Să înfruntaţi fiecare atac al vicleanului prin dispreţ - Sf. Porfirie Kafsokalivitul / Cuvinte despre viaţa duhovnicească (III)

Odată eram pe drumul către Tourkovounia, unde locuiam. Drumul era foarte povârnit, trebuia să cobori vreo două sute de metri. În partea de sus era mai drept. Acolo, sus, mama lui Nikos stătea de vorbă cu alte două femei, vecine. Jos, la capătul drumului, copilul ei, Nikos, se juca cu alţi copii. La un moment dat, Nikos a urcat alergând şi, îndată ce a ajuns, a căzut în şorţul ei plângând.

- Ei, îi zice, ce ai?

- M-a lovit băiatul lui Manolias!

Aflând scăpare la mama, plânsul i-a încetat îndată.

Ce vreau să spun cu asta? În ceasul ispitei, lucrul uşor este să vă întoarceţi către Dumnezeu, să priviţi cu vioiciune şi dorire, şi îndată vă va veni puterea, va veni binele. Adică, în vreme ce vedeţi răul venind să vă cuprindă, îndată ce-l zăriţi de departe, dispreţuiţi-l şi alergaţi în braţele lui Dumnezeu. Ajunge să apucaţi să vă întoarceţi mai întâi către Domnul. Aşa încât, atunci când veţi merge spre bine, nu vă mai amintiţi răul. Dar nu puteţi face asta dacă nu vă întoarceţi către Hristos. Zicem câteodată: „Dispreţuiţi răul!" Ei, e uşor să o spunem, dar nu-i uşor să o facem. Acest dispreţ are un mare meşteşug.

Dispreţuirea duhului rău se face numai prin harul lui Dumnezeu. Întoarceţi-vă către Hristos, alergaţi către Hristos, străduiţi-vă să-L cunoaşteţi pe Hristos, să-L iubiţi pe Hristos, să-L simţiţi pe Hristos, şi, în această străduinţă a voastră, pornirea voastră fiind curată şi limpede şi sinceră, harul deschide sufletul vostru şi zice: Deşteaptă-te, cel ce dormi şi te va lumina Hristos (Efes. 5, 14). Acolo, în lumina dumnezeiască, vom trăi veşnic, câtă vreme sufletul nostru îl va iubi cu înflăcărare pe Dumnezeu. Astfel, prin harul lui Hristos, toate cuvintele lui Hristos sunt uşoare şi adevărate: Căci jugul meu este bun, iar povara mea este uşoară (Matei 1 1, 30).

Şi încă ceva. Să nu dăm drepturi diavolului. Adică eu nu las nici un cuget de ţinere de minte a răului, nici un cuget egoist, ca să nu găsească satana nici o fereastră. Fereastra este dreptul. Când te îndepărtezi de Dumnezeu, te primejduieşti, pentru că satana te găseşte „gol" şi se înstăpâneşte asupra ta. Ascultaţi-mă şi pe mine, căci am puţină experienţă în astea.

Sursa: Ne vorbeşte Părintele Porfirie, Editura Egumeniţa, pag. 252