tradițional.

În privința condamnării homosexualității, se vor urmări «schimbările de comportament» și afirmațiile copiilor, care trebuie să se simtă liberi să se exprime numai până la un anumit punct, a explicat Nicky Morgan pentru BBC.

Pentru Andrea Williams, directoarea Christian Legal Centre, pericolul supravegherii este evident. «Numeroase familii consideră căsătoria ca fiind posibilă exclusiv între un bărbat și o femeie. Vor fi aceste familii considerate în mod oficial suspecte și denunțate la poliție? Ne aflăm în pragul unei noi ere sinistre a poliției gândirii în școlile noastre.»

Traducere și adaptare de Florea Ana, după un articol de Anne Dolhein

Preluare de pe Știri pentru viață

Sondaj: Susţinerea „căsătoriei” homosexuale pierde teren în SUA – americanii preferă libertatea religioasă

Decizia Curţii Supreme a SUA prin care a fost practic legalizată „căsătoria” între persoane de acelaşi sex pe întreg teritoriul federaţiei americane a lăsat cea mai puternică naţiune din lume profund divizată, un sondaj realizat de compania specializată GfK la comanda agenţiei de ştiri Associated Press relevând o uşoară scădere a procentajului celor care se pronunţă în favoarea uniunilor homosexuale.

Sondajul, realizat între 9 şi 13 iulie 2015, indică şi o divizare în privinţa problemei funcţionarilor de stat care obiectează din punct de vedere religios şi nu vor să semneze certificate de căsătorie pentru cuplurile homosexuale: 49% spun că aceştia nu ar trebui obligaţi să o facă, în timp ce doar 47% cred contrariul.

Per ansamblu, majoritatea celor chestionaţi cred că libertatea religioasă ar trebui să fie mai importantă decât „drepturile” homosexualilor: numai 39% consideră că este mai important ca guvernul să le sprijine, în timp ce majoritatea, 56% din americani cred că apărarea libertăţii religioase ar trebui să se bucure de întâietate.

În ceea ce priveşte „căsătoria” între persoane de acelaşi sex, sondajul arată că 42% din americani o sprijină (în scădere de la 48% în aprilie), iar 40% se pronunţă împotrivă, în timp ce 39% aprobă decizia Curţii Supreme de legalizare a acesteia, iar 41% nu sunt de acord cu respectiva decizie.

„Curtea Supremă nu a făcut decât să ne pericliteze libertatea religioasă”, spune Michael Boehm, de 61 de ani, un inginer din zona oraşului Detroit citat de Associated Press. „O să apară un conflict între codul juridic civil şi oamenii care vor să trăiască după credinţa lor”, a mai spus acesta.

Boehm se numără printre cei 59% din respondenţii sondajului care sunt de părere că cei care furnizează servicii conexe ceremoniilor de căsătorie ar trebui să le poată refuza aceste servicii cuplurilor de acelaşi sex, pe motive de libertate religioasă şi de conştiinţă. Acest procent este în creştere de la 52% în aprilie.

Chiar şi unele persoane care se pronunţă în favoarea „căsătoriei” homosexuale sunt de părere că firmele nu ar trebui obligate să furnizeze servicii de nuntă cuplurilor de acelaşi sex împotriva conştiinţei patronilor şi lucrătorilor lor.

Sondajul AP-GfK a fost realizat online pe un eşantion reprezentativ pentru populaţia SUA format din 1.004 adulţi. Marja de eroare per ansamblu este de 3,4% şi mai mică pentru anumite întrebări.

Sursa: Știri pentru viață

O grotescă parodiere a crucificării lui Iisus Hristos: În Sao Polo, două milioane de participanți la o paradă gay

30 iunie 2015, truthuncensored.net

Evenimentul s-a desfăşurat pe străzile oraşului brazilian Sao Paolo.

Două milioane participanți la o paradă gay au luat cu asalt străzile şi au pus în scenă un grotesc spectacol de parodiere a crucificării lui Iisus Hristos. O actriţă transsexuală a jucat rolul lui Iisus, fiind îmbrăcată în cămaşă, biciuită până la sânge, iar apoi crucificată.

