 |
| Sursa: Гордеев (Orthphoto) |
“Democratiile,
si cele antice, si cele contemporane, au aparut ca antidot impotriva
tiraniei. Puterea unuia era schimbata prin puterea celor multi sau
prin puterea tuturor. Punctul de pornire al oricarei democratii a
fost dorinta de a da libertate mai multor oameni sau de a da
libertate tuturor oamenilor.
Dar
nici in democratie libertatea nu e garantata pentru toti. Asa cum
scaunul nu se poate tine pe un singur picior, asa si libertatea nu
poate rezista de una singura. Pentru a se mentine, ea are nevoie de
inca doua lucruri, si anume: de adevar si de mila, mai bine-zis de
dragoste, daca mai putem folosi azi acest cuvint.
Toate
aceste trei notiuni garanteaza stabilitatea, renasc lumea, ridica
puterea si sporesc sanatatea si bucuria. O, cit mi-as dori ca pe un
astfel de scaun sigur sa se poata odihni si oamenii obositi si
necajiti si mult-patimitele popoare.
Ce
pune in pericol libertatea din timpurile noastre? Singuratatea fara
adevar si fara mila. In societatea democratica contemporana,
libertatea e aparata de lege si e inscrisa in statutele democratice.
Libertatea a devenit o notiune de stat si nationala, in timp ce
adevarul si mila au ramas notiuni particulare, ce tin de convingerile
personale si de bunavointa fiecaruia.
Libertatea
e singura. Ea nu se poate apara nici de minciuna, nici de egoism. Ea
poate sa se apere pe moment doar de tiranie. Dar existenta ei
permanenta e posibila doar daca lipsesc minciuna si egoismul. Ea are
nevoie de adevar si mila, pentru a se apara cu ajutorul lor de
minciuna si egoism. Astfel, libertatea sfintita cu adevar si
innobilata cu mila va fi vesnic draga oamenilor si va ramine cu ei
pina cind va exista omenirea.
Fara
credinta in Dumnezeu, nici robia n-o poti indura si nici libertatea
n-o poti mentine.
Pe
portile oricarei tari crestine ar fi trebuit scrise cu litere mari
cuvintele Apostolului Pavel: “Caci voi, fratilor, ati fost chemati
la libertate, numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji
trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire” (Gal.5, 13).
Asadar,
conform invataturii crestine, scopul libertatii este slujirea lui
Dumnezeu si a apropiatilor, o slujire din dragoste. Iar robia este o
slujire a stapinului, dar nu o slujire de bunavoie, ci prin
constringere, fara demnitate personala si fara raspundere.
Cu
cit libertatea e mai multa, cu atit trebuie sa fie mai mari slujirea
fiecaruia si responsabilitatea fiecaruia. Iar sufletul omului se
desavirseste si se apropie de Dumnezeu. Si Fiul Omului a venit nu
pentru a fi slujit, ci ca sa slujeasca.
Din
nefericire, pina in ziua de azi, libertatea e folosita mai mult
pentru a satisface dorintele trupesti. Dar nu poate continua mult
asa, altfel nu va mai ramine libertate.
Adevarul
nu limiteaza libertatea, ci ii da un sens, ii arata scopul si o
pazeste de stricaciune, iar mila innobileaza pentru fapte bune.
Intr-adevar,
de o astfel de libertate a oamenilor se va bucura Cerul si toate
generatiile care vor urma”.
*O
selectie de Ciprian Voicila din din “Tarimul inaccesibil”,
Episcopul Nicolae Velimirovici, editura Cathisma, Bucuresti, 2007,
pp.79-84
Sursa:
Laurentiu Dumitru
0 comments:
Trimiteți un comentariu