De curând, câteva ONG-uri româneşti mai vocale au făcut valuri în presă, cerând nici mai mult, nici mai puţin decât demisia unui consilier din Ministerul Educaţiei, pentru că organizaţia pro-educaţie din care face parte şi-a „permis” să semneze o scrisoare deschisă în care se spunea: „Calea cea mai sigură de a evita bolile cu transmitere sexuală, avortul precum și suferința emoțională de pe urma acestora, este abstinența până la căsătorie”.
A apărut chiar şi un articol, „Elevii se opun abstinenței sexuale până la căsătorie”, semnat de președintele Consiliului Național al Elevilor (CNE), Horia Onița, care susţinea: ,,În calitate de reprezentant al elevilor, al intereselor, drepturilor, nevoilor, doleanțelor și în primul rând drepturilor elevului, consider că obiectul scrisorii formulate de către Asociația Părinți pentru Ora de Religie, acela al promovării necesității abstinenței sexuale în rândul adolescenților, este unul vetust, ce nu își are locul într-un sistem de învățământ care dorește să integreze valori europene de toleranță, libertate, democrație”. În acelaşi material, iniţial publicat de Evenimentul Zilei, dar apoi dispărut de pe site-ul ziarului, actualul preşedinte CNE mai spune: „Consider că este la decizia fiecărei persoane să creadă sau să nu creadă în relevanța, importanța sau sănătatea pe care o aduce abstinența până la căsătorie”.
Adică elevii, care au majoritatea sub 18 ani, ar trebui, indiferent de ce îi învaţă părinţii acasă, să aibă dreptul de a fi informaţi despre sexualitate şi de a decide singuri să îşi înceapă sau nu viaţa sexuală. Această concepţie rezonează cu ideologia radicală neo-marxistă a drepturilor sexuale şi trece cu tăvălugul peste drepturile parentale şi opţiunea părinţilor cu privire la educaţia copiilor. În acelaşi stil se promovează în unele ţări occidentale legiferarea eutanasiei la copii, ca şi cum aceştia ar avea capacitatea de a decide în cunoştinţă de cauză.
Fără îndoială, mesajul de mai sus i-a tulburat pe mulţi care au apucat să îl vadă. Dar cel mai mult poate că a tulburat un fost membru în CNE. Suntem în măsură să vă prezentăm mărturia acestuia, făcută sub anonimat, în legătură cu presiunile ideologice la nivelul acestui organism al elevilor, care ar trebui să fie liber de manipulări ideologice şi de atacuri la viaţa privată:
Sursa: Stiripentruviata.ro
Sunt fost membru CNE și m-am hotărât să scriu acest articol pentru că nu mai pot să tac. Nu o să îmi dau numele pentru că mi-e frică de linșarea publică pe care unii dintre colegii mei o exercită față de cei care cutează să vorbească zilele astea despre abstinență și castitate. Nu vreau să mă văd zburând de la facultate (mentorii lor sunt profesori și politicieni) așa cum văd că încearcă să îl zboare de la Ministerul Educației pe consilierul care face parte dintr-o organizație care a susținut, alături de multe altele, rolul benefic al promovării castității în educație.
În ultimele zile, spațiul public a fost invadat de vocile unor reprezentanți ai elevilor care încearcă să arunce castitatea la gunoi. Văzând discursul actualului președinte al CNE, care susține că obiectivul promovării abstinenței sexuale este „unul vetust, ce nu își are locul într-un sistem de învățământ”, nu pot să nu mă întreb pe cine și ale cui interese le reprezintă. La fel cel al unei foste președinte. Vorbesc ei cu adevărat în numele tuturor elevilor din România? Oare cum se simt membrii CNE care au ales să își păstreze castitatea până la căsătorie sau miile de elevi din România care au făcut această alegere?
În liceu am făcut parte din CNE. Sunt o persoană care a ales să își păstreze castitatea până la căsătorie – și chiar a trebuit să îmi apăr decizia când s-a tras de mine să mi-o schimb sau să mi-o încalc. Revenind la CNE, de fiecare dată când începea între noi o discuție pe această temă și îmi exprimam părerea, aveam parte de priviri ironice, de marginalizare, de colegi care încercau să îmi spună că sunt un om absurd, nebun, ciudat, că o să îmi ratez viața pentru că nu vreau să fac sex până la căsătorie! Vă dați seama, câtă toleranță era în presiunea aceasta…
Din această cauză, deși am fost o persoană foarte activă și mă bucur că am avut posibilitatea să fiu în CNE, nu m-am simțit niciodată în largul meu acolo. Acum, citind scrisorile actualului președinte și a unei foste președinte, mi-am reamintit și am retrăit stările și situațiile de atunci.
Prin urmare, mă întreb: dacă eu, care eram dintre ei, m-am simțit așa atunci, ba chiar și acum încă mai resimt acea presiune, oare cum s-au simțit miile de elevi din România care au ales să își păstreze castitatea până la căsătorie auzind un asemenea discurs de la persoane care au pretenția că îi reprezintă?
În CNE, eu am avut șansa să am prieteni minunați și oameni extraordinari alături, care m-au încurajat și m-au sprijinit să nu renunț, dar gândiți-vă cum sunt aceste presiuni pentru elevii și elevele care sunt mai timizi sau care nu au foarte mulți prieteni care să aibă aceleași principii și valori. Eu știu de colegi și colege, și nu puțini, care au acceptat să aibă relații sexuale în urma unor astfel de presiuni, pentru a fi „în rând cu ceilalți” sau pentru a nu mai fi marginalizați de către colegi. Iar acum CNE transformă presiunea individuală în presiune instituțională!
Pe de altă parte, vreau să mai spun un lucru, pe care nu îl cunosc decât cei implicați. Printre foștii mei colegi și colege din CNE erau persoane dependente de consumul de pornografie, de droguri, care abuzau regulat de alcool și aveau relații sexuale întâmplătoare. Da, un text anonim nu se ia în considerare, mai ales când este vorba despre astfel de probleme – dar cei care au fost în CNE știu că acesta este adevărul. Ei bine, nu numai ei, dar toți aceștia blamau castitatea și încurajau comportamentele enumerate mai sus, sau o parte dintre ele, în special cele legate de sexualitate. Pentru a nu se înțelege că actualul președinte sau fosta președintă fac în mod obligatoriu parte din categoria de mai sus, repet: nu numai ei, ci și alții. Dar pentru faptul că acei colegi și colege erau între cei mai vocali în promovarea activității sexuale oricând, cu oricine, oricum, nu pot să nu mă întreb ce alternativă doresc cei care acum nu vor să audă de posibilitatea castității și ce consecințe va avea ea asupra elevilor din școlile românești. Mă tem că unul dintre următorii pași va fi o propunere de genul celei pe care un profesor universitar danez a făcut-o recent: introducerea a vizionării obligatorii de filme pornografice în cadrul orelor de educație sexuală – fără toleranță și în numele emancipării!
0 comments:
Trimiteți un comentariu