foto: www.freedigitalphotos.net |
Fiecare om își construiește viața, ghidându-se după
anumite valori și principii pe care el însuși le alege. Când devenim părinți, astfel de lucruri
se dovedesc a avea o deosebită influență asupra comunicării noastre cu
copiii. Ce fel de principii sunt acestea, cum ne influențează viața și cum acționează în relația cu copilul?
Săptămâna trecută,
într-o zi oarecare, Yael, mama Lenorei, o fetiță de 5 ani și jumătate, muncea din
greu la desertul pe care se gândise să-l ofere oaspeților. În timp ce
gătea, i-a dat fiicei sale să guste o prăjiturică. Peste câteva minute, Yael a
observat că mai dispăruse încă o prăjiturică din tavă. A întrebat-o pe Lenora
dacă nu cumva a luat ea acea prăjitură. Fata a răspuns că nu. Supărându-se
de-ndată, Yael a certat-o foarte tare și i-a spus că ceea ce a făcut a
dezamăgit-o foarte rău, deoarece a mințit. Lenora s-a supărat și ea și, plângând, a fugit
în camera ei.
După ceva timp
de la acest incident, Yael îi povestea unei prietene că, din punctul ei de
vedere, în educația copiilor, cele mai importante două lucruri sunt: sinceritatea și respectul. Iar ca
urmare a combinării lor reiese că un comportament sincer e acela prin care
fiecare îl respectă pe celălalt.
Să fii părinte
e o sarcină destul de grea, care implică multe lucruri, fiind o sarcină mereu
în schimbare, mereu mai solicitantă. Copiii cresc, iar odată cu ei cresc și problemele noastre. Adesea,
părinții simt că se pierd în căutările căii celei mai bune pentru educația copilului, mai ales
când vine vorba despre copiii cu probleme de învățare sau cu sindromul
atenției deficitare.
În multe dintre
situații, când părinților le e greu să ia o decizie, cauza constă în conflictul dintre
principiile si valorile pe care ei le consideră importante, așa cum am văzut în
cazul relației dintre Yael si Lenora. De asemenea, în multe alte situații, părinții acționează fără să-și măsoare propriile intenții.
Sistemul nostru
de valori depinde de cultura în care trăim: fiecare societate este bazată pe
idei și norme de comportament, valabile pentru toți și care se transmit din
generație în generație. Valorile înrădăcinate într-o anumită cultură stabilesc ceea ce este
moral sau imoral, ceea ce se cuvine și ce nu, ceea ce este corect și ce nu este corect. Aceste
principii ne conduc modul în care ne comportăm și ne ajută să alegem
modul în care să acționăm în diferite situații.
Când alegem
între două variante de comportament, provocate de două sisteme de valori
diferite, oricare dintre variante pe care am refuza-o va fi strâns legată de
refuzul unuia dintre aceste sisteme.
Nevoia de a
alege o singură variantă din două, știind că acestea au la bază aceleași principii, îi
creează părintelui un conflict interior. De exemplu, când mama îi spune fiului
să meargă să-și facă temele imediat după ce se întoarce de la școala, provoacă un
conflict. Pe de o parte, ea se gândește la responsabilitatea ei de părinte și la viitorul
copilului ei. Pentru ea e foarte important ca el să aibă rezultate bune, să
deprindă abilități și calități, care să îl ajute în viață. Dar pe de altă parte, ea nu se gândește la empatia cu fiul
său și la libertatea acestuia de a alege.
Una dintre mame
povestește: „Când îi dau voie fiicei mele să meargă la culcare când vrea ea, îmi
arăt răbdarea, înțelegerea și o atitudine calmă față de ea, îi recunosc libertatea de a alege. Cu toate
astea, înțeleg destul de bine că încalcă ora de culcare și că nu va mai dormi
cât trebuie ca să se trezească devreme pentru școală și să fie astfel atentă
și receptivă la ore. În plus, simt că pun prea mult accent pe autoritatea
mea de părinte.”
Pentru a ajunge
la o înțelegere între ceea ce e important pentru părinți și ceea ce e important
pentru copii e nevoie să creăm condițiile unui dialog deschis. Prin discuțiile cu copilul, părinții vor putea să înțeleagă ce lucruri și ce idei consideră el
ca fiind utile pentru el și cum se reflectă asupra comportamentului său. Trebuie
să se lămurească și după ce principii se ghidează ei, ca părinți, și de ce le consideră
importante. Într-o astfel de discuție se poate da dovadă, prin exemplul propriilor
părinți, de respect reciproc și de o iubire sinceră, care să construiască poduri
peste toate neînțelegerile și să stabilească un contact puternic și pozitiv între părinți și copil.
Traducere:
Emanuel Vârdol
Dacă doriți să traduceți
ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau
rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com
În afară de traducerea unor articole avem
nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor
articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla
aici.
De asemenea,
căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
0 comments:
Trimiteți un comentariu