La
vârsta de şapte ani, (...) copilul se consideră deja răspunzător
de greşelile lui. Din acest moment, haina lui duhovnicească începe
să se întineze de păcate.
Noi
ne străduim să cultivăm în copil curăţia trupească. Dar, fără
îndoială, o importanţă majoră are cultivarea în el a curăției
duhovniceşti ‒ nevoia de a spăla fiecare păcat, fiecare pată de
pe haina lui duhovnicească prin Taina Spovedaniei, care precede de
obicei Taina Împărtăşaniei.
O
obişnuinţă bună este strângerea „capitalului” duhovnicesc,
din „procentele” căruia te poţi întreţine o viaţă întregă.
Iar dacă copilul se va obişnui să ceară iertare chiar de la
început pentru orice greşeală, mai întâi de la părinţi şi de
la cei apropiaţi, iar de la şapte ani în timpul spovedaniei,
sufletul lui se va păstra curat până la sfârşitul vieţii. Din
momentul când va învăţa să scrie, copilul va fi obişnuit să-şi
noteze păcatele, pentru ca spovedania lui să fie completă.
În
adolescenţă, copiii pot să se împărtăşească (şi să se
spovedească) mai rar, dar după putinţă măcar o dată pe lună şi
la marile sărbători.
(N.
E. Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita
bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia,
București, 2005, pp. 40-41)
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu