Evanghelia
Luca
5, 1-11
În
vremea aceea şedea Iisus lângă lacul Ghenizaretului şi a văzut
două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii ieşiseră din ele
şi-şi spălau mrejele. Intrând în corabia care era a lui Simon,
l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat; apoi, şezând în
corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a terminat de vorbit,
i-a zis lui Simon: depărteaz-o la adânc şi aruncaţi mrejele
voastre, ca să pescuiţi. Atunci, răspunzând Simon, I-a zis:
Învăţătorule, toată noaptea ne-am ostenit şi nimic n-am prins;
dar, la porunca Ta, voi arunca mreaja. Şi, făcând ei aşa, au
prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. Deci au
făcut semn tovarăşilor, care erau în cealaltă corabie, ca să
vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile,
de erau gata să se scufunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a
căzut la picioarele lui Iisus şi I-a zis: du-Te de la mine, Doamne,
căci sunt om păcătos; pentru că îl cuprinsese spaimă pe el şi
pe toţi cei care erau cu el, din pricina pescuitului atâtor peşti
pe care îi prinseseră; tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui
Zevedeu, care erau tovarăşii lui Simon. Atunci Iisus a zis către
Simon: nu-ţi fie frică; de acum înainte vei fi pescar de oameni.
Şi, trăgând corăbiile la uscat, au lăsat totul şi au mers după
Dânsul.
Pr.
Ilie Cleopa
- „Despre
roadele ascultării de Dumnezeu”
“Învățătorule,
toată noaptea ne-am ostenit și nimic nu am prins, dar după
cuvântul Tău, vom arunca mrejele“ (Luca 5,5)
Iubiți
credincioși,
De
la începutul zidirii lumii toți oamenii care au ascultat de
Dumnezeu au fost fericiți și în veacul de acum și în cel viitor.
Așa vedem că strămoșii noștri, Adam și Eva, cât au ascultat de
Dumnezeu, Făcătorul lor și au păzit cu sfințenie porunca Lui, au
fost fericiți și s-au îndestulat de toată frumusețea și
desfătarea raiului. Iar când de bună voie s-au abătut de la
ascultare și au călcat porunca Ziditorului lor, au fost pedepsiți
și izgoniți din rai (Facere 3, 16-19). Dacă vom merge cu memoria
prin istoria cea sfântă a lumii adică prin cele scrise în Sfânta
și dumnezeiasca Scriptură vom vedea că toți oamenii sfinți și
aleși ai lui Dumnezeu, care au ascultat și au împlinit poruncile
Lui, au fost fericiți pe pământ și s-au învrednicit de
binecuvântarea lui Dumnezeu.
Noe,
care a fost al doilea Adam al neamului omenesc, ascultând de
Dumnezeu și făcând corabia și toate câte i-a poruncit El, s-a
izbăvit el și toată familia sa de apele potopului și a fost
binecuvântat de Dumnezeu (Facere 6, 22; 9, 12). La fel și fericitul
patriarh Avraam, ascultând de Dumnezeu și ieșind din pământul
său și din rudenia sa, a mers în Haran și de acolo în pământul
făgăduinței, Canaan, unde viețuind, a arătat cea mai desăvârșită
ascultare, încât pe singurul său fiu, Isaac, a voit să-l aducă
jertfă lui Dumnezeu, închipuind prin aceasta cu taină mai înainte
aducerea ca jertfă de Părintele ceresc a Fiului Său iubit, pentru
mântuirea și răscumpărarea neamului omenesc din robia diavolului.
Pentru această credință și ascultare desăvârșită a lui
Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat cu jurământ și tată a multor
neamuri l-a numit (Facere 22, 1-18; 17, 5). Dar, pe lângă marea
binecuvântare dumnezeiască spre veșnică fericire, Avraam a fost
binecuvântat de Dumnezeu și cu fericirea cea vremelnică spre
îndestulare cu toate cele de nevoie vieții de pe pământ. Zice
dumnezeiasca Scriptură: “Avraam însă era bogat în vite, în
argint și în aur, iar pământul pe care îl moștenise spre
locuire era ca raiul lui Dumnezeu“ (Facere 13, 2; 13, 10). La fel
și fiul său Isaac a fost binecuvântat de Dumnezeu că nu s-a
pogorât în Egipt, făcând ascultare de porunca Lui (Facere 26,
2-4).
Așa
a binecuvântat Dumnezeu și pe Iacov că a făcut ascultare
părintelui său Isaac și mamei sale și s-a dus în Mesopotamia
Siriei, spre a-și lua femeie din fetele lui Laban, fratele mamei
sale (Facere 28, 1-4). Pentru aceasta Preabunul Dumnezeu l-a
binecuvântat cu cinste și cu avere, căci numai cu toiagul în mână
a plecat și s-a întors de acolo în două tabere (Facere 32, 10).
La fel Moise, ascultând de Dumnezeu când a fost trimis să scoată
din robia lui Faraon pe poporul lui Israel (Ieșire 4, 20-21), și
pentru ascultarea lui, Dumnezeu a făcut prin mâinile lui mari și
preaslăvite minuni, prin care a pedepsit pe egipteni cu multe feluri
de rane și a scos din robia lui Faraon pe poporul Său Israel
(Ieșire, 14, 27-29).
Bunul
Dumnezeu face mari promisiuni celor ce vor asculta de El și de
poruncile Lui. Auzi ce zice Dumnezeu către poporul Său Israel: “De
veți asculta cu luare aminte cuvântul Meu și veți face toate câte
vă poruncesc și de veți păzi legământul Meu, Îmi veți fi
popor ales din toate neamurile, că al Meu este tot pământul, iar
voi Îmi veți fi preoție împărătească și neam sfânt“
(Ieșire 23, 22). Apoi zice: “Să slujești numai Domnului
Dumnezeului Tău și El va binecuvânta pâinea ta, vinul tău, apa
ta, și va abate bolile de la voi. În țara ta nu va fi femeie care
să nască înainte de vreme sau stearpă și voi umple numărul
zilelor tale. Groază voi trimite înaintea ta și voi îngrozi pe
tot poporul asupra căruia veți merge și voi pune pe fugă pe toți
vrăjmașii tăi (Ieșire 23, 25-27). Iarăși zice: De veți umbla
după legile Mele și de veți păzi și plini poruncile Mele, vă
voi da ploaie la timp, pământul și pomii își vor da roadele lor,
iar treieratul vostru, va ajunge până la culesul viilor. Culesul
viilor va ajunge până la semănat, veți mânca pâinea voastră cu
mulțumire și veți trăi în pământul vostru fără de primejdie.
Voi
trimite pacea pe pământul vostru și nimeni nu vă va tulbura; voi
alunga fiarele sălbatice și sabia nu va trece prin pământul
vostru; voi alunga pe vrăjmașii voștri și vor cădea uciși
înaintea voastră; cinci din voi vor birui o sută și o sută din
voi vor goni zece mii, și vor cădea vrăjmașii voștri de sabie,
înaintea voastră. Căuta-voi spre voi și vă voi binecuvânta;
veți avea copii, vă veți înmulți și voi fi statornic în
legământul Meu cu voi; veți mânca roadele vechi din anii trecuți
și veți da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi“
(Levitic 26, 3-10).
Iubiți
credincioși,
Cu
aceste prea puține zise despre fericirea și binecuvântarea lui
Dumnezeu pentru cei ce ascultă de El din Legea Veche, dacă vom muta
cuvântul nostru spre Legea Harului, vom afla că cea mai mare și
mai desăvârșită ascultare și supunere față de Dumnezeu, a
avut-o Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care a
ascultat de Tatăl până la moarte, iar moartea de cruce (Matei 26,
42; Ioan 1, 23; 6, 38; 8, 29; 14, 31; 15, 10; 17, 4; Filipeni 2, 8;
Romani 5, 19; Evrei 2, 17; 5, 8; 12, 2).
