Învătături despre bine și rău, despre virtuti și patimi: Despre voia lui Dumnezeu

Voia dumnezeiască nu se deosebeşte numai de la vreme, ci şi de la loc, persoane, lucruri, precum şi de la cantitate, mod şi împrejurare.

Scopul esenţial al voii dumnezeieşti este exprimarea şi manifestarea dragostei dumnezeieşti, pentru că pârghia tuturor mişcărilor noastre este exact împlinirea dragostei Lui.

Orice  manifestare spre ascultarea adoratei voinţe dumnezeieşti, dacă nu are ca temei iubirea faţă de El, se primejduieşte să rămână o lucrare omenească, sau – ca să zic mai bine – o slăbiciune omenească.

Deci atunci când voiţi să aflaţi voia lui Dumnezeu, lăsaţi cu desăvârşire pe cea a voastră dimpreună cu orice alt gând său program şi, cu multă smerenie, cereţi în rugăciunea voastră cunoaşterea acesteia. Şi orice se va închipui sau stărui în inima voastră, faceţi-o, căci va fi după Dumnezeu. Cei ce au mai multă îndrăzneală şi deprindere în a se ruga pentru aceasta aud înlăuntrul lor foarte lămurit vestirea, şi se fac mai atenţi în viaţa lor, nefăcând nimic fără vestire dumnezeiască.

Exista şi alt mod de cunoaştere a voii lui Dumnezeu, pe care, în general, îl foloseşte Biserica. Şi aceasta este sfatul părinţilor duhovniceşti şi al duhovnicilor. Marea binecuvântare a ascultării, care umbreşte binefăcător pe cei ce o preţuiesc, li se face cunoaştere în tot ceea ce nu cunosc şi acoperământ şi putere să săvârşească sfatul-poruncă, pentru că Dumnezeu Se descoperă celor ascultători prin iubirea Sa părintească.

Cei ce întreabă pe oamenii duhovniceşti ca să afle voia dumnezeiască să cunoască şi amănuntul acesta. Voia lui Dumnezeu nu se descoperă magic, nici nu are o poziţie de relativitate, şi nici nu este îngrădită în cadrele înguste ale raţiunii umane.

De aceea, cu credinţă şi recunoştinţă el primeşte primul cuvânt al părintelui duhovnicesc care-l sfătuieşte. Când însa aceste virtuţi ale credinţei, ascultării şi smereniei nu merg împreuna şi dovedeşti duh de contrazicere sau, şi mai rău, întrebi şi pe unii şi pe alţii – atunci voia lui Dumnezeu se ascunde precum soarele în norul ce trece peste el.

Ştiam că dacă propuneam, prin contrazicere, pretexte binecuvântate după judecata noastră, Bătrânul ceda prin “faceţi cum credeţi”, dar puterea şi acoperământul tainic al reuşitei le pierdeam.

Eu personal, cel ce scriu, am auzit de la o persoană duhovnicească şi întru toate vrednică de credinţă, că a rugat pe Dumnezeu să-i descopere voia Sa într-o problemă a propriei sale vieţi şi a primit înştiinţarea cerută după 42 de ani.

Concluzia generală este ca diagnosticarea voii dumnezeieşti este una dintre problemele cele mai fine şi mai complicate ale vieţii noastre, mai ales pentru cei ce încearcă s-o cunoască prin rugăciune, căci deşi ea se descoperă prin “cereţi, căutaţi şi bateţi şi se va da vouă”  – în acelaşi timp ei îi preced răbdarea, încercările, ispitele şi experienţă, care sting patimile şi voia proprie şi îl fac să perceapă gingăşia şi sensibilitatea desăvârşită a harului dumnezeiesc.

Din cartea “Bătrânul Iosif Sihastrul – Nevoinţe, experienţe, învăţături”

Articol preluat de pe site-ul Credo.ro.