Puţină ştiinţă pentru viaţă

Doi plus doi egal…

Vine mereu în istorie o clipă cînd cei care afirmă că doi plus doi fac patru sunt pedepsiţi cu moartea, spunea Albert Camus. Pentru un om de ştiinţă a recunoaşte astăzi că avortul dăunează grav sănătăţii echivalează cu ostracizarea profesională.

În cadrul unui proces intentat împotriva Planned Parenthood – cel mai mare lanţ de clinici de avort din America – Angela Lanfranchi, doctor ginecolog, a declarat că experţi medicali de renume din marile centre de cercetare americane i-au spus că ştiu cu siguranţă că avortul creşte riscul de cancer la sân, dar nu sunt dispuşi să spună aceasta în mod public din cauză că întreaga chestiune este prea politică.

Biologia cancerului la sân

La naştere, în sânul femeii sunt prezente doar nişte structuri primitive numite lobuli de tip 1. În perioada pubertăţii, înainte de prima sarcină, în sân apar şi lobuli de tipul 2 care, şi ei, sunt imaturi.

Numai către sfârşitul unei sarcini, după a 32-a săptămână, majoritatea lobulilor devin lobuli de tipul 3, care sunt mult mai denşi şi mai elaboraţi, capabili de lactaţie. Cei de tipul 4 apar după naştere şi sunt lobuli de tip 3 plini cu lapte. Evoluţia de la tipul 1 la tipul 3 necesită multiple diviziuni celulare până când lobulii ajung la maturitate biologică şi incapacitatea de a se mai diferenţia. Procesul de dezvoltare a sânului, ca de altfel a majorităţii tipurilor de ţesuturi, constă exact în această diferenţiere.

Cancerul, fie la sân, fie la un alt ţesut din corpul uman, apare când, sub acţiunea unor factori cancerigeni, diviziunea celulară scapă de sub control. Drept urmare, acele celule care încă mai sunt capabile de înmulţire, aşa cum sunt celulele din lobulii de tipul 1 şi 2, sunt cele mai vulnerabile la efectul substanţelor cancerigene.

De aceea în jur de 90% dintre cazurile de cancer la sân apar în lobuli de tipul 1 şi 2 şi numai 10% din ele sunt urmarea unor moşteniri genetice.

Naşterea şi alăptarea

În timpul unei sarcini normale, organismul mamei începe să producă în cantităţi mari un hormon de creştere numit estrogen, care este necesar dezvoltării copilului până la naştere. Acest hormon este produs de organism şi în timpul ciclului menstrual, însă pe parcursul sarcinii, producţia de estrogen atinge niveluri de până la 300 de ori mai ridicate faţă de orice altă perioadă din viaţa unei femei neînsărcinate. Pe lângă stimularea creşterii copilului, estrogenul determină ca la mamă lobulii de tip 1 şi 2 să se maturizeze în cei de tip 3, pregătind sânii pentru alăptare.

Dacă o femeie duce la capăt prima ei sarcină, atunci 70% din lobulii sânului vor fi de tipul 3, imuni la cancer. Orice nouă sarcină dusă la capăt va face ca acest procent să crească, reducând considerabil riscul de cancer la sân. Aceasta ar putea explica, cel puţin în parte, de ce femeile cu mulţi copii au un risc mult mai mic de a face cancer la sân.

În plus, după naştere, alăptarea ajută la maturizarea lobulilor şi reduce nivelul de estrogen din organism, oferind astfel o protecţie de lungă durată împotriva cancerului la sân.

Aceste două concluzii – cu cât o femeie naşte mai mulţi copii şi cu cât îi alăptează mai mult cu atât riscul de cancer la sân scade – sunt acceptate de comunitatea ştiinţifică însă, din motive obscure, nu sunt suficient de mult popularizate.

Avortul

În cazul unui avort celulele sânului sunt cu mult mai vulnerabile decât înainte de sarcină. Hormonii de creştere, îndeosebi estrogenul, fac ca o femeie să aibă după avort mai multe celule vulnerabile la cancer – care n-au avut timp să se maturizeze din cauza întreruperii sarcinii – decât avea înainte. Acest efect este cu atât mai dramatic cu cât avortul este făcut la prima sarcină, când lobulii sunt numai de tipul 1 şi 2.

Aceste celule rămân vulnerabile şi sunt periodic stimulate de estrogenul produs de corpul femeii în cantităţi mari în fiecare lună, înainte de ovulaţie. S-a demonstrat că estrogenul poate deveni o substanţă cancerigenă, în timpul acumulării în cantităţi crescute în organism. Estrogenul determină apariţia cancerului de sân şi a celui uterin, fie direct prin denaturarea ADN-lui celular, fie indirect prin stimularea proliferării celulare. De aceea, cu cât o femeie amână prima naştere sau cu cât face mai multe avorturi şi foloseşte pilule contraceptive pe bază de estrogen – cum sunt majoritatea, cu atât creşte riscul dezvoltării cancerului la sân şi a celui uterin.

Statistici

În S.U.A. sunt depistate anual circa 275.000 de cazuri noi de cancer la sân şi în jur de 41.000 de femei mor anual din cauza acestei boli. În 2001 un raport naţional asupra cancerului din S.U.A. a arătat o creştere cu 40% a ratei cancerului la sân între 1985 şi 1998. Dar această creştere s-a înregistrat numai în rândul generaţiei care avea sub 40 de ani în anul 1973, când avortul a fost legalizat în S.U.A. Generaţiile mai bătrâne, care n-au „beneficiat” de legalizare, nu au înregistrat această creştere a ratei cancerului la sân.

Şi cum majoritatea cazurilor de cancer la sân la femei apar în jurul vârstei de 50 de ani sau mai târziu, este de aşteptat o creştere şi mai semnificativă a ratei îmbolnăvirilor în următorii ani. Este posibil ca o creştere similară să fie observată şi în România în următorii 15-20 de ani.

Cancer şi sarcină

În general, procedura standard de tratament pentru o femeie însărcinată, diagnosticată cu cancer, constă în întreruperea sarcinii în vederea efectuării de citostatice şi a iradierii tumorii. A fost nevoie de iubirea nebună a unor femei pentru copiii lor nenăscuţi, care nu au făcut avort şi cu toate acestea s-au însănătoşit, şi de temeritatea unor medici şi savanţi pentru ca adevărul să iasă la suprafaţă: nu există nici o dovadă că întreruperea sarcinii ar aduce vreun beneficiu mamei.

În februarie 2012 revista medicală de oncologie The Lancet a publicat o serie de studii care au dus la concluzia că, după primul trimestru de sarcină, copilul nenăscut nu este afectat de chimioterapie.

Cercetătorii au demonstrat că femeile la care se descoperă o formă de cancer în timp ce sunt gravide nu trebuie să avorteze, să-şi întârzie tratamentul sau să nască prematur. Aceste studii au relevat că nou-născuţii din mame care au făcut chimioterapie în timp ce erau gravide s-au dezvoltat normal.

Avort şi naşteri premature

Cercetările ştiinţifice au adus lumină şi în privinţa altor consecinţe medicale ale avortului. O serie de studii de specialitate au demonstrat nu numai că un avort creşte riscul de naştere prematură în cursul sarcinilor ulterioare, ci şi faptul că creşterea numărului de avorturi creşte progresiv acest risc şi, de asemenea, determină naşteri premature înainte de luna a 8-a. Ori acest tip de naşteri premature sunt principala cauză de mortalitate a copiilor nou-născuţi, fiind foarte nocive şi pentru mamă pentru că nu i se maturizează lobulii de tipul 1 şi 2.

Un posibil început

Sperăm ca aceste considerente să fie motiv de reflecţie pentru cititorii noştri, care să înţeleagă, o data în plus, că avortul nu este OK. Considerăm că este neapărată nevoie de un program de informare a tinerilor în şcoli asupra riscurilor şi consecinţelor unui avort precum şi de o lege de consiliere pre-avort care să pună la dispoziţia femeilor aceste informaţii şi să le ofere şi suportul necesar. În centre „Mama şi copilul” mamele, mai ales cele care se află la prima sarcină, ar putea să nască şi să alăpteze copilul la adăpost de oprobriul ipocrit al societăţii – ipocrit pentru că moravurile societăţii duc la astfel de situaţii –, copil pe care eventual şi-l vor putea asuma mai târziu, după ce situaţia lor socială va fi rezolvată. Printr-o astfel de intrare în firescul lucrurilor s-ar putea evita marile costuri asupra sistemului de sănătate publică pe care avorturile le generează şi, mai ales, le va genera.

Dr. Cătălin Mircea, medic de familie

Sursă articol: Revista Cuvinte către tineri - 2012

*

Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. 

Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.