Când
vedeţi duhul cel potrivnic venind să vă înşface, voi să nu vă
lăsaţi stăpâniţi de teamă, nici să-l priviţi, nici să vă
străduiţi a-l scoate dinlăuntrul vostru. Ce faceţi? Cel mai bun
mijloc este dispreţul. Adică deschideţi-vă braţele,
deschideţi-vă mâinile către Hristos, precum copilaşul care vede
o fiară sălbatică şi nu se teme, căci alături de el este tatăl
lui şi-i sare în braţe. Chipul acesta, adică dispreţul, să-l
folosiţi la orice năvălire a vicleanului şi la orice gând.
În
acea clipă în care sufletul vostru are nevoie şi vă luptaţi, să
strigaţi: „Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă". Pe toate
să le primiţi prin rugăciune. Acesta este un mare secret. În
ceasul ispitei, când îl dispreţuiţi, vicleanul vă cufundă, vă
coboară şi vă strânge, şi le face pe cele ale lui, iar nu pe
cele pe care le vreţi voi. Trebuie să apucaţi să faceţi acea
deschizătură către Dumnezeu. Însă, pentru a izbândi aceasta,
trebuie să vă lumineze dumnezeiescul har. Dacă
asta nu se face îndată, atunci vă răpeşte vicleanul şi, în
vreme ce vă străduiţi să-l alungaţi, el deja v-a prins.
Ascultaţi-mă, să vă dau un exemplu.
Am
cerut de la un om să-mi facă ceva. Acesta nu se învoia, zicând că
ştiinţa le spune altfel. Am stăruit
eu, dar celălalt nimic. Am început să mă indignez. Mi-am dat
seama. În acea clipă, m-am întors către Hristos şi am apucat
înaintea răului.
Acesta
va fi modul nostru. Vom înălţa mâinile către Hristos, iar El ne
va da harul Său.
Sursa:
Ne vorbeşte Părintele Porfirie, Editura Egumeniţa, pag. 251
0 comments:
Trimiteți un comentariu