UOL Brazil transmite:

La primele ore ale dimineţii de luni, Marco Feliciano (PSC), în calitate de membru federal al Parlamentului Oraşului Brazilian Sao Paolo, dar şi de pastor, a postat o serie de mesaje pe o reţea de socializare, criticând această demonstraţie. El a acuzat organizatorii paradei de faptul că au ridiculizat credinţa creştină şi a afirmat că, opunându-se unor astfel de manifestări, nu aduce nici un fel de prejudiciu si nici nu poate fi acuzat de intoleranţă, ci doar îşi exercită dreptul la libera exprimare, precum şi pe cel de libertate religioasă.

Preşedintele Comisiei Legii Constituţionale al OAB-SP, Marcelo de Oliveira Fausto Figueiredo, nu a considerat că demonstraţia a avut vreun caracter ilicit: “A fost o demonstraţie în forţă, dar, din punctul meu de vedere, s-a încadrat în limitele libertăţii de expresie.”

Actriţa Viviany Beleboni, în vârstă de 26 de ani, care a interpretat rolul lui Iisus crucificat, a afirmat că a fost îngrozită de ameninţările pe care le-a primit ulterior acestei demonstraţii, dar că nu are niciun regret: “Se spun lucruri absurde: că ar trebui să mor; să fiu crucificată cu adevărat, să fac cancer. Adineauri am primit un telefon anonim de la o persoană care mi-a spus că urmează să mor.”

În schimb, regretă faptul că a primit critici tocmai din partea comunităţii LGBT: “Se vehiculează faptul că, de acum, homosexualii vor fi şi mai mult oprimaţi, şi că pierderile aduse comunităţii LGBT vor creşte.”

Traducător: Diana Orzan

Preluat de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

ONU face apel la Bollywood pentru a banaliza homosexualitatea

În cadrul unei campanii „Free& Equal”, ONU a lansat pe 30 aprilie 2014 un videoclip în care homosexualitatea este banalizată în stilul tipic al cinematografiei indiene de la Bollywood. Videoclipul a fost prezentat la Mumbai în prezenţa distinsului comisar al Drepturilor Omului, Navi Pillay.

ONU a angajat pentru realizarea acestui videoclip pe Celina Jaitley, fostă Miss India, actriţă şi cântăreaţă, cunoscută pentru declaraţiile sale favorabile revendicărilor LGBT.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, a dat un comunicat, declarându-se „un apărător puternic al campaniei Free&Equal”.

ONU şi-a exprimat, de asemenea, satisfacţia legată de recunoaşterea de către India, la data de 14 aprilie 2014, „a celei de a treia identităţi de gen”.

Sursă: Media Press Info

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Iulia Maria Iosif

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com sau redactievremuri@gmail.com

 

Eurovisionul politic își arată roadele: Conchita Wurst/Tom Neuwirth va fi invitat de Remus Cernea în România pentru parada homosexuală

Câștigătorul Eurovison 2014 nu a fost decis de prestația muzicală, ci de dorința de a promova una dintre axiomele ideologiei revoluției sexuale: nu există nicio diferență între bărbat și femeie. Pentru aceasta, nicio vulgaritate nu a fost considerată prea deplasată, nici măcar cea a numelui de scenă al travestitului Tom Neuwirth, Conchita Wurst, format din doi termeni de argou care desemnează organele genitale.

De la eliminarea diferențelor dintre bărbat și femeie, pasul următor este transformarea diferitelor tipuri de relații sexuale în parteneriate și „căsătorii”. Nu e de mirare că deputatul Remus Cernea a anunțat că îl va invita pe Tom Neuwirth – Cochita Wurst în România pentru a susține „casătoriile” homosexuale. Iată postarea sa din 12 mai, pe contul de Facebook:

Invitație pentru Conchita Wurst să vină în România la Gay Pride (7 iunie) și solicitare către Guvern și Parlament să arboreze ‘steagul curcubeu’ cu prilejul GayFest (2-8 iunie 2014)

Conchita Wurst a câștigat Eurovisionul grație unor calități artistice excepționale, a unei piese foarte frumoase și a unei imagini care transmite un mesaj de libertate și de respect pentru diferență. Succesul ei are, așadar, o valoare muzicală, dar reprezintă și un mesaj de schimbare a mentalităților retrograde. Faptul că a primit atât de multe voturi din majoritatea țărilor europene demonstrează că acest val de deschidere este din ce în ce mai amplu și mai puternic.

Anul trecut, la Gay Pride, am avut onoarea și bucuria să particip și alături de Ulrike Lunacek care este membră a Parlamentului European din partea Partidului Verde austriac, care a răspuns invitației mele de a veni la București.

Îi voi adresa și Conchitei Wurst invitația de a veni la Gay Pride pe 7 iunie. Dacă agenda nu îi va permite să ajungă atunci, sper totuși să ne viziteze cât de curând, cu un alt prilej. După cum se știe, în țara noastră bătălia pentru schimbarea mentalităților este de asemenea, în curs. Prezența ei aici sunt convins că va reprezenta un sprijin pentru grăbirea lucrurilor în sensul respectului pentru diferență și libertate.

Solicit Parlamentului și Guvernului României ca, pe perioada manifestărilor din cadrul Bucharest Pride, noul GayFest, (2-8 iunie 2014) să arboreze pe clădirile acestor instituții ‘steagul curcubeu’ care este simbolul drepturilor persoanelor LGBT. În Europa, este deja o practică a mai multor țări, printre care Austria și Germania. Ar fi un gest simbolic care ar demonstra că autoritățile din țara noastră înțeleg și își asumă pe deplin cauza apărării drepturilor omului. Or, drepturile persoanelor LGBT sunt drepturile omului.

De asemenea, adresez din nou membrilor Camerei Deputaților apelul de a vota în favoarea propunerii legislative pentru recunoașterea parteneriatului civil în România. Este o lege care va ajuta deopotrivă zeci sau sute de mii de cupluri heterosexuale și LGBT, din țară dar și din străinătate dacă vin pe teritoriul țării noastre. Legea a fost respinsă de Senat cu 105 voturi împotrivă, 5 abțineri și 2 voturi pentru. Sper ca în Camera Deputaților să fie o majoritate largă în favoarea acestei legi. Rațiuni pentru ca ea să fie respinsă nu există în afara homofobiei de tip Putin, ori a lașității politice.

Nu în ultimul rând, salut prezența premierului României la Eurovision alături de competitorii din țara noastră. Însă, așa cum anul trecut a ieșit public pentru a mă felicita pentru curajul de a propune legea parteneriatului civil, sper ca, în spirit de fair play, să adreseze public felicitări câștigătoarei din acest an a Eurovisionului.

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Educatoare creştină concediată pentru că a refuzat să le citească copiilor poveşti cu gay

de Colin Kerr,  LifeSiteNews.com 

O educatoare creştină din Londra, Sarah Mbuyi, a fost concediată de la grădiniţa Newpark Childcare în urma unei plângeri făcute de o colegă de orientare sexuală lesbiană.

Aceasta a pretins că a fost hărţuită de Sarah. Chemată la o şedinţă disciplinară, Sarah Mbuy a fost întrebată ce părere ar avea dacă i s-ar cere să le citească copiilor poveşti cu părinţi de acelaşi sex. Aceasta a răspuns că nu ar putea face aşa ceva.

Sarah Mbuyi nu şi-a ascuns credinţa, despre care a avut câteva conversaţii cu colega ei lesbiană, pe care chiar a vizitat-o la spital, când aceasta a avut un accident, şi i-a făcut cadou o Biblie. Sarah spune că ea nu şi-a exprimat opinia despre învăţăturile despre homosexualitate care există în Biblie decât după ce colega a întrebat-o aceasta în mod expres.

„Dacă ţi-aş spune că Dumnezeu este Ok cu aşa ceva te-aş minţi, dar El te iubeşte şi te aşteaptă să vii la el aşa cum eşti”, i-a răspuns aceasta. Sarah povesteşte că imediat colega s-a dus să o reclame la superiori. „Mi se oare că se hotărâseră deja să mă concedieze înainte să mai audă şi versiunea mea despre cele întâmplate”, a declarat Sarah, care a dat în judecată grădiniţa pe temeiul că a concediat-o din cauza convingerilor sale religioase.

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea