Dă-mi chipul tău - de Radu Gyr / Poezie

foto: Mirko Jović (OrthPhoto)

Dă-mi chipul tău, granit senin,

dă-mi duhul tău, senină iarbă,

în ne'mpăcatul meu destin

nici un tumult să nu mai fiarbă!

Să nu mai spumege în piept,

sub îndoieli ori sub blesteme,

nici câte-n pofta mea le-aștept,

nici câte spaima mea le teme.

Vreau taina neștiinței reci

și-a nepăsării voastre, unde,

cu negrul zbor de lilieci,

nici o-ndoială nu pătrunde.

Granit, dă-mi neclintirea din

dumnezeiasca-ți împietrire,

pentru-o lumină fără chin

și-o moarte fără răstignire!

Vreau, iarbă,-nțelepciunea ta

de-a nu-ți aduce-n veci aminte,

vreau harul tău de-a înfrunta

făr-a privi nimic 'nainte.

Să cresc în timp și infinit

din duhul tău, senină iarbă,

din duhul tău, senin granit,

în fericirea voastra oarbă.