Sfânta Împărăteasă Irina a Constantinopolului, mozaic – Biserica Sf. Sofia
13 august, Ungaria şi Constantinopol, sec. XII
Împăratul bizantin Alexie I Comnenul şi împărăteasa Irina, fiind creştini evlavioşi, au căutat o soţie modestă şi credinciosă pentru fiul lor Ioan, urmaşul la tron. Ei au aflat o candidată desăvârşită în prinţesa Pyrisca a Ungariei, fiica regelui Ladislau I. Era virtuoasă şi foarte frumoasă, cu păr lung roşcat. Venind la Constantinopol, ea s-a alăturat Bisericii Ortodoxe, luând numele de Irina. S-a măritat cu Ioan în 1104.
După ce ea şi soţul ei au ajuns pe tronul imperial, în 1118, ea s-a dovedit a fi o împărăteasă vrednică. A crescut patru fii şi patru fiice, în chip cuvios şi demn, cum se cuvenea rangului lor imperial. Înainte de a fi fost încoronată împărăteasă şi-a dat toată averea săracilor.
Cu trecerea anilor, a ajuns a fi tot mai interesată de viaţa duhovnicească. Repeta adeseori cuvintele Proorocului David: Ce folos este întru sângele meu (adică: moştenirea mea împărătească), când mă pogor eu întru stricăciune? (Ps. 29, 9). Ea slujea lui Hristos îndeosebi prin slujirea săracilor şi a celor aflaţi în nevoi. I se spunea „Primitoarea de străini“ şi se îmbrăca cu veşminte simple, „mai curând de călugăriţă, decât de împărăteasă“. Şi neîncetat îşi îndemna soţul să ajute pe cei nevoiaşi.
Soţul ei, împăratul Ioan Comnenul, era poreclit „Kaloioan“ (kalos în greceşte înseamnă atât „frumos“, cât şi „bun“). Cum spune una dintre Vieţi: „Chipul său măsliniu, cu trăsături clare şi ochi nobili i-a adus această poreclă; însă supuşii săi credincioşi spuneau cu bucurie că ea se datora mai curând firii sale strălucite şi felului ocârmuirii sale“. Chiar la începutul domniei sale s-a descoperit un complot împotriva lui, condus de sora sa Ana, dar el i-a tratat pe conspiratori cu multă îngăduinţă. Era împotriva luxului inutil şi risipitor, iar sub domnia sa şi a sfintei sale împărătese viaţa de curte a Bizanţului şi-a aflat o nouă rânduială şi simplitate.
Insuflată de Dumnezeu şi cu ajutorul soţului ei, Irina a supravegheat zidirea Mănăstirii Pantocratorului din Constantinopol, lângă Biserica Sfinţilor Apostoli. Ea a supravegheat şi zidirea frumoasei biserici a mănăstirii, ca şi a arhondaricului şi căminului de bătrâni din apropiere. Într-o zi, ea l-a adus pe soţul ei în nou-zidita biserică a mănăstirii şi, aruncându-se la pământ şi plângând, a strigat: „Primeşte, Stăpâne, templul zidit de Dumnezeu prin harul Tău“. Şi zicea că nu se va ridica până ce soţul său nu-i va făgădui că va da în continuare bisericii şi mănăstirii aceleia tot ajutorul bănesc pentru a-i asigura viitorul. El a încuviinţat, şi timp de veacuri aceasta a fost una din mănăstirile cele mai însemnate ale capitalei.
Împărăteasa Irina era probabil cea mai puternică şi cu siguranţă una dintre cele mai bogate femei din întreaga lume în acea vreme. Însă aşa de mult dorea împărăteasa să lase lucrurile vieţii acesteia şi să caute numai cele cereşti, încât în anii săi cei de pe urmă a intrat în viaţa monahală, cu blagoslovenia soţului ei, luând numele de Xenia. Şi-a petrecut ultimele zile într-o mănăstire din Vithinia (Asia Mică). Moaştele sale au fost aduse înapoi în capitală, spre a fi aşezate în Mănăstirea Pantocratorului, întemeiată de ea.
Soţul ei, împăratul Kaloioan, a hotărât să rămână credincios minunatei şi evlavioasei sale soţii, refuzând a se mai gândi la căsătorie după moartea ei. La scurt timp după aceea, la 8 aprilie 1143, el şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, după ce îşi zgâriase mâna într-o săgeată otrăvită. A fost înmormântat lângă soţia sa.
În marea biserică a Sfintei Sofii din Constantinopol se află o splendidă icoană în mozaic, înfăţişând pe împăratul Ioan al II-lea Comnenul şi pe împărăteasa Irina, stând de-o parte şi de alta a Maicii Domnului cu pruncul Iisus. Ioan ţine o pungă cu bani, simbol al generozităţii sale faţă de Hristos şi de Biserica Sa.
Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001
Sursă articol: Blog Taina Căsătoriei
Surse icoane: Wikipedia
0 comments:
Trimiteți un comentariu