Învătături despre bine și rău, despre virtuti și patimi

Emilianos Simonopetritul: "Dacă îmi vor vorbi de alţii, mă voi ridica să plec"

Cunoaşterea vicleniei oamenilor, adică a răului, mic sau mare, pe care îl fac alţii, ne schimonoseşte raţiunea, ne slăbeşte puterile, pentru că nu mărturiseşte împreună cu Dumnezeu, sfârşind, în cele din urmă, prin a ne pune neîncetat în faţa noastră o ispită.

De aceea, nu trebuie să vrem să aflăm, să cunoaştem ce face celălalt. Dacă vin unii să-mi vorbească despre alţii, le voi închide gura sau mă voi ridica să plec. Iar dacă cineva vine să-mi spună durerea lui, îi voi zice: Nu ai părinte duhovnicesc? Cu Părintele tău să vorbeşti. Iar dacă îmi spune că nu are, îi voi zice: Să-ţi găseşti! Eu nu sunt Duhovnic. Du-te să găseşti un duhovnic care să te poată asculta. Fereşte-te, adică, de păcatul celuilalt. Cu cât te menţii nevătămat de faptele rele ale celuilalt, [cu atât] îl ajuţi.

Aceasta [se întâmplă] întrucât, de îndată ce celălalt îţi spune ceva rău, imediat decade în ochii tăi şi ţi se micşorează dragostea, oricât ai crede că-l ajuţi. Aşa suntem noi oamenii, în momentul în care ne amestecăm în viaţa personală a celorlalţi, ni se nimiceşte pe de-a-ntregul dragostea noastră şi faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Aceasta este o chestiune care priveşte doar pe cel ce are căderea de a se ocupa de ea, în nici un caz pe monah sau pe mirean. 

 

O cruce pentru a transporta  - Fotograf Nicos O'Nick 

Facerea de bine celor care îmi fac rău mă conduce spre liniştire. Până la urmă, toţi oamenii ne dau pricini de poticneală, printr-un cuvânt, printr-o privire, prin mersul lor, prin bucuria lor, prin tristeţea lor, ei se amestecă în calea noastră. De aceea este nevoie de frică şi cutremur, nu care cumva să răspundem la pricinile de poticneală pe care ni le dau şi să ni se tulbure pacea minţii şi a inimii, iar astfel să pricinuim despărţirea noastră de Dumnezeu. Este nevoie de frică şi cutremur ca nu cumva să se întâmple să-l dispreţuiesc pe fratele meu, ca nu cumva să cred că el este răspunzător pentru necazurile mele, pentru că aceasta înseamnă căderea mea de la faţa lui Dumnezeu. Sfântul Isaac întăreşte: „Niciodată nu este celălalt de vină pentru vreo greşeală, întotdeauna tu eşti vinovat”. Nu este celălalt de vină pentru că tu ai obosit, că ai păcătuit, că n-ai avut credinţă, că ţi-ai pervertit sufletul. Îl vezi pe unul mâncând cu mâinile şi te cuprinde indignarea. Acest lucru arată limpede că nu ţi-ai început încă viaţa duhovnicească, iar nevoinţa ta este abia la început.

Ca să poţi să treci peste aceste pricini de poticneală, să îi faci bine oricui îţi face rău, răspândeşte, pe cât poţi, bunătate. Eşti în lume? Poţi să-i găseşti aceluia de lucru. Eşti în mănăstire? Dacă te blesteamă, să-l binecuvintezi, dacă te loveşte peste obrazul drept, să-i spui: Loveşte-mă şi peste celălalt. Arată-ţi dragostea, aşa după cum te îndrumă Însuşi Dumnezeu. 

 

Muntele Athos, Grecia - Sfânta Manastirea Simonos Petra (Simonopetra) – Fotograf ConstantineD

Necontenit se întâmplă, însă, în viaţa noastră, lucruri neprevăzute. Vii la mănăstire ca să afli viaţă duhovnicească şi întâlneşti oameni răi; este un lucru neprevăzut. Ceri o chilie în partea mănăstirii unde nu este igrasie, o primeşti, dar constaţi că marea îţi provoacă alergie, ca urmare nu poţi să te bucuri nici ziua, nici noaptea. Imediat îţi va spune gândul: Ridică-te şi pleacă; este ceva neprevăzut. Mă apropii de tine în ideea că eşti un om bun şi văd că eşti exact pe dos; lucru neprevăzut.

Lucrurile neprevăzute se ivesc necontenit in faţa noastră pentru că avem voia şi dorinţele noastre. Cele neprevăzute sunt contrare voii şi dorinţei noastre, din această cauză ne par neprevăzute, deşi, în esenţă, nu sunt. Fiindcă omul care Îl iubeşte pe Dumnezeu aşteaptă orice ar veni, spunând întotdeauna „facă-se voia Ta”. Va veni ploaie, vijelie, grindină, trăsnet? „Fie numele Domnului binecuvântat”. Acestea sunt neprevăzute pentru că ating felul nostru trupesc de a fi.

Aşadar, ca să nu te tulburi de fiecare dată şi să te mâhneşti, ca să nu te frămânţi şi să fii cuprins de nelinişte, trebuie să le aştepţi pe toate, să poţi să duci orice ar veni. Trebuie să spui întotdeauna: Bine ai venit boală, bine ai venit nereuşită, bine ai venit suferinţă. Acest lucru aduce blândeţea, fără de care nu poate să existe viaţă duhovnicească.

Sursa: Gheronda Emilianos Simonopetritul, Cuvinte ascetice – Despre virtuţi via http://www.pemptousia.ro/

http://www.impantokratoros.gr/gheronta-emilianos.ro.aspx