Darurile
duhovnicești și bucuria nespusă a întâlnirii cu Mântuitorul
Hristos continuă și prin proslăvirea Botezului Domnului, numită
atât de frumos de înaintașii noștri, Teofania ori Boboteaza.
Este
o sărbătoare de reînnoire a botezului nostru, prin care a început
relația veșnică de viață și iubire cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și
Duhul Sfânt. Boboteaza aduce bucurie în viața noastră și pentru
că noi prăznuim arătarea Domnului în lume la vârsta de 30 de
ani, după ce în taină, în ascultare și rugăciune a crescut și
S-a sfințit în firea Lui pământeană, pregătindu-Se pentru
lucrarea mântuitoare. Praznicul Teofaniei, sau arătării Domnului
în lume, ne mai bucură și prin faptul că odată cu trupurile
sfințim prin aghiazma mare și casele, fântânile, pământurile,
gospodăriile noastre, locurile de muncă, mașinile cu care ne
deplasăm, spațiile în care ne desfășurăm activitățile
cotidiene. Prin aceasta sfințire se bucură toată făptura, arătând
că Dumnezeu nu este doar biserică, ci prezent pretutindeni. O
veche zicală românească spune că „omul sfințește locul”.
Cum îl sfințim, oare? Insul înstrăinat de Dumnezeu nu poate
sfinți nimic. Duhul Domnului prezent în om sfințește și
binecuvintează tot ce-l înconjoară. Numai în măsura în care
năzuim să ne sfințim viața noastră prin legătura nezdruncinată
pe care trebuie s-o avem cu izvorul vieții și al sfințeniei, cu
Dumnezeu, vom reuși să împlinim vorba din bătrâni.
Înainte
de luminatul praznic al Bobotezei, în ajun, Biserica a rânduit zi
de post. Ziua de 5 ianuarie are o semnificație aparte căci este
premergătoare unei mari minuni pe care Dumnezeu a făcut-o cu omul,
după Nașterea Mântuitorului Hristos cu trupul. Este vorba de
faptul că omul își va pune mâinile pe creștetul Domnului, a
Creatorului său. Și cum să nu postim într-o astfel de zi,
pregătindu-ne pentru excepționala întâlnire dintre Creator și
creatură! Mai postim și pentru că în ajunul Bobotezei se oficiază
slujba Aghiazmei Mari, cu care preoții merg pe la casele
credincioșilor și le sfințesc. După rânduială trebuie să
gustăm din apa cea sfințită, or acest lucru nu-l putem face decât
în stare de post și rugăciune, de ajunare. Acest post de o zi este
rânduit de Biserică și pentru a ne reculege duhovnicește ca să
înțelegem cât mai deplin iubirea lui Dumnezeu, Cel în Treime
închinat, față de noi oamenii. Desigur, postul din ziua
premergătoare Botezului Domnului, are o vechime foarte mare fiind
păstrat din secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau să
primească botezul. După ce erau botezaţi, puteau să participe
pentru prima dată la Liturghia credincioşilor şi să se
împărtăşească cu dumnezeieștile merinde.
Dacă
ajunul Bobotezei va cădea de luni până vineri inclusiv pravila
bisericească prevede post aspru sau chiar negru. Se ajunează până
la ceasul al IX-lea, după care se consumă doar fructe și legume
uscate ori fierte, fără untdelemn. Dacă ajunul va cădea în zi de
sâmbătă ori duminică, atunci nu se mai face ajunare totală, ci,
după Sfânta Liturghie și slujba Aghiazmei Mari se pot consuma
bucate gătite și cu untdelemn.
Autor: Arhimandritul Mihail Daniliuc
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu