Părintele Ioanichie Bălan: „Taina aceea a spălării închipuie Taina Spovedaniei, fără de care nimeni nu se poate mântui”

Părintele Ioanichie Bălan

„Mare este adâncul smereniei lui Hristos. Că primul care și-a întins picioarele și a fost spălat de Domnul, a fost Iuda vânzătorul. Spălându-i picioarele, Iisus îl cheamă înapoi, îi arată dragoste, îi dă nădejde, îi întinde mâna, îi spală păcatul, numai să-l mărturisească, numai să-l părăsească. Dar Iuda nu se căiește, Iuda nu se pocăiește, Iuda nu aruncă arginții, Iuda nu-și spune păcatul, Iuda nu se smerește, Iuda nu se folosește. Pentru care pricină Iuda nu se mântuiește? Deoarece picioarele îi sunt în mâna Domnului, iar inima în mâna diavolului. Hristos îi curăță picioarele, iar satana îi spurcă inima. Pentru aceea Iuda nu se poate mântui, că picioarele sale îndată și le arată, iar păcatele inimii și le tăinuiește. Cu picioarele stă în apă, iar cu mâinile ține argintul vânzării. Mare este dragostea Mântuitorului nostru Hristos. Că El șterge picioarele trădatorului, iar acela nu se caiește, nici se smerește. Iisus, sărutându-i picioarele îl primește înapoi, iar Iuda, sărutându-l pe obraz, îl vinde la arhierei.

Singurul care s-a împotrivit spălării a fost Petru cel fierbinte râvnitor. Dar Domnul i-a zis: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine” (Ioan 13, 8). Atunci plecându-se Petru, L-a lăsat, ca să aibă parte cu Hristos. Că taina aceea a spălării închipuia Taina Spovedaniei, fără de care nimeni nu se poate mântui, nici petrece cu Hristos. Fără spălarea păcatelor prin spovedanie, nimeni nu se poate nici împărtăși; că iată, Iisus stând la masă, mai înainte de a frânge pâine, și a le da să mănânce, să se împărtășească, îi spală cu apă, îi pregătește prin smerenie și prin spovedanie și abia la urmă îi împărtășește.”

Sursă: Ortodox.md

Rânduiala spălării picioarelor în Joia Mare - Mănăstirea Putna

Stareţul Mănăstirii Putna a urmat exemplul Mântuitorului Hristos, Cel care, înainte de Cina cea de Taină, S-a încins cu un prosop şi, în smerenia-I desăvârşită, a spălat picioarele ucenicilor. În timpul citirii Evangheliei, Arhim. Melchisedec Velnic s-a dezbrăcat de felon şi s-a încins cu un ştergar, a pus apă în spălătoare şi a spălat picioarele celor care sunt aşezaţi în locul apostolilor. A urmat apoi dialogul cu iconomul mănăstirii, care ţine locul lui Petru. Rânduiala spălării picioarelor s-a terminat prin rostirea unei rugăciuni deosebite prin care s-a cerut ca Dumnezeu să spele întinăciunea.

Momentul spălării picioarelor aminteşte de Mântuitorul Hristos, care la Cina cea de Taină s-a ridicat, s-a încins cu ştergarul, a turnat apă în spălătoare şi apoi a început să spele picioarele ucenicilor săi. Prin aceasta Hristos s-a făcut pildă tuturor. Sfinţii Părinţi au rânduit ca să se rememoreze acest lucru în Joia Mare după rugăciunea amvonului, în cadrul Sfintei Liturghii. 

Sursă: Basilica