Părintele
Ioanichie Bălan
„Mare
este adâncul smereniei lui Hristos. Că primul care și-a întins picioarele și a
fost spălat de Domnul, a fost Iuda vânzătorul. Spălându-i picioarele, Iisus îl
cheamă înapoi, îi arată dragoste, îi dă nădejde, îi întinde mâna, îi spală
păcatul, numai să-l mărturisească, numai să-l părăsească. Dar Iuda nu se
căiește, Iuda nu se pocăiește, Iuda nu aruncă arginții, Iuda nu-și spune
păcatul, Iuda nu se smerește, Iuda nu se folosește. Pentru care pricină Iuda nu
se mântuiește? Deoarece picioarele îi sunt în mâna Domnului, iar inima în mâna
diavolului. Hristos îi curăță picioarele, iar satana îi spurcă inima. Pentru
aceea Iuda nu se poate mântui, că picioarele sale îndată și le arată, iar
păcatele inimii și le tăinuiește. Cu picioarele stă în apă, iar cu mâinile ține
argintul vânzării. Mare este dragostea Mântuitorului nostru Hristos. Că El
șterge picioarele trădatorului, iar acela nu se caiește, nici se smerește.
Iisus, sărutându-i picioarele îl primește înapoi, iar Iuda, sărutându-l pe obraz,
îl vinde la arhierei.
Singurul
care s-a împotrivit spălării a fost Petru cel fierbinte râvnitor. Dar Domnul
i-a zis: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine” (Ioan 13, 8). Atunci
plecându-se Petru, L-a lăsat, ca să aibă parte cu Hristos. Că taina aceea a
spălării închipuia Taina Spovedaniei, fără de care nimeni nu se poate mântui,
nici petrece cu Hristos. Fără spălarea păcatelor prin spovedanie, nimeni nu se
poate nici împărtăși; că iată, Iisus stând la masă, mai înainte de a frânge
pâine, și a le da să mănânce, să se împărtășească, îi spală cu apă, îi
pregătește prin smerenie și prin spovedanie și abia la urmă îi împărtășește.”
Sursă:
Ortodox.md
0 comments:
Trimiteți un comentariu