Ascultare
și supunere către Dumnezeu a arătat și Preasfânta Fecioară
Maria, când a trimis Dumnezeu la ea în Nazaretul Galileei pe
arhanghelul Gavriil să-i vestească că va naște pe Hristos, Fiul
lui Dumnezeu și Mântuitorul. Ea, deși nu știa de bărbat,
înțelegând de la înger taina cea mare și negreșită ce avea s-o
săvârșească Dumnezeu prin ea, pentru mântuirea lumii, s-a supus
cu mare smerenie și a zis către înger: “Iată roaba Domnului.
Fie mie după cuvântul Tău“ (Luca 1, 26-38). Astfel, cu
ascultarea și smerenia ei pe pământ a vindecat neascultarea Evei
din rai.
Ascultare
mare a avut și Dreptul Iosif, căci auzind în vis pe îngerul
Domnului, poruncindu-i să nu se teamă și să ia pe Maria,
logodnica sa, a făcut ascultare cu mare încredere, înțelegând că
Preacurata Fecioară Maria a zămislit de la Duhul Sfânt (Matei 1,
20). Nu numai că nu s-a îndoit de zămislirea ei, ci și cu mare
smerenie și supunere a slujit Fecioarei Maria la fuga în Egipt, ca
și în toată vremea vieții lui, înțelegând că prin aceasta el
slujește lui Dumnezeu la taina mântuirii neamului omenesc,
aducându-și aminte de cele scrise: “Fericiți cei ce păzesc
poruncile Lui și-L caută pe El cu toată inima“ (Psalm 118, 2);
și iarăși “Fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu
și îl păzesc“ (Luca 11, 28).
Sfinții
și dumnezeieștii Apostoli au ascultat și ei de Mântuitorul când
au fost chemați să fie vânători de oameni (Matei 4, 19-22; Luca
5, 11- 28). Pentru desăvârșita lor ascultare de Hristos s-au
învrednicit și de mari daruri de la Dumnezeu și s-au îmbrăcat cu
putere de sus la Cincizecime (Luca 24, 49). Astfel au fost învățați
de Duhul Sfânt tot adevărul (Ioan 14, 26; 15, 26); au fost dăruiți
cu înțelepciunea nebănuită (Matei 10, 19-20; Marcu 13, 11); au
primit putere să facă minuni (Matei 10, 1-8; Marcu 3, 13; 6, 7; 16,
20; Luca 9, 2; Fapte 2, 43); au fost trimiși să propovăduiască
Evanghelia (Matei 10, 1-7; 28, 19; Marcu 3, 14); au fost întăriți
să vestească mila și iertarea păcatelor (Matei 16, 19; 18, 18;
Luca 24, 47; Ioan 20, 23).
La
judecata viitoare, Apostolii vor avea marea cinste de a judeca
împreună cu Hristos poporul lui Israel, după mărturia
Mântuitorului Care a zis: “Adevărat, adevărat zic vouă, că cei
ce ați urmat Mie la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe
tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri,
judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel“ (Matei 19,
28).
Ascultare
desăvârșită a făcut și mulțimea cea mare a mucenicilor, a
ierarhilor și a mărturisitorilor dreptei credințe, care, împlinind
cuvintele Mântuitorului, și-au pus sufletele lor pentru El și
pentru Evanghelie spre a-L dobândi în viața cea veșnică (Matei
16, 25; Marcu 8, 35; Luca 9, 24). La fel a făcut și marea mulțime
a monahilor, care, auzind cuvântul lui Hristos, că “oricine va
lăsa frați sau surori, sau tată sau mamă sau femeie sau copii sau
țarine sau case pentru numele Meu, însutit va lua și viață
veșnică va moșteni“ (Matei 19, 29), au lăsat toate și au urmat
lui Hristos, prin supunere, ascultare, viață curată și sărăcie
de bună voie până la moarte, pentru mântuirea sufletelor lor și
moștenirea Împărăției cerurilor. Asemenea lor au trăit sub
ascultare toți drepții următori lui Hristos, părinții și
înaintașii noștri, silindu-se la ascultare și împlinirea
poruncilor Lui prin fapte bune, pentru a se încununa în ziua cea
mare a judecății de apoi când dreptul Judecător va răsplăti
fiecăruia după faptele sale.
În
Evanghelia de azi, vedem că Apostolul Petru, după ce arată că
toată noaptea s-a ostenit cu pescuitul și nu a prins nimic, voind
să facă ascultare învățătorului Său, adică Mântuitorului, Îi
zice: “Învățătorule, toată noaptea ne-am ostenit și nimic nu
am prins, dar după cuvântul Tău (adică, crezând cuvântul Tău,
voi face ascultare) voi arunca mreaja în mare. Și aceasta făcând,
a prins mulțime de pești, că li se rupeau mrejele, și a făcut
semn tovarășilor lor din cealaltă corabie să vină să le ajute.
Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata
să se afunde“ (Luca 5, 6-7).
Vedeți
roadele sfintei ascultări a Apostolului Petru? Cu toate că toată
noaptea se ostenise în zadar, însă, ascultând de cuvântul
Domnului, a aruncat mreaja în mare și mult s-a înspăimântat de
marea mulțime de pești ce a prins, încât, căzând în genunchi
la Iisus, a zis: “Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!“
(Luca 5, 8). Așadar, roadele ascultării Apostolului Petru au
început a se arăta cu minunea pescuirii de pești și au crescut
foarte și s-au înmulțit spre slava lui Dumnezeu prin vânarea
atâtor suflete către Împărăția lui Dumnezeu. Atât el, cât și
ceilalți Sfinți Apostoli, au devenit, prin ascultare față de
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cei mai vestiți pescari de
oameni. Dar fiindcă ne este cuvântul despre ascultarea de Dumnezeu
și despre roadele ce se nasc din ea, este bine să știm că cel ce
ascultă de Dumnezeu și cel ce ascultă pentru Dumnezeu pe cel ce îl
povățuiește pe calea mântuirii, au aceeași plată, deoarece
Însuși Mântuitorul a arătat acest lucru, zicând: “Cel ce vă
ascultă pe voi, pe Mine mă ascultă și cel ce se leapădă de voi,
de Mine se leapădă“ (Luca 10, 16).
Iubiți
credincioși,
Mântuitorul
nostru Iisus Hristos a venit în lume pe calea ascultării, și a
ascultat de Părintele Său până la moarte, și încă moarte de
cruce (Filipeni 2, 8). “Pentru aceea și Dumnezeu L-a înălțat și
I-a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume; ca întru
numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești, al
celor pământești și al celor dedesubt. Și să mărturisească
toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu
Tatăl“ (Filipeni 2, 9-11).
Biserica
creștină este Biserica dragostei și a ascultării, pentru că a
fost întemeiată de Hristos prin iubirea Tatălui și ascultarea
"până la moarte de cruce" a Fiului. Mântuitorul a
ascultat de Tatăl, iar Apostolii Săi au ascultat de El. De aceea
spunem că iubirea creștină și acultarea duhovnicească mântuiesc
lumea. Însuși Duhul Sfânt a venit pe pământ trimis de Fiul, cu
voia Tatălui, ca să întemeieze Biserica Sa și să reverse Harul
mântuirii peste cei ce cred și se botează în numele Preasfintei
Treimi.
Vedeți
ce mare este puterea ascultării? Ea se naște din credință și
dragoste. Că cine crede în Dumnezeu, Îl iubește și ascultă de
poruncile Lui. Iubirea Lui Dumnezeu este izvorul zidirii lumii văzute
și nevăzute. Cât timp îngerii au ascultat de Dumnezeu, nu existau
nici diavoli, nici iad. Iar când Lucifer cu îngerii lui au căzut
din ascultare, dorind să fie "asemenea Celui Preaânalt",
ei au căzut "ca un fulger din cer" și s-au transformat în
diavoli. Asemenea lor cad în iad toți creștinii neascultători
care nu vor să asculte de nimeni și trăiesc pe pământ de capul
lor.
Ascultarea
stă la temelia cerului, a îngerilor, a planetelor, a Bisericii, a
societății, a familiei, a fiecărui suflet care crede în Dumnezeu
și dorește să se mântuiască. Fără ascultare în societate nu
este armonie, nici pace între popoare și oameni. Fără ascultare
de Dumnezeu, de Biserică, de păstori, care sunt urmașii
Apostolilor pe pământ, nu este mântuire, nu este unitate creștină,
nu este pace în case și în sufletele credincioșilor noștri.
De
aceea, iubiți credincioși, sunteți datori să păziți poruncile
Sfintei Evanghelii, să ascultați de Biserica Ortodoxă, mama
noastră duhovnicească, întemeiată de Hristos, să ascultați de
slujitorii sfințiți ai Bisericii, ca de Sfinții Apostoli și să
ascultați de duhovnicii pe care vi i-a dat Dumnezeu, ca de Însuși
Hristos.
Când
sună clopotele bisericii și ne cheamă la slujbă, la Sfânta
Liturghie, mai ales în sărbători, lăsați grijile casei și
mergeți cu toți la biserică. Îngerii Domnului vă vor scrie în
cartea vieții și vă vor număra pașii. Seara și dimineața și
oricând mergeți pe drum sau lucrați cu mâinile, neîncetat să vă
rugați, după porunca Sfântului Apostol Pavel.
În
timpul celor patru posturi ale Bisericii, nu uitați să vă
spovediți și, dacă vă dă voie duhovnicul, să vă uniți cu
Hristos prin Sfânta Împărtășanie. Acestea sunt cele mai mari
daruri pe care ni le oferă Biserica după Botez. Apoi să vă
creșteți copiii în duhul ascultării, al credinței ortodoxe, al
smereniei și al iubirii de Dumnezeu, hrănindu-i cu cărți sfinte,
cu cuvinte creștine ortodoxe, cu sfaturi părintești și mai ales
cu exemplul viu, curat al vieții dumneavoastră.
Sectele
sunt cancerul Bisericii. Ele se nasc din mândrie și neascultare. Că
numai cei mândri și neascultători se rup de Biserică, hulesc pe
Maica Domnului, aruncă din case icoanele și Sfânta Cruce, se
leapădă de cele sfinte și urăsc pe păstorii dați lor de
Hristos. De aceea, nu discutați cu ei, fiind răzvrătiți și fii
ai neascultării. Nu vorbiți cu cei ce hulesc Biserica, pe sfinți,
icoanele și Crucea. Ci rămâneți în Biserica Vieții, în
Biserica iubirii și ascultării. Aici în Biserică este Hristos,
aici sunt Sfintele Taine, aici sunt îngerii și sfinții din cer,
aici sunt oamenii credincioși și toți părinții din neam în
neam.
De
asemenea, nu uitați să ajutați și dumneavoastră pe preot la
slujbe, la curățenia Bisericii și la călăuzirea credincioșilor
pe calea mântuirii. Nu observați cum cei răi se îndeamnă unul pe
altul la rău, la desfrâu, la furt și la beție? Cum să nu fim
datori noi creștinii a ne îndemna, a ne sfătui și a ne trage unii
pe alții la biserică, la Sfânta Liturghie, la post, la milostenie,
la iertare și la citirea cărților sfinte? Nu ajunge numai credința
pentru mântuire, că și diavolii cred, dar din cauza mândriei și
a neascultării nu au iertare.
Cu
aceste sfaturi duhovnicești închei această predică,
reamintindu-vă că fără ascultare nu ne putem mântui. Iar de vom
trăi sub ascultare de Hristos, de Biserică și de păstori, vom
dobândi și pe pământ binecuvântare și pace, iar dincolo viață
veșnică vom moșteni. Amin.